Iulian Anghel, ZF: Aderarea României la Spațiul Schengen și porcul din avion

Îmi amintesc ce am trăit în urmă cu mulți ani. Mergeam la Viena la nu știu ce reuniune ONU despre pace – erau mari baștani pe acolo, Erdogan, unii de prin Africa care-și măcelăreau propriile popoare, ce mai, toata democrația pământului. Avionul lui TB cu care mergeam pleca pe la șapte de dimineață. Pusesem ceasul să sune la patru, dar așa cum ghinioanele se țin scai de oameni, ori nu a sunat ori nu l-am auzit. Și deschid ochii la ora șase. Sar din pat îngrozit, pun o mână de apă pe față în loc de duș, pun o camașă pe mine, un sacou. Eram nebărbierit, arunc în sacoșă un aparat de ras cu gând să mă bărbieresc în avion – ziceam eu că nu se face să mergi la ONU nebărbierit. Nu era pe atunci moda asta cu barba. Iau un taxi din colțul străzii, bagă ăla gonetă (la șase dimineața traficul e bun în București) și la șapte și un pic ajung în zona VIP, noroc că TB a dormit mai mult ca mine. Pașaportul ok, scanat bagajul, săru-mâna și drum bun.

Nu s-a putut în avion cu bărbieritul, nah.

Ajungem la ONU, control de securitate. Toată lumea bine mersi, numai geanta mea, „piu-piu”.

-Deschideți geanta, cere ofițerul de securitate.

Deschid.

-Scoateți ce aveti.

Scot.

Geanta, goală de data asta, din nou, piu-piu.

Se holbează ăia la geanta goală, o mai trec din nou prin filtru, o opresc pe bandă. Se uită oamenii în ecranul ăla de vezi tot ce-i în geantă, dar geanta mea, deși goală, nu și nu”: „piu-piu”.

Desfac ei toate buzunarele genții – o geantă ușoară de umăr, dar cu mai multe buzunare – o răstoarnă cu fundul în sus, o scutură bine, iar geanta, din nou, „piu-piu”. Nu știu ce au spus exact pentru că cu mine vorbeau în engleză, dar cu geanta vorbeau în germană. M-au lăsat să trec până la urmă, pentru că nu se face să oprești la ușă un om care apără pacea în lume.

În fine, ajung acasă și zic, hai să spăl geanta asta, săraca, că prea a fost dată cu capul de pereți. Și găsesc în geantă aparatul de ras ascuns într-un colț. Aha, deci tu erai, Vadima, care m-ai ținut o oră la control.

Acum zic așa: austriecii n-au găsit sursa piuitului, dar măcar au încercat. La controlul pentru VIP-uri din Otopeni n-a piuit nimic.

Știrea de râs din ultimele săptămâni e ca un român a provocat panică pe aeroportul din Liverpool după ce porcul înghețat pe care-l avea în valiză s-a dezghețat și a început să imprăștie sânge prin aeroport. Eu știu ca nu poți trece de poarta de îmbarcare nici măcar cu un senviș sau cu o sticluță cu apă. Cum a ajuns porcul în avion, atunci? În cala avionului poți pune mâncare, ceva acolo, dar un porc?

Mi-am amintit de povestea din Viena pentru că, din câte citesc, Austria a rămas singura țară care se opune aderării României la spațiul Schengen. Olanda, care se opunea aderării României la spațiul Schengen, este la 3.000 de kilometri distanță. Dar destinația de cumpărături a celor din vestul țării a ajuns Viena, nu București. De la Oradea la Viena sunt 500 de km pe care-i faci în cinci ore și jumătate. De la Oradea la București sunt 591 de kilometri pe care-i faci în opt ore cu mașina. Unde te duci atunci într-o vacanță scurtă?

Mai sunt două zile și vom afla. Pentru oamenii care merg în vacanță, aderarea la Schengen nu-i o mare brânză. În aeroport toți sunt la fel: Schengen sau non-Schengen, tot trebuie să te descalți, dacă ți se cere. Iar pe șosea, la vama, ți se face un control de rutină. Povestea este pentru transportatori care trebuie să aștepte cu orele în vămi.

Statisticile BNR arată că Austria este al treilea cel mai mare investitor străin în România (după repartizarea pe țări a soldului total), cu un sold de 12,5 miliarde de euro, după Olanda și Germania. De ce se opune Austria aderării României la Schengen când nicio rațiune, nici economică nici politică, nu o îndeamnă la asta?

Porcul din avion? O lamă de ras ascunsă într-un colț de geantă?