La 17 ani a început să lucreze ca ucenic fierar, iar acum numele lui se leagă de una dintre cele mai mari companii din lume

John Deere s-a născut în Rutland, statul american Vermont, pe 7 februarie 1804, fiind al treilea fiu al lui William Rinold Deere și al lui Sarah Yates Deere. În 1805, familia lui s-a mutat în Middlebury, Vermont, unde William s-a angajat în croitorie. În 1808, el a plecat cu o barcă în Anglia, în speranța de a primi moștenire și a asigura viață mai confortabilă pentru familia sa. William nu a mai fost văzut niciodată după ce s-a îmbarcat și se presupune că a murit pe mare.
Crescut doar de mama sa, care avea venituri foarte mici, John Deere a avut parte de o educație rudimentară. La 17 ani a început să lucreze ca ucenic fierar, iar patru ani mai târziu și-a deschis propriul magazin în care vindea obiecte de fierărie. În următorii 12 ani, s-a ocupat de comerț în diferite orașe din Vermont.
În 1836, a început să se confrunte cu condiții de afaceri dificile în Vermont și având o familie numeroasă de întreținut, Deere a decis să călătorească singur în Grand Detour, Illinois, pentru a începe o nouă afacere. Descurcăreț și muncitor, abilitățile sale de fierar au devenit imediat foarte solicitate. În activitatea de fierar, a ajuns să facă lucrări de reparații și la pluguri; astfel și-a dat seama că plugul din lemn și fontă folosit în partea de est a Statelor Unite, proiectat pentru solul său ușor, nisipos, nu era în stare să spargă prin solurile groase și grele ale preriei.
S-a gândit că un plug care era foarte lustruit și în formă bună ar fi putut să se curețe singur în timp ce tăia brazdele. În 1837, a creat un astfel de plug folosind o lamă de fierăstrău ruptă. Există diverse variante cu privire la punctul de inspirație pentru celebrul plug de oțel al lui John Deere, iar una dintre aceste versiuni spune că Deere și-a amintit modul în care bolțurile de sârmă de oțel lustruite au tăiat prin fân și sol și a crezut că același efect ar putea fi obținut de un plug. Experimentând noile modele de plug și propunând produsul finit printre fermierii locali, a reușit să vândă trei pluguri până în 1838. A produs 10 până în anul următor și încă 40 până în 1840.
Cererea crescută din anul 1843 l-a făcut pe Deere să intre într-un parteneriat cu Leonard Andrus pentru a produce mai multe pluguri, iar până în 1846 producția a crescut până la aproape 1.000 de pluguri. Cu toate acestea, parteneriatul a devenit tensionat din cauza încăpățânării celor doi bărbați. Deere dorea să vândă clienților din afara Grand Detour, dar Andrus s-a opus propunerii de a crea o cale ferată prin Grand Detour. La această problemă s-a adăugat și neîncrederea lui Deere față de practicile contabile ale lui Andrus.
În 1848, Deere a decis că Grand Detour, Illinois, nu avea calitățile necesare unui centru de comerț, așa că și-a vândut partea din magazinul de fierărie lui Andrus și s-a mutat în orașul Moline, Illinois, situat pe râul Mississippi, care venea cu avantajele transportului pe apă, cărbunelui și transport mai ieftin decât în Grand Detour.
În curând, Deere a început să importe oțel britanic, reușind să accelereze producția, iar compania sa a construit 1.600 de pluguri în 1850 și a început să producă alte unelte care să-i completeze linia de pluguri. Următoarea mișcare a lui Deere a fost de a încheia contracte cu producătorii de la Pittsburgh pentru a dezvolta plăci de oțel, evitând astfel problemele legate de importul de peste mări.
În 1858, S.U.A se confruntau cu o criză financiară, iar companiile din întreaga țară au descoperit că vânzările scădeau, inclusiv compania lui Deere. În ciuda dificultăților financiare, Deere a continuat să lucreze pentru a crea un echipament eficient și fiabil în comerțul cu obiecte de fierărie utile în agricultură. În 1863, Deere a inventat primul plug-on, cultivatorul Hawkeye Riding Cultivator, care se baza pe cai pentru a trage plugul în loc de un om care să îl împingă singur. În perioada aceea, Deere a cedat compania singurului său fiu supraviețuitor, Charles Deere, care a continuat activitatea tatălui său în Moline, Illinois, actualul sediu al companiei.
Odată ce compania a fost în mâinile fiului său, Deere și-a concentrat atenția asupra afacerilor civile și politice din Moline. A fost ales primar al lui Moline și a fost președinte al Băncii Naționale a Moline, precum și directorul Bibliotecii Publice Moline. Implicarea sa în afacerile publice ale comunității sale și munca sa influentă ca inventator l-au făcut pe Deere să fie văzut ca un om de afaceri respectat și de încredere, o persoană cu care fermierul american se putea identifica. John Deere a murit pe 17 mai 1886 în casa sa din Moline.
Există chiar și o publicație dedicată admiratorilor lui John Deere. Denumită Green Magazine, a fost publicată pentru prima dată în noiembrie 1984 de Richard și Carol Hain în Bee, Nebraska. Prima ediție a fost trimisă la începutul lunii noiembrie 1984 la 135 de abonați plătiți și avea 10 pagini alb-negru cu descrieri ale tractoarelor, scrisori de la cititori și reclame. La acea vreme, revista era publicată de două ori pe lună. A fost scrisă în Lincoln, Nebraska și a fost trimisă de la oficiul poștal al Bee.
Revista a crescut rapid, iar în 1990, la cererea publicului, a devenit lunară. Tirajul revistei a continuat să crească și în prezent se ridică la în jur de 30.000 de cititori. În general, revista conține 88 de pagini colorate. Acum este tipărită în Michigan și trimisă prin poștă de la mai multe oficii poștale din întreaga țară.
În prezent, compania este listată pe bursa din New York. Potrivit informațiilor publice disponibile, are venituri de peste 37,3 miliarde de dolari și peste 60.000 de angajați.