Iulian Anghel, ZF: M-am săturat de atâtea vești bune. M-am săturat de Humpty Dumpty Cotroceanul

Mă uit pe cifrele de consum de la INS și tot mă chinuiesc cum să scriu, cum să-i îmbrobodesc pe fraieri că lucrurile sunt bune. Dar cifrele alea nenorocite nu mă lasă. Și nu mă lasă nici mintea mea prea optimistă când văd că sticla cu lapte pe care o cumpăram acum un an cu șase lei este acum 12 lei.

M-am săturat de Humpty Dumpty de la Cotroceni care negociază, zice el, cu partidele pentru formarea unui nou guvern. Negociază ce? Cică un guvern “proeuropean”.

Dar este cineva de aici antieuropean? Eu văd că nu. Nimeni dintre amicii și cunoștințele mele nu sunt “antieuropeni”. Atunci de unde această dihotomie “proeuropean” și “antieuropean”?

Asta nu înțeleg și nu înțeleg cum o minte strălucită ca a lui Humpty Dumpty Cotroceanul nu vede că este un nonsens să-i împarți pe oameni în așa hal.

Chiar există în țara asta oameni care vor să-și lege ștreangul de gât de amorul artei, să le dărâme rușii casele cum fac în Ucraina?

Noi știm că Vincent van Gogh și-a tăiat urechea ca să i-o ducă unei amante dintr-un bordel.

Dar Gogh era un geniu ajuns în pragul nebuniei când a făcut asta.

Iar noi, în majoritate, nu suntem nici genii, nici nebuni, slavă cerului.

Dar avem o problemă: liderii noștri nu au proprietatea termenilor. Humpty Dumpty Cotroceanul formează un guvern “proeuropean”. Dar ce înseamnă înseamnă asta? Că formează un guvern care vine cu reforme, spune Excelența sa. Dar ce înseamnă „reformă”?

Ion Iliescu scria „Revoluție și reformă” acum 30 de ani. Nu ne-am săturat de atâtea reforme de atunci? Reformă este un cuvânt latinesc care înseamnă „a modela” o formă care există deja. Dar o formă poate fi modelată o dată nu de 30 de ani în șir și în fiecare lună.

Și încă: ca să faci „reforme” mai și trebuie să respiri. Și să te întrebi: reformă este să tai bursele copiilor, ajutorul pentru mame singure, reformă este să-i lovești pe cei mai săraci dintre semenii tăi?

UE a fost construită, dincolo de rivalitățile politice dintre Franța și Germania, și pentru că a înțeles că cei slabi trebuie ajutați. Nu e vorba aici de stânga sau de dreapta politică, ci de un lucru mai banal, aflat în firea fiecăruia dintre noi: când găsești un cățel pierdut în parc, nu-l alungi, ci aștepți, îi intrebi pe alții dacă știu cine îi este stăpânul.

Lucrurile astea trebuie spuse cu subiect și predicat. Nu cu vrăjeli că suntem europeni, antieuropeni, că o ducem bine, deși o ducem rău. Veștile rele trebuie să fie înaintea celor bune.

Așa că să vedem lucrurile cum sunt. Așa cum iubești o femeie dimineața în zori înainte de machiaj, înainte de rujul de pe buze.