Încă o fabrică din România intră în faliment și lasă fără loc de muncă sute de oameni. Aceasta era cunoscută în toată lumea și lucra cu branduri celebre, printre care și Hugo Boss

Compania germană Dr. Bock Industries a anunțat recent, potrivit Mediafax, că, din cauza COVID-19, sunt mai puține cereri și s-au anulat comenzi de către cei mai importanți clienți, prin urmare a decis să închidă fabrica RHM Pants din Covasna.

„Prin urmare, Consiliul de administrație și Consiliul de supraveghere au decis închiderea uzinei RHM Pants din Estelnic (România), deoarece pierderile nu pot fi compensate prin măsuri pe termen scurt și nu se preconizează o redresare pe termen scurt a pieței”, arată compania.

Fabrica RHM din Covasna era una dintre puținele rămase în „Valea Pantalonilor”, o zonă recunoscută în trecut pentru fabricile axate pe producția pantalonilor și pe priceperea angajaților care concepeau articole de îmbrăcăminte pentru marile branduri ale lumii.  Business MAGAZIN a vizitat fabrica în 2013 și a avut un interviu cu Dietrich Bock, unul dintre proprietari. Iată povestea rezultată în urma interviului de atunci:

Dietrich Bock a venit în România în urmă cu 20 de ani, iar primul lucru pe care l-a făcut a fost să traseze în zăpadă locul unde va construi o fabrică de confecții de pantaloni cu 250 de angajați. Germanii de la Hugo Boss au plasat prima comandă, de 1,5 milioane de bucăți, fără să vadă o singură pereche. Comenzile din partea brandurilor de haine premium și de lux din Europa au continuat apoi să vină. Acum, cei doi asociați din Dietrich Bock und Partner conduc patru fabrici cu peste o mie de angajați  în locul numit  de localnici „Valea pantalonilor”, aflat chiar în inima Carpaților. Împreună cu cele din Germania, Ucraina și Italia, a ajuns la o cifră de afaceri de 30 de milioane de euro, iar Bock își propune ca în doi ani, până se va pensiona, să se apropie de 50 de milioane.

“Am văzut pe eticheta mai multor perechi de pantaloni Hugo Boss inscripția made in România”, spunea anterior pentru Business Magazin Andrei Alecu, unul dintre proprietarii francizei Hugo Boss, prezentă în țară prin cele două magazine de la Constanța și în București. Alecu nu știa unde sunt făcute hainele Hugo Boss de România, pentru că nemții sunt destul de discreți în ce privește producția brandului premium. „Cei de la Hugo Boss nu ne-au zis niciodată unde sunt produse, deși i-am mai întrebat„. Circa 30% din produsele aflate în magazinele lui Alecu au eticheta „made in România„, iar acestea „au o calitate foarte bună, comparativ cu cele produse în Turcia, Polonia, Maroc, Mexic sau chiar Italia”.

Mergând pe drumul invers al pantalonilor, care pot ajunge pe rafturile magazinelor la prețuri de peste 250 de euro, cam cât salariul mediu al unui angajat din industria de confecții din România, am ajuns în județul Covasna. De aici, sute de mii de perechi pornesc anual spre retailerii de lux din Europa de Vest din patru fabrici controlate de Dietrich Bock și asociatul său.

În timp ce colegii lui nemți sunt rezervați în legătură cu dezvăluirea locurilor de producție a hainelor, Bock nu se sfiește să discute despre texturi, culori, modă sau despre cele zece companii din portofoliu care compun afacerea de peste 30 de milioane de euro. Sau despre pălinca ardelenească, făcută din merii de pe proprietatea celor două fabrici din Covasna, cu care își întâmpină uneori partenerii de afaceri.

În vârstă de mai bine de 60 de ani, Dietrich Bock, managerul grupului de companii „Dr. Dietrich Bock und Partner Gmbh” își dedică timpul afacerii, mai mult prin avioane și aeroporturi. Aproape lunar, vizitează și cele patru fabrici răspândite în județul Covasna: RHM Pants din Estelnic, destinată producției de pantaloni clasici, fabrica producătoare de blugi Platanus, Transilvanian Trousers, care produce pantaloni sport și unitatea de spălare RGT România (Ready Garment Technology), unde se vopsesc și se spală diversele produse din textile. Toate acestea reunesc un număr de circa 1.500 de angajați.

CÂnd Germania era prea scump+. Primul zbor al lui Bock spre România a fost în 1991 „din motive evidente legate de cos-turile ridicate ale producției pantalonilor în Germania“.  Fondată în 1984 împreună cu un partener găsit întâmplător și 25 de angajați, fabrica inițială nu avea un viitor acolo din rațiuni pur economice. Prin urmare, au început să prospecteze piețele din Europa Centrală și de Est. După Estonia, Lituania, Letonia, Cehia, Slovacia, Rusia și Polonia, Bock a ajuns în România, iar prima impresie nu a fost una pozitivă: „în aeroportul Otopeni trebuia să stai o oră și jumătate la coadă pentru a obține viză, încă o oră pentru controlul pașapoartelor, iar apoi încă o oră pentru a-ți căuta valiza“.

El a observat atunci că mulți dintre potențialii investitori renunțau în momentul în care ajungeau pe pământ românesc și se întorceau cu primul avion. Bock a vizitat apoi Poiana Brașov, unde a găsit „o lume cu totul diferită“, dar s-a confruntat cu frigul din Carpați și, spune el, „am simțit că mi se dezmorțesc picioarele abia la întoarcere, cu câteva minute înainte de aterizarea în Frankfurt“. Totuși, după o analiză de piață riguroasă, asociații de sub umbrela Dr. Dietrich Bock und Partner au ales ca România să fie destinația pentru noua fabrică. „Dacă renunți din aeroport, înseamnă că ești aici din motive greșite“, spune el.  

Ca majoritatea proiectelor de după „așa-numita Revoluție“, după cum a numit el perioada tumultuoasă din 1989, Bock a găsit, prin intermediul „cuiva  care cunoștea pe altcineva“, proiectul unei companii falimentare din Estelnic, Covasna, un potențial loc pentru deschiderea unei fabrici de confecții. „Era o clădire foarte mică. Așa că am împlântat țărușul la 60 de metri de ziduri, după ce am măsurat distanța pășind prin zăpadă.“ Așa s-a ales locul în iarna lui 1992. După câteva luni, construcția a fost încheiată, iar în luna noiembrie a anului următor au fost aduse deja utilajele. Proiectul inițial presupunea o afacere cu 250 de angajați care să producă 250.000 de perechi de pantaloni anual, iar investiția necesară pentru realiza-rea acestui lucru a fost de circa 2,5 milioane de mărci germane (1,3 milioane de euro).

Primul client nu se uit+ niciodat+. „It’s all economics“ (totul a fost făcut din considerente economice, n.r.), a răspuns din nou Bock referindu-se la alegerea Hugo Boss – primul brand cu care au avut contracte și cu care lucrează și în prezent – de a produce la mica fabrică din Estelnic un milion și jumătate de perechi de pantaloni într-o perioadă de cinci ani, fără ca nemții să vadă măcar o mostră a unui produs fabricat în România. Un argument pentru alegerea noilor investitori din România de către clienții de la Hugo Boss era totuși experiența cu fabrica deținută anterior în Germania și închisă din cauza costurilor ridicate de operare. 

„Câteodată se ivesc în viață condiții care se așază în așa fel încât te ajută să iei decizia potrivită“, spune Bock, refer-indu-se la modul în care a reușit să îi convingă pe compatrioții lui. Chiar dacă recunoaște că șansa a jucat un rol important în evoluția afacerii, spune că, pentru o astfel de dezvoltare, ai nevoie și de abilitate, cunoștințe și bani. Cu deviza „quality made by Hugo Boss“ și nu „quality made in Germany“, reprezentanții brandului german de lux au avut încredere în covăs-nenii lui Bock, deși au existat în acea perioadă și clienți care i-au refuzat tocmai pentru a evita eticheta „made in Romania“.

El își amintește despre un manufacturier de îmbrăcăminte de lux care făcea exporturi către America, iar România nu avea ce să caute pe etichetă, așa că au refuzat contractul. „Acum asta face parte din istorie, toate companiile care ne-au refuzat ar accepta în prezent să producem pentru ele“, spune Bock. El a observat că lucrurile au evoluat într-un mod diferit decât așteptările europenilor: „Nimeni nu înțelegea în acea perioadă ce dinamică va avea globalizarea. Din senin, a început o fugă spre România și Bulgaria din toată lumea“. Când producția a devenit prea scumpă în Germania, asociații din Dr. Bock und Partner au închis linia de acolo. Iar acest lucru poate fi asemănat evoluției condițiilor din aeroport, care l-au impre-sionat la venirea în România. „Acum în München și Viena poate fi un dezastru, iar aeroportul din Otopeni este de preferat.“ Asociații din Dietrich Bock und Partner au hotărât că investițiile continue în România sunt justificate.

În cel de-al doilea an, au deschis a doua fabrică producătoare de pantaloni, Transilvanian Trousers, tot în Covasna, la Sfântu Gheorghe. După o investiție de circa trei milioane de euro, aici au început să lucreze alți 200 de angajați. Ca urmare a diversificării produselor, în Sfântu Gheorghe a fost necesară deschiderea unei noi fabrici, Ready Garment Technology (RGT), destinate finisării produselor prin procedee de prespălare, vopsire și spălare, adică încă 170 de angajați.

Cea de-a patra fabrică a Dietrich Bock und Partner este Platanus. Deschisă în Baraolt, Covasna, cei 180 de angajați fac numai blugi. În toate cele patru uni-tăți de producție s-au făcut investiții de circa 20 de milioane de euro. Acestea ajung să exporte circa 1,3 milioane de pere-chi de pantaloni anual și au dezvoltat parteneriate cu aproximativ 20 de clienți, iar în partea de spălare, vopsire și finisare, numărul clienților poate ajunge până la 80, unitățile de spălare nefiind destinate exclusiv fabricilor de sub umbrela Dr. Dietrich Bock und Partner. Etichete cu inscripții precum Marc Cain, Brax, Rene Lezard, Strellson, Windsor, Joop, GT Com-pany și Armani trec prin mâinile angajaților din România. Ei pot vedea produsele etalon ale modei europene cu câteva săp-tămâni înainte ca ele să ajungă la consumatorii de pe piețele Europei de Vest.