Ion Cristoiu: pe vremuri, noii miniștri ieșeau de la Palatul Regal în aplauzele mulțimii

Citind pentru eseul despre cuvîntul fripturist, de care toți de azi sînt convinși că l-a născocit Caragiale, cînd în realitate e opera lui Nicolae Iorga, sau mai bine zis opera furiei lui Nicolae Iorga că n-a ajuns el la friptură, aflu din presa vremii atmosfera din București ori de cîte ori apare o Criză politică, înțelegînd prin asta căderea unui guvern și formarea altuia. Pe 27 martie 1926, Ionel Brătianu depune Regelui Ferdinand demisia Guvernului Brătianu, la putere din 1922. Se încheia un mandat constituțional. După patru ani de guvernare autoritară Ionel Brătianu trebuia să treacă în Opoziție. Duminică, 28 martie 1926, au loc consultările Regelui cu șefii partidelor de Opoziție, Nicolae Iorga de la Partidul Național, generalul Averescu, de la Partidul Poporului și Ion Mihalache de la Partidul Țărănesc. E limpede pentru toată lumea că Regele va desemna ca premier al unui guvern de alegeri pe liderul unui partid din Opoziție. Se pariază pe Iuliu Maniu, copreședintele Partidului Național. În coaliție cu Ion Mihalache, Iuliu Maniu ar putea face un guvern. Perspectiva ca după patru ani de guvernare liberală, ce a părut infinită, să vină la putere Opoziția a dat Crizei politice dimensiuni uriașe. Despre atmosferă din București o imagine ne-o dă reportajul din Universul, 31 martie 1926, publicat sub titlul Cum se desfășoară criza politică. Consultările M. S. Regelui. Atitudinea partidelor politice:

„Frămîntările politice, cari au mers crescînd, pe măsura ce parlamentul și guvernul liberal se apropiau de ziua expirării legislațiunei, au sporit considerabil sîmbătă, iar duminică toată ziua au ajuns la o intensitate necunoscută în viața noastră politică de pînă acum.

Firește, mai cu aprindere s-a agitat și s-a frămîntat lumea politică, dar și lumea cealaltă s-a pasionat să discute evenimentele politice de acum.

Pretutindeni furnicar. În toate cercurile și în toate părțile, unde se întîlneau doi oameni, discuția primă se încingea despre politică.

Cum se va rezolvi criza ministerială, cine va alcătui noul guvern și din cine, întreba toată lumea.

Combinațiile cele mai variate, presupuneri de tot felul se născoceau; se purtau vorbe, șoapte; s-au făcut nesfîrșite prinsori, multe pe sume însemnate și la condiții de cote cari se întîlnesc numai la pariurile de curse și la matchurile celebre. Partidele și combinațiile au fost transformate în acțiuni și s-a încins între pasionații de politică un joc fantastic de bursă politică. De jocul acesta pasionat politic au fost cuprinse, ca de o vrajă, și femeile și atîtea familii pașnice, dintre ale căror preocupări obișnuite politica nu intra și nu ispitea.

Cluburile politice fremătau de lumea partizanilor partidelor respective și de asemenea fruntașii politici toți erau asediați de prietenii curioși să afle, să cunoască mai curînd ce se pune la cale și cît mai multe taine.

În clocotul și vălmășagul acesta de vești, în lupta aceasta aprigă a lumii întregi, conducătorii de partide, înconjurați de cei mai credincioși și mai isteți, pregăteau cu grije și nădejdi bune formațiunea cabinetului nou și alegeau oamenii, care să fie așezați la conducerea autorităților administrative.

Conducătorii partidelor opoziției unite au avut Sîmbătă și Duminică întrevederi politice cu scopul de a ajunge la încheierea unui acord de guvernare, care să înlesnească rezolvarea mai grabnică a crizei ministeriale.”

Nicolae Bratu, director și proprietar al săptămînalului Foaia poporului, oficios al Partidului Național, ajuns de la Sibiu la București pentru a se documenta la fața locului, surprinde și el atmosfera de după audiențele de la Palat. Fuseseră în audiență: PNR prin Nicolae Iorga, Partidul Țărănesc, prin Ion Mihalache, Partidul Poporului, prin generalul Averescu. Toată lumea paria pe desemnarea unuia dintre cei doi lideri, Maniu sau Mihalache. Scrie Nicolae Bratu în Foaia poporului din 4 Aprilie 1926:

„Ce se petrecuse pînă acum? Două rînduri de audiențe. Toți bine primiți, dar nu era încă nimic clar. Ce discuții și frămîntări au fost în această seară, la cluburile politice, în cafenele, pe străzi, e greu de închipuit.

Foarte mulți legau rămășaguri pe mii, ba chiar zeci de mii de lei. Afară de foarte puține persoane singuratice, toată lumea socotea sigur cu formarea unui guvern al Partidului Național în frunte cu Maniu sau național-țărănesc în frunte tot cu Maniu.”

Așa o fi și acum, cînd s-au încheiat consultările de la Cotroceni?

Pînă la urmă, sub influența Reginei Maria, pilotată de Barbu Știrbei, Regele îl desemnează ca premier pe Averescu. Manevra fusese inițiată și dirijată de Ionel Brătianu, care a pus un premier de paie, în speranța că tot el va guverna.

Tot lui Nicolae Bratu îi datorăm descrierea atmosferei din stradă din momentul de excitație colectivă numit depunerea Jurămîntului de către noul guvern, o realitate tipică interbelicului, azi dispărută:

Ieșirea noilor miniștri de la Palatul regal din Piața Palatului regal în aplauzele mulțimii.

Miniștrii despre care e vorba în propoziția de mai jos sînt cei ai Guvernului Averescu, desemnat de Ferdinand sub forma unei lovituri năprasnice date Opoziției întruchipate de Partidul Național și de Partidul Țărănesc:

„Clubul Partidului Național e în dosul Palatului Regal din Calea Victoriei. Ieșind în stradă, abia mă pot strecura prin mulțimea care se adunase în piața din fața Palatului. Sosesc tocmai în momentul potrivit, spre a vedea cu ochii mei primirea ce se face noului guvern la ieșire. E ora unu și jumătate după amiază. Noii miniștri ieșind din palat, se așază pe treptele palatului, unde sunt fotografiați. După aceea se urcă în automobile închise (cum e prescris) și pornesc spre Capșa. Lumea aplaudă.”

Universul de joi 1 Aprilie 1926 surprinde atmosfera intrării la Palat pentru depunerea Jurămîntului. O atmosferă care spune multe despre mult cîntata democrație interbelică:

„Marți 9 (30 martie 1926 – n.n.) la ora 10 M. S. Regele a venit la palatul regal din centru.

La ora 12 și 10 au început să sosească și noii miniștri să depună jurămîntul.

La ora 12 și 23 a sosit, cel din urmă, și d. gen. Averescu, președintele noului guvern, iar la ora 12 și 30 precis, miniștrii au urcat sus, în sala tronului, unde au depus jurămîntul în fața Suveranului și a preoților.

Frămîntarea rămăsese în plin, de cu noaptea, cînd se încrucișaseră felurite zvonuri. Unele versiuni porneau numai din fantezie. Altele, – cele mai multe, – din încercarea de a se face presupuneri întemeiate pe logică. Ultimele, mai discret rostite, dar care, ieri dimineață, s-au impus, deoarece corespunseseră realităților.

Și cînd la orele 9 d.m., s-a aflat, că d. gen. Averescu era la Cotroceni, ca­să primească însărcinarea, să formeze noul guvern lumea înghesuită în calea Victoriei de ziua frumoasă de primăvară și de dorința să asiste la desfășurarea întîmplărilor atît de pasionate, lumea aceasta imensă, în valuri, a căutat să se fixeze în fața palatului regal din calea Victoriei ca să poată observa toate mișcările. Era masa cea mare a curioșilor, fără pretenții de atitudini proprii si dornică să vadă și să se asocieze la manifestațiile indiferent de unde si cum pornite.

Autoritățile, cari prevăzuseră că avea să fie aglomerație mare și avuseseră și temerea că, poate, erau să se producă demonstrații zgomotoase de stradă, luaseră întinse măsuri de ordine. Detașamente puternice de armată așteptau – gata să intervină – în diferite puncte din centrul Capitalei, în special, în jurul Palatului Regal. Pe calea Victoriei, de la ministerul Finanțelor, și pînă la bulevard, șiruri de jandarmi, în monom, strejuiau marginile trotuarelor, silind mulțimea să circule. Comisari regali, ofițeri de la comenduirea pieței, ofițeri de jandarmi, inspectori de poliție, inspectori de siguranțe, pretutindeni.

Cu cît se apropia mai mult amiaza, – adică vremea, cînd se știa, că miniștri cei noui aveau să se ducă la palat, – cu atît se îngroșau rîndurile curioșilor.”

Universul din 1 Aprilie, apărut pe 31 martie 1926, după amiaza confirmă într-un articol luarea unor Măsuri de ordine în Capitală:

„Autoritățile militare au luat, începînd de Duminică, întinse măsuri pentru menținerea ordinii în Capitală.

Numeroase patrule de jandarmi circulă prin centrul orașului. La prefectura poliției se află concentrat, în permanență, un regiment de jandarmi.

De Luni la prînz, toate trupele din garnizoană sînt consemnate în cazărmi.

De asemenea, sunt păzite militărește toate ministerele și Palatul poștelor.

Ori, la 6 d. a., d. G. Tătărescu, subsecretaar de Stat la Interne, a fost la prefectura poliției spre a lua înțelegere cu autoritățile militare asupra măsurilor de ordine ce urmează a mai fi luate.

Ori, toată ziua, au fost concentrați la poliție, toți inspectorii și numeroși comisari.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro