Interviu cu Liviu Beriș, supraviețuitor al Holocaustului: „Încerc să-mi amintesc chipul fruntașului care m-a salvat”

În 1941, Liviu Beriș era un băiețandru. Avea 13 ani și-și amintește cum într-o zi de iulie, pe data de 5 mai exact, tatăl său a venit la el și i-a zis: „Hai să-i întâmpinăm pe ai noștri, că am scăpat de deportarea în Siberia!”. Trupele române intraseră în Herța, iar ei, evreii, trăgeau speranța că vor fi salvați. S-au adunat mai mulți, ei,10, și vreo 20 de români. „Care sunt jidanii dintre voi? Să treacă la o parte!”, îi tună și acum în urechi, după mai bine de 70 de ani, vocea căpitanului căruia îi lucea în soare casca metalică. „Descălțați-vă!”.

Când și-au ridicat privirile din pământ, armele erau îndreptate spre ei. Unul din grupul de români a început să-și facă semnul crucii: „Ce faceți, domnule căpitan? Aștia sunt oameni care au suferit alături de noi”. Și au scăpat. „Dar ne-am lămurit cam ce soartă ne așteaptă”, spune Liviu Beriș, astăzi președintele Asociației Evreilor din România victime ale Holocaustului.

În vara lui 1941, la 13 ani, Liviu Beriș a fost deportat, în urma ordinului lui Ion Antonescu, împreună cu familia sa din localitatea Herța, care fusese ocupată de sovietici din iunie 1940 până în iunie 1941. După mai multe marșuri prin Basarabia care au durat câteva luni, în decembrie 1941 convoiul de evrei din care făcea parte a ajuns pe malul Nistrului și, într-un final, a fost trimis cu familia sa în ghetoul de la Moghilev-Podolski la începutul anului 1942.

Cititi mai multe pe www.gandul.info