IA UN LOC. Scriitorul contemporan: cum a reușit Andrei Ruse să își facă loc în lumea autorilor români, să construiască Hyperliteratura, și cum arată piața de carte prin ochii celor care o duc mai departe

IA UN LOC. Interviurile din această serie își propun să scoată la iveală oameni pasionați, dedicați, și poveștile din spatele succesului lor. Astăzi învățăm despre piața de carte și despre scriitorul-antreprenor Andrei Ruse.

De la cei care ne ajută să ne înțelegem mai bine realitatea și până la cei care ne ajută să fugim atât de departe de ea că avem nevoie de o clipă să revenim, autorii sunt scribii poveștilor lor, ale voastre, ale noastre. 

Cuvânt înainte

Într-o piață în care o carte vândută în 20.000 de exemplare înseamnă best-seller, în care scriitorii la început de drum câștigă cu greu respectul breslei și în care autorii publicați câștigă în medie 5-10% dintr-o vânzare, Andrei Ruse a construit editura Hyperliteratura. El a pus accentul pe procente mai mari, respect pentru autorii români, crowdfunding și metode de promovare adaptate unei lumi care se schimbă cu viteza unui clic.

Astăzi, editura Hyperliteratura este un nume cunoscut în piața de carte, după ce a reușit să publice autori precum Octavian Soviany, Lucia Hossu-Longin sau Stelian Tănase, dar și debutanți ca George Burcea sau Cristian China-Birta.

Cu o abordare diferită față de jucătorii consacrați, editura a realizat mai multe campanii de crowdfunding și schimbat jocul în materie de promovare. Mai exact, Hyperliteratura promovează cărțile autorilor prin toate metodele pe care le are la îndemână, de la turnee și lansări, până la materiale video, trailere pentru cărți și reclame răspândite pe social media.

Înainte de a fi o editură, Hyperliteratura a fost o revistă literară online, una dintre cele mai citite din piață, care avea puterea de a declanșa vânzări de câteva sute de exemplare în momentul în care scria despre o anumită carte.

În spatele revistei literare a fost o echipă agregată de Andrei Ruse, un scriitor cunoscut astăzi pentru romane precum „Zaraza” și „Soni” sau pentru titluri precum „Despre tristețea femeilor frumoase” și „Dilăr pentru o zi”.

Ediția a III-a a romanului „Zaraza”, publicată la Hyperliteratura

Asta știam despre el și despre Hyperliteratura în momentul în care am trecut pragul casei impunătoare din zona Piața Victoriei-Gara de Nord din Capitală, care servește astăzi drept sediu pentru editură.

Prin ochii unui scriitor devenit astăzi antreprenor în piața de carte, aflăm povestea autorilor români în secolul nostru. Învăluită de prea multe ori în sărăcie, procente mici, vânzări reduse și lipsă de apreciere, povestea autorilor români este importantă. Este la fel de importantă pe cât considerăm educația și cultura ca fiind importante.

În acest context, Andrei Ruse a crezut că autorii români merită o editură care poate face mai multe pentru ei, care le dă 15-20%, nu doar 5-10% din propria lor carte, care face campanii de promovare și care se implică în ciclul de viață al cărții.

Capitolul 1: Poetul

Născut în București în 1985, Andrei Ruse se știe pasionat de scris încă din liceu, când unii colegi îl strigau „poetul”. Încă de atunci el își dorea să creeze și visa să pună pe picioare o formație de muzică rock, însă tentativa lui și a grupului său de prieteni s-a finalizat la primul concert, unde microfoanele nu au mers, iar totul s-a transformat într-un talmeș-balmeș, după spusele lui.

Tot în perioada liceului, l-a cunoscut pe scriitorul Octavian Soviany, un scriitor renumit în literatura română contemporană, care i-a fost profesor de meditații și care l-a învățat ce înseamnă de fapt literatura, dincolo de poveștile de la școală.

„Am făcut meditații cu el dintr-o întâmplare, îl cunoștea tata prin nu știu ce legături și au ieșit altfel de meditații, adică nu avea nicio legătură cu ce făceam la școală. În primul semestru în care am făcut meditații cu el am rămas corigent la limba română”.

Părinții n-au înțeles nimic, spune Andrei Ruse râzând, însă Soviany îi deschidea noi lumii, îi arăta cu adevărat ce înseamnă poezia, iar ceea ce i se preda la școală începea să aibă tot mai puțin sens.

Ediția a III-a a volumului „Casa din strada sirenelor”, primul titlu publicat de Octavian Soviany la Hyperliteratura

Însă, odată ce profesorul de meditații i-a deschis apetitul și mintea pentru poezie, tânărul de atunci a început să frecventeze diferite cenacluri de la începutul anilor 2000. Cel susținut de poetul Marin Mincu s-a remarcat drept unul dintre experiențele care i-au marcat evoluția în acei ani. Între timp, el a început să lucreze de la 17 ani.

„La 18 ani nu am dat din prima la facultate, m-am dus să lucrez. Am cărat marfă la târgul Niro (n.r: azi Dragonul Roșu), am lucrat la pizzerie pe tură de noapte, casier la supermarket, am făcut shaorma. Luam orice prindeam pentru că îmi plăcea să învăț, cumva să am și banul meu, duceam oarecum lipsă și am vrut de mic independență financiară”.

La 20 de ani a avut un interviu la MediaPro, unde s-a angajat în departamentul de cercetare și unde a ajuns să lucreze timp ce aproximativ doi ani. În paralel, la vârsta de 21 de ani a debutat prin volumul de poezii „Black Job”.

„După primul meu volum de poezie care acumulase doi ani de scris poezie prin tot felul de locuri și site-uri, am avut așa o împlinire micuță, dar nu m-am mai regăsit în poezie și m-am dus direct spre proză”.

Capitolul 2: Băiatul care a scris Soni

După ce a debutat în vara lui 2007 cu volumul de poezie, în toamna aceluiași an Andrei Ruse și-a dat demisia de la MediaPro. La începutul anului 2008 s-a angajat la editura Tritonic, într-un moment în care aceasta era în top zece edituri din piață.

„Veneam dintr-o lume a poeziei unde ne bucuram că ne citeau 10 oameni sau că aveam un tiraj de 200 de exemplare. Am ajuns la o editură care avea un model american, cât de cât, și am învățat tot, de la contracte de autor, la ce înseamnă să publici un roman, promovare, ce înseamnă public de thriller, de beletristrică, ce înseamnă tiraje de câteva mii de exemplare”.

Perioada în care a lucrat la editura Tritonic i-a oferit lui Andrei dimensiunea reală a pieței de carte, locul limitat pe care îl avea poezia în acest peisaj, dar și un contact real cu literatura română și colecțiile de autori români. Astfel, în 2008, el avea să își facă debutul și în proză cu primul roman: „Soni”.

Acesta ilustrează povestea unei tinere de 26 de ani care află că are cancer la stomac și numai o jumătate de an de trăit, și explorează teme considerate de altfel incomode, precum moartea. Andrei Ruse a plecat de la editura Tritonic ca angajat înainte de momentul în care aceeași editură i-a publicat primul roman.

În următorii patru-cinci ani el a colaborat cu firme din presă, publicitate și cu diverse edituri. La momentul lansării „Soni”, autorul s-a implicat în promovarea cărții prin campanii cu bloggeri, o campanie pe Twitter și chiar prin lansarea unui blog propriu al cărții unde agrega toate reacțiile față de aceasta.

„Primul tiraj a fost de 1.000 de exemplare, nimeni nu dădea o șansă să vând mai mult de 200, nu știu de ce au făcut tiraj așa mare, au zis să fie. S-a dat în trei săptămâni, maximum o lună și a venit curând ediția a doua și am devenit destul de cunoscut, cel puțin pentru publicul larg”.

Ediția a II-a a volumului „Despre tristețea femeilor frumoase” scris de Andrei Ruse

În timp ce „Soni” l-a făcut pe Andrei Ruse cunoscut pentru publicul larg, volumul nu a atras și aprecierea colegilor de breaslă. Deși era un roman cu multe întrebări incomode, scris de un tânăr de 22 de ani, breasla scriitorilor l-a considerat foarte comercial, iar pe Ruse l-au catalogat drept autor de duzină.

Până astăzi, Soni a ajuns publicată în patru ediții la trei edituri, iar Andrei Ruse ia în considerare să o scoată și pe a cincea, pentru a-și publica primul roman și la editura pe care o deține și o conduce în prezent.

În total, „Soni” s-a vândut în peste 10.000 de exemplare. Temele abordate în cartea lansată în 2008 au rezonat cu cititorii atât de mult încât în 2011, după ce a publicat la editura Polirom cartea „Dilăr pentru o zi”, al doilea său roman, cititorii încă veneau la el să îi semneze cu autograf diferite exemplare din „Soni”.

„Am terminat cartea în 2010 și am publicat în 2011, iar pentru mine a însemnat mutarea la o editură mare. Să te duci la Polirom sau Humanitas și să intri în colecția de proză însemna ceva atunci, acum nu mai înseamnă nimic, dar atunci conta. «Dilăr pentru o zi» nu a mers din varii motive, dar e o carte de care sunt foarte mândru. (…) Ani de zile am fost băiatul care a scris «Soni», mă refer ca relație cu publicul. Lansam «Dilăr pentru o zi» sau mergeam la alte evenimente, lumea venea să le semnez «Soni»”.

Capitolul 3: Următorul nivel

Într-o seară din 2011, Andrei Ruse povestea cu un prieten despre mitul celebru al Zarazei și despre Cristian Vasile, vestitul dizeur român îndrăgostit de tangouri și romanțe. Convins că trebuie să existe un sâmbure de adevăr în această poveste, el a început să caute mai multe.

„Am început cu o căutare așa cum stai și cauți pe net ceva despre un film sau despre un actor și nu m-am oprit. După trei zile am zis că asta e cartea pe care vreau să o scriu pentru că nu se găsea nimic și când mi-am dat seama ce potențial avea și ce lucruri sunt în spate am realizat că asta aș vrea să fac”.

Documentarea pentru romanul „Zaraza” a durat trei ani,timp în care Andrei Ruse a trecut prin peste 50 de cărți, a citit jurnale ale oamenilor din interbelic, i-a contactat pe urmașii Radei Moldovan, care a fost căsătorită cu Cristian Vasile și a abordat oameni care au făcut schimb de scrisori cu Cristian Vasile, precum Florin Piersic. Tot procesul s-a finalizat în noiembrie 2013, când a reușit într-un final să găsească mormântul vestitului dizeur.

„La mormântul lui Cristian Vasile a fost sfârșitul documentării și am început să scriu romanul. Inițial, cartea mea mergea într-o cu totul altă direcție și după ce am aflat de la urmașii lui că el nu a vrut cruce și de ce nu a vrut cruce, am înțeles altfel personajul. Aveam câteva capitole scrise și le-am rescris pentru că l-am înțeles altfel. Asta a fost toată lupta mea, nu neapărat să pun datele cap la cap, ci să înțeleg de ce era atât de perfecționist. Nu poți să scrii romanul biografic al unui om pe care nu îl înțelegi, e groaznic. Nu puteam să mă apuc cu adevărat de el”.

Conexiunea care s-a creat pentru Andrei Ruse în noiembrie 2013, când a găsit mormântul lui Cristian Vasile, l-a determinat să scrie romanul într-o perioadă relativ scurtă, din decembrie 2013 până în martie 2014.

Lansarea romanului „Zaraza” a reprezentat un punct important pentru el ca scriitor, respectiv momentul în care a încetat să mai fie „băiatul care a scris Soni”. Prima ediție a fost publicată la Polirom, iar primul tiraj s-a epuizat în doar trei săptămâni.

„«Zaraza» a fost prima care a produs ruptura definitivă de etapa «Soni» din viața mea și din momentul ăla s-au întâmplat multe lucruri faine și a fost primită foarte bine. În două săptămâni s-a făcut retipărit, a intrat ulterior în colecția Top10, s-a vândut bine. Reacțiile de la lansări au fost extraordinare, oamenii pe care i-am întâlnit și cu care m-am împrietenit au fost importanți. De ultimii ani din viața mea se leagă tot ce s-a întâmplat după lansarea acestei cărți”.

„Scrisoare către Ceaușescu”, volumul de debut al lui George Burcea

În paralel, Andrei Ruse a lansat în perioada 2011-2012 ceea ce avea să devină cunoscut ca revista literară online Hyperliteratura

.„Am devenit o revistă glossy online cum nu mai era în România. Era cea mai citită revistă de cultură, nu doar de literatură, din țară și aveam echipe editoriale și oameni faini care au lucrat cu noi”.

Revista literară Hyperliteratura a reușit să își câștige locul și în fața autorilor români, care răspundeau la diferitele interviuri și analize ce ajungeau publicate. Totodată, autorii începeau să trimită cărți către Hyperliteratura pentru recenzii, în contextul în care un articol în revistă mai declanșa vânzări de câteva sute de exemplare pentru o carte.

Capitolul 4: De la zero cu zero lei

Editura Hyperliteratura a fost lansată în 2017, într-un moment în care revista literară „a demonstrat ce avea de demonstrat”, după cum spune Andrei Ruse.

Totodată, contextul a fost dat și de incapacitatea pieței de a înțelege ce vrea el să facă. Mai exact, a cerut de la editura care publicase „Zaraza” un număr de zece exemplare din al doilea tiraj pentru a lansa o campanie cu bloggeri, însă editura nu a vrut să i le dea. În același timp, el era nemulțumit de modul în care era tratat ca autor.

„Am făcut calcule și am zis că am un public de carte, pot să îmi duc singur cărțile în librării, fac lansări și fac self-publishing. A auzit lumea de tine, ai demonstrat că ai putut să ajungi la o editură mare, gata! De ce pe munca ta să ia ceilalți tot? Ție ce îți rămâne, 8%? Pe care îi vezi din când în când, 2.000 de lei într-un an, 1.000 de lei altă dată. Când am zis că fac self-publishing am găsit mai mulți autori nemulțumiți de relația lor contractuală și ar vrea și ei să se publice singuri dar nu se pricep”.

Atunci a apărut ideea de editură, pe care Andrei Ruse a analizat-o timp de un an. În final a decis să lanseze o editură care să publice exclusiv autori români și să le ofere procente mai bune decât piața. Trebuie menționat că decizia inițială însemna și fără debutanți, însă pe măsură ce manuscrisele bune au început să vină la editură acest lucru s-a schimbat.

„Vrem să lucrăm cu autori cunoscuți, consacrați, cărora să le dăm drepturi mai mari de autor, între 15% și 20%, nu între 5% și 10% cum se dă în piață. Probabil sunt câteva excepții de autori la alte edituri care au undeva 15% sau vreunul care e vedetă la o editură mai mică să aibă 20%. Dar eu zic de autori români în general, care nu vând toți foarte mult. Eu la Polirom contractul l-am avut de 8%”.

Editura a debutat  cu volumul „Rock sub seceră și ciocan”, semnat de Nelu Stratone în colecția „Istoria ROCKului românesc”, însă întreaga ambiție și dorință a lui Andrei Ruse nu putea însemna nimic fără fondurile necesare pentru a lansa cărți.

„Editura a început cu zero lei. Eu nu mai lucram de ceva timp, nu aveam niciun ban pus deoparte să scoatem cartea și am mers atunci pe crowdfunding, o chestie care ne-a definit ani de zile. Am încercat să căutăm surse alternative de finanțare, ca un fel de precomandă, dar nu e precomandă, e un fel de donație pentru proiect, să vedem și publicul care ar vrea cartea asta”.

Ruse subliniază că dacă nu ieșea acest crowdfunding nu știe dacă ar mai fi existat editura, deci riscul a fost unul mare. În 40 de zile, prima campanie de crowdfunding a reușit să strângă peste 10.000 de lei, suficient pentru primul tiraj de 1.000 de exemplare, care s-a vândut în câteva luni.

În 2017, editura Hyperliteratura a publicat și a doua carte, și-anume „Casa din strada sirenelor”, scrisă de Octavian Soviany, profesorul de meditații care „l-a ajutat” pe Andrei Ruse să rămână corigent la limba română în liceu.

„Nu a fost multă muncă de convingere, a zis că merge cu una spre noi, iar acum Soviany este locomotiva editurii Hyperliteratura pe partea de beletristrică. Oricum mi se pare unul dintre cei mai importanți autori contemporani, fără discuție. Hyperliteratura nu cred că ar mai fi aceeași fără Soviany”.

Volum care face parte din seria „Memorialul Durerii” scrisă de Lucia Hossu-Longin

În același an, editura a reușit să ajungă cu cărțile și în prima rețea de librării, și-anume Cărturești, deschizând drumul pentru ceea ce se conturează în 2021 drept o capacitate de distribuție națională, în mai multe lanțuri de librării. Totuși, drumul nu a fost unul ușor, întrucât metoda crowdfundingului nu a fost primită chiar cu brațele deschise în rândul autorilor.

„S-a creat imaginea asta că noi nu avem fonduri, nu ne descurcăm să ținem editura decât prin crowdfunding. De-a lungul timpului au fost acuze că «cerșim», am auzit multe lucruri nasoale, iar mulți autori nu s-au apropiat de editură crezând că nu ar fi o stabilitate financiară foarte mare, deși noi suntem pe creștere continuă, mică dar sigură”.

Autorii au continuat să vină la editură în 2017, iar anul 2018 a fost unul de experimente, care s-a finalizat cu sosirea celebrei Lucia Hossu-Longin, care de atunci lansează o carte pe an la Hyperliteratura. Ea își dorea să îndrepte colecția „Memorialul Durerii” și către un public mai tânăr.

Capitolul 5: Răscrucea

Anul 2019 a fost unul de răscruce pentru Andrei Ruse și pentru Hyperliteratura, un an care avea potențialul de a pune capăt poveștii editurii, dar care a reușit în final să lanseze întregul proiect pe o traiectorie națională.

„Sfârșitul anului 2018 a fost un calvar pentru mine, în vară mi-am pierdut cel mai bun prieten, Adrian Diniș, care a făcut un AVC (n.r: accident vasular cerebral) în somn, și am fost terminat 2-3 luni. Am ieșit și dintr-o relație de foarte lungă durată, eram super depresiv și editura de-abia mergea. Nici ce scosesem pe toamnă nu prea mergea, în afară de o singură carte”.

În primăvara lui 2019, calculele arătau că editura va mai rezista doar câteva luni, dar în acel moment Ruse a hotărât să încerce să o țină pe linia de plutire printr-o carte lansată de el. „Despre tristețea femeilor frumoase” este formată dintr-o serie de povești despre femei și a fost lansată prin crowfunding în 2019.

Între timp, Stelian Tănase a lansat la Hyperliteratura cartea „Repertoarul amorului”, care a devenit best-seller național, cu aproape 20.000 de exemplare vândute. Ambele cărți s-au vândut bine, însă surpriza reprezentată de volumul lui Stelian Tănase a fost cea care a dat o nouă șansă într-un moment de răscruce.

Volumul „Repertoarul amorului”, scris de Stelian Tănase, care a devenit bestseller

„«Repertoarul amorului» s-a vândut în aproape 20.000 de exemplare, ceea ce a însemnat că au intrat foarte mulți bani la editură, aveam datorii mari pe care am putut să le plătim, am putut să ne aruncăm la alte proiecte și ne-a dat o stabilitate financiară pentru ce a urmat în 2020. Dacă nu aveam 2019, nu știu ce se întâmpla în 2020”.

Din acest moment, toate librăriile voiau cartea lui Stelian Tănase, iar cele care au reușit să o obțină au fost cele care au fost de acord să listeze toate cărțile editurii. Astfel, cărțile Hyperliteratura și-au făcut intrarea în Humanitas, Libris, Elefant și celelalte librării mari, iar 2019 a devenit cel mai bun an al editurii.

Anul 2020 și sosirea pandemiei au însemnat un moment dificil, în care vânzările de carte au scăzut brusc odată cu venirea lockdownului.

Cu toate acestea, Hyperliteratura a publicat 12 cărți în primul an al pandemiei, față de 6-7 pe an până atunci. În 2021, editura a lansat și o colecție de marketing și comunicare, avându-l ca autor debutant pe Cristian China-Birta, cu volumul „Ce ne facem dom’le, cu influencerii ăștia?”. Totuși, anul 2021 este unul mult mai dificil decât anul 2020, iar valul 4 al pandemiei lovește puternic în vânzări.

„Am crezut că am trecut peste ce era mai greu și că am trecut cu brio, dar anul ăsta a fost mult mai greu și cred că va fi în continuare. Toamna asta va fi crunt, mai ales cu valul 4. Dacă nu sunt vânzări, nu ai bani din vânzări și nu ai bani de promovare, bani de proiecte viitoare, intri într-un blocaj. Scoți cinci cărți și dacă nu ies vânzările la două sau trei dintre ele, nu mai ai bani de a șasea și intri într-un cerc foarte prost din care poți să nu mai ieși”.

„Ce ne facem dom`le, cu influencerii ăștia?”, titlul cu care a debutat Cristian China-Birta

Anul 2021 a atras și un control ANAF asupra editurii, în contextul în care practica crowdfundingului nu este una răspândită în piața de carte locală. Însă, după verificări ce au durat o lună, ANAF nu a găsit nimic în neregulă. Fără nicio legătură cu acest control, Andrei Ruse a povestit că încă din 2020 a decis ca doar o parte din cărțile pe care le publică editura să cuprindă și o campanie de crowdfunding.

Capitolul 6: În piața de carte

Cu aproximativ 40 de cărți publicate dintre care 32 de titluri active, Hyperliteratura reprezintă totuși o mică parte din piața de carte. O piață în care „numeri pe degete” autorii care vând 50.000 de exemplare dintr-o carte, așa cum explică Andrei Ruse.

„Se consideră o carte de succes inclusiv când sare de 5.000 în primul an când scoți cartea, hai să zic în maximum doi ani pentru că aia este viața cărții. Eu personal consider best-seller dacă sare de 10.000 și sunt câțiva autori cum e Igor Bergler care sare de 100.000. Un best-seller adevărat ar trebui să fie la peste 50.000 de exemplare, dar dacă dai peste 10.000 este best-seller în România”.

Omul din spatele Hyperliteratura spune că situația era și mai cruntă după criza din 2008, iar anii 2018-2019 au ajuns să fie cei mai buni din ultimele două decenii, cel puțin.

Odată cu sosirea pandemiei, piața de carte a căzut din nou. El subliniază că românii citesc anual în medie o carte pe cap de locuitor, în timp ce sârbii au o piață de cinci ori mai mare, iar maghiarii au una de zece ori mai mare.

„Din punctul meu de vedere sunt trei publicuri de carte: 10% reprezintă cititori înrăiți, care cumpără cărți și dacă vine apocalipsa. Există publicul mediu de carte, care să zicem că reprezintă undeva la 40% din total, oameni care citesc o carte sau două pe lună și există publicul ocazional care merge în mall mai vede o carte, și care citește o carte pe an”.

Odată cu criza sanitară și contextul de teamă generat de aceasta, publicul ocazional dispare și se concentrează pe nevoile imediate, în timp ce jumătate din publicul mediu nu mai cumpără cărți și le citește pe cele pe care le are deja.

„Unii dădeau acest argument că în lockdown oamenii vor citi mai mult. Pe mine m-a bufnit râsul când am auzit asta. Nu are cum să izbucnească pofta de cultură în român pentru că stă închis în casă. Nu, se uită la Netflix, nu se apucă de citit dacă nu a făcut-o până acum”.

Cu toate aceastea, pandemia a adus și un lucru bun. Lăsați singuri de stat în fața unui eveniment care le-a zdruncinat realitatea, actorii din piața de carte s-au apropiat între ei și au început să facă mai multe proiecte împreună și să realizeze că au nevoie unii de ceilalți.

Capitolul 7: Epilog

Hyperliteratura va continua să publice cel puțin zece cărți pe an, iar două-trei dintre acestea vor fi în continuare lansate prin crowdfunding, acolo unde această metodă se potrivește.

În același timp, Andrei Ruse a început în urmă cu doi ani să lucreze la un nou proiect de roman. El reinterpretează „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” în ceea ce se va manifesta drept o trilogie complexă care îmbină genuri precum basm și epic-fantasy.

„E de fapt un basm imens și o lume autentic românească de folclor pentru care sap de vreo doi ani de zile după tot felul de tradiții, obiceiuri păgâne în special. Nu mă interesează lumea postcreștină deloc pentru că a schimbat foarte mult inclusiv elemente folclorice. Mă interesează alea autentice, de la rădăcini, chiar mergând până la daci și dincolo de ei. Și încerc să aduc această lume a basmului, a fantasticului și a mitologiei, într-o carte completă”.

Trilogia va fi împărțită în „Cartea Blestemelor”, „Cartea Ielelor” și „Cartea Plângerii”, iar prima dintre acestea va apărea în primăvara anului 2022. De asemenea, Andrei Ruse colaborează cu pictorul Bogdan Andronic pentru a crea elemente grafice unice, prin care să aducă la viață cât mai bine lumea pe care o conturează în trilogie.

Pentru această trilogie, autorul își propune să facă cea mai mare investiție din piața locală de carte, în sensul în care o mare parte din banii pe care îi câștigă îi va investi într-o amplă campanie de promovare. El a subliniat că vrea ca investițiile în promovare să reprezinte o constantă pentru acest proiect.

Viața unui scriitor nu este una simplă, bogată sau plină de apreciere, iar viața unui antreprenor în piața de carte este cu atât mai dificilă. Din acest motiv, l-am întrebat pe Andrei Ruse de ce face asta.

„Am momente uneori când obosesc foarte tare, am cel puțin două-trei momente de burnout pe an, iar pe sfârșitul anului am o zi pe săptămână în care pun capul pe birou și nu mai știu în ce direcție să o iau, nici nu mai pot să gândesc nimic și mă întreb și eu de ce fac chestia asta. Pentru că asta e tot ce îmi dă mie sens vieții, e partea spirituală fără de care lucrurile nu ar avea sens”.

„Cartea Blestemelor” va fi publicată în 2022 și este primul volum din trilogia pregătită de Andrei Ruse