La 7 ani vindeau organe de pește, iar acum fac peste 60 de milioane de euro cazând refugiații

Pentru unii valul de refugiați este motiv de isterie, dar pentru alții reprezintă o șansă de profit. Sârbii au făcut afaceri cu de toate pe drumul imigranților, vânzându-le acestora orice, de la transport cu autobuzul la ghete și cartele telefonice. Constructorii nemți și retailerii de bricolaj se așteaptă la un boom al vânzărilor, dar în Norvegia, frații Adolfsen au adus afacerile cu imigranți la un cu totul alt nivel. Jurnaliștii de la Bloomberg și-au petrecut câteva zile alături de ei, iar rezultatul este o poveste despre oportunitate, ambiție, bani și etică în afaceri .

Avem în față o scenă care ar putea topi și o inimă de piatră. Într-un sătuc din Norvegia, acum scăldat în lumina caldă a apusului, într-o sală de clasă câțiva adolescenți afgani stau aplecați deasupra unei mese de lemn tăind febril cu foarfeca din bucăți de hârtie specială.

Sunt băieți de 15-18 ani care au văzut și au trăit suferințe pe care niciun copil nu le merită: explozii, focuri de armă sau uciderea unui părinte de către Statul Islamic. Au ajuns aici tocmai din Afganistan, pe jos și în dube aglomerate până la limita sufocării. S-au strecurat prin pădurile de la granița turco-bulgară, au fost fugăriți și mușcați de câinii grănicerilor și bătuți de contrabandiștii care le-au fost călăuze. Acum sărbătoresc Crăciunul și meșteresc felicitări pe care scriu primele cuvinte învățate din norvegiană: „Crăciun Fericit!“.

Sunt ei fericiți, atât de departe de casă? „Este calm și liniște. Este drăguț“, spune Bilal în paștună. Bilal are 15 ani. Profesorii lor, cândva refugiați și ei, unul din Siria și celălalt din Eritreea, le supraveghează atent munca, zâmbind. Foșnetul hârtiei și discuțiile lor sunt întrerupte de zgomotul unui tren îndepărtat.

Aceasta ar fi Scandinavia la care s-a referit autoproclamatul socialist Bernie Sanders, candidat la președinția SUA, în octombrie, când a sugerat că americanii ar trebui „să se uite la țări precum Danemarca, Suedia și Norvegia și să învețe din împlinirile lor“, mai ales în ceea ce privește programele guvernamentale pentru ajutarea celor defavorizați.

Doar că în sală mai este un personaj. Stă retras, aproape invizibil, și își verifică mailurile pe telefon. El este Kristian Adolfsen, de 55 de ani. Poartă un tricou cu guler în V și ochelari. Este prima lui vizită la centrul de refugiați din Hvalstad, afacerea lui și a fratelui său Roger, de 51 de ani. Kristian și Roger dețin în total 90 de astfel de centre și alte 10 în țara vecină Suedia. Pentru ei, refugiații reprezintă o oportunitate uriașă. Compania celor doi frați, Hero Norge AS, este liderul unei industrii scandinave înfloritoare, care percepe de la guvernele Norvegiei și Suediei un comision – variind între 31 de dolari și 75 de dolari în Norvegia, per cap de om – pentru a-i adăposti și hrăni pe refugiați.

În Norvegia, Hero are mai multe tipuri de adăposturi pentru refugiați, printre care spații de cazare unde cei care cer azil dorm doar câteva nopți până când sunt verificați de poliție. Pentru refugiații care-i așteaptă pe ofițerii de la imigrație să discute cu ei există un alt tip de facilitate, unde șederea durează câteva săptămâni. Apoi sunt taberele, unde refugiații locuiesc pe termen mai lung și au o oarecare independență. Locuințele sunt individuale pentru că șederea poate dura ani de zile, până când refugiatul primește dreptul de a rămâne în Norvegia.

Pentru 2015, Hero se așteaptă la venituri de 63 de milioane de dolari, cu un profit de 3,5%. În celelalte țări din Europa, unde de cei care cer azil au grijă de obicei ONG-uri precum Crucea Roșie, o singură firmă care funcționează pentru profit are operațiuni mai mari decât cele ale fraților Adolfsen. Este vorba de ORS Services, o companie elvețiană care în 2014 a obținut profituri de 99 de milioane de dolari având grijă de refugiații din Elveția, Austria și Germania.

Kristian și Roger au reușit în parte pentru că au experiență în serviciile de ospitalitate. În cele trei decenii de la înființarea Adolfsen Group, cei doi frați au construit o rețea de afaceri de 800 de milioane de dolari pe an cu grădinițe și centre de îngrijire, dar și cu hoteluri, clădiri de apartamente, linii de croazieră și stațiuni de iarnă. Frații au intrat cu afacerile lor în sectorul refugiaților în mai 2014, când au plătit unui grup danez, ISS Facility Services, 22 de milioane de dolari pentru Hero Norge, o companie veche de 27 de ani care administra 32 de centre de refugiați.

La început, frații Adolfsen au pus ochii pe Suedia, însă foarte rapid numărul refugiaților veniți în Norvegia a explodat și de atunci imigranții continuă să vină. O țară cu o populație de 5 milioane a primit anul trecut peste 31.500 de refugiați, mai mulți ca niciodată, în condițiile în care Siria se dezintegrează, iar războaiele din Afganistan, Irak și Eritreea alungă populația de acolo.

Direcția Norvegiană pentru Imigrație (UDI) nu mai poate face față valului de refugiați și apelează din disperare la oamenii de afaceri. „UDI face apel la capitaliști“, titra recent ziarul Aftenposten.

Companii și entități care lucrează pentru profit au acum grijă de circa 90% din refugiații veniți în Norvegia. Pentru ele a început goana după aur, iar cursei nu-i lipsește circul. Undeva la periferia Osloului, un întreprinzător pe nume Ola Moe a închiriat cu 10.000 de dolari pe lună un spital vacant, a făcut îmbunătățiri minime și a luat în îngrijire 200 de refugiați. Pentru aceștia cere guvernului 460.000 de dolari pe lună.