Hai România!, văzută dintr-o altă perspectivă. Creșterea salariului minim cu 334%, a salariului mediu cu 207% și stabilitatea cursului valutar, care a crescut cu numai 12% în ultimul deceniu, au adus o creștere exponențială a puterii de cumpărare în euro, care se vede și în exuberanța Euro 2024

De astăzi, 1 iulie 2024, salariul minim pe economie crește de la 3.300 de lei brut la 3.700 de lei brut, adică 2.363 de lei net.

Dacă dăm timpul înapoi, creșterea salariului minim pe economie – suntem de acord sau nu – a fost cel mai bun instrument de politică economică al tuturor guvernelor.

Din ianuarie 2013 – când salariul minim brut era de 700 de lei, iar salariul minim net era de 530 de lei (106 euro) – până acum, creșterea este de 334%.

Salariul mediu a crescut în aceeași perioadă de la 1.697 de lei net, adică 383 de euro, la 5.217 lei net (adică 1.009 euro) în aprilie 2024, ultimele date disponibile, înregistrând o creștere de 207%.

Contestarea creșterii administrative, de către guvern, a salariului minim pe economie, avea ca argument întotdeauna distrugerea de locuri de muncă. Într-adevăr, au fost companii, au fost sectoare unde, din cauza salariului minim pe economie, s-a redus numărul de locuri de muncă și chiar s-au închis companii, în general străine, din sectorul confecțiilor, acolo unde se caută întotdeauna cel mai mic salariu pentru a produce pantaloni, costume, bluze. Dar per total, în economia românească s-au creat și s-au adunat mai multe locuri de muncă din 2013 până acum, respectiv de la 4,4 milioane, la 5,2 milioane de angajați în economie acum.

PIB-ul în valoare nominală, care măsoară valoarea adăugată în economie într-un an, a crescut în această perioadă cu 153%, de la 632 de miliarde de lei, la 1.604 miliarde de lei.

Cifra de afaceri a tuturor companiilor din România a crescut de la 1.126 de miliarde de lei la 3.000 de miliarde de lei, adică cu 166%.

În toată această perioadă de creștere accelerată a salariului minim, care a dus la creșterea tuturor salariilor din economie, inflația cumulată din 2013 până acum a fost de numai 40%, deci am putea spune că această creștere a salariilor nu a dus la o creștere a inflației, care să dea peste cap economia și mediul de business.

Dacă nu am fi avut inflația din ultimii trei ani, care a fost de 31%, am fi avut o creștere a puterii de cumpărare neinflaționistă senzațională.

Dar cel mai remarcabil lucru este stabilitatea cursului valutar leu/euro, care din 2013 încoace a crescut cu numai 12%, respectiv de la 4,42 lei/euro, până la 4,97 lei/euro. Această stabilitate a cursului valutar a permis o creștere a salariilor în euro care nu a mai fost întâlnită niciodată până acum, respectiv de la 106 euro la începutul lui 2013, la 475 de euro de la 1 iulie, sau, dacă luăm în considerare salariul mediu, de la 383 de euro, la 1.009 euro.

Creșterea salarială accelerată a susținut consumul, a susținut creșterea afacerilor companiilor și, în final, creșterea economică.

Pentru deceniul trecut, creșterea salariului minim într-un mod accelerat, coroborat cu stabilitatea cursului și cu o inflație redusă, a fost cel mai bun instrument de politică economică – a redus anumite tensiuni sociale, a majorat nu numai salariul minim, ci și celelalte salarii din economie, fără să provoace pagube companiilor și nici economiei.

Modelul creșterii salariului minim a fost preluat în ultimii ani de mai toate țările capitaliste, ca o formă de a se încerca stabilitatea pieței muncii, care peste tot este afectată de lipsa de oameni. Spre exemplu, Germania, cea mai puternică economie a Europei, are un deficit de nu mai puțin de 3 milioane de angajați, deficit pe care speră să îl mai reducă prin creșterea salariului minim și reguli mai blânde în a atrage muncitori din alte țări.

Până acum, economia și businessul din România au rezistat creșterii accelerate a salariului minim și a salariilor. Vor rezista și introducerii salariului minim european, care trebuie să fie la 50% din salariul mediu, ceea ce, în România, ar însemna o creștere a salariului minim spre 2.500 de lei, majorare care oricum era planificată?

Spre deosebire de anii anteriori, de până în 2022, creșterea de acum a salariilor, care în termeni reali este dublă față de inflație și chiar triplă, începe să creeze probleme, în încercarea de reducere a inflației.

Toată lumea se întreabă de ce România are în continuare cea mai ridicată inflație din Europa, de 5,1%-6%, în condițiile în care marea majoritate a țărilor europene au între 2%-4%.

Pentru că avem o creștere salarială reală mai mult decât dublă, putem acomoda creșterile de prețuri, mai ales în zona de produse nealimentare și servicii. Să vedeți ce inflație va rezulta după euforia Campionatului European de Fotbal, unde România a avut rezultate peste așteptări: biletele de avion au sărit în aer, prețurile la bere au crescut, partea de entertainment a crescut accelerat și a fost plătită instantaneu. Pentru noi, Euro 2024 este ca fenomenul Taylor Swift la nivel global, acolo unde băncile centrale nu mai reduc dobânzile pentru că inflația nu scad, și datorită creșterilor de prețuri care vin pe zona de entertainment în urma concertelor celebrei vedete americane.

Degeaba ține BNR dobânda la 7% în încercarea de a forța reducerea inflației. De fapt, Banca Națională este prinsă acum între creșterea prețurilor dată de creșterea salariilor și sentimentul de exuberanță din piață și încetinirea creșterii economice, care ar avea nevoie de o reducere a dobânzilor. Pe acest fond, BNR este în dubiu dacă să reducă sau nu dobânda de politică monetară la ședința de vineri, 5 iulie. Ca un semnal pentru economie, ar fi de dorit o reducere, dar dacă ar analiza datele, o reducere nu s-ar justifica.

Dar până la urmă este de dorit această exuberanță economică, o revenire a consumului care să susțină o creștere din nou a economiei, care să mai compenseze din scăderea pe partea industriei.

Dar să nu uităm că această exuberanță economică, aceste date statistice în creștere sunt date și de stabilitatea incredibilă a cursului valutar leu/euro.