Guvernul trebuie să ceară acum, nu mâine, 20 mld. euro de la FMI, înainte ca businessul, economia și veniturile românilor să se prăbușească de tot, iar România să fie sfâșiată de piețe

Nu trebuie să mai repetăm greșeala din 2008-2009, când ne-au trebuit șase luni între începutul crizei, în toamna lui 2008, și primăvara lui 2009, să realizăm că avem nevoie de FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială și de acordul de la Viena, ca băncile străine prezente să nu-și retragă liniile de finanțare locale.

Chiar și în condițiile acelui acord de 20 mld. de euro, care acoperea finanțarea externă, economia României s-a prăbușit cu aproape 10% în 2009 și 2010, datoria publică a crescut de la 10% din PIB la 30% doar pentru a finanța statul și fără nicio investiție publică, cursul leu/euro a crescut 30-40%, TVA s-a majorat de la 20% la 24%, salariile în sectorul privat au scăzut cu 20-50%, într-un an au apărut 700.000 de șomeri iar în sectorul public salariile s-au tăiat cu 25%.

Acum este mai rău, criza în care am intrat va lovi mult mai rapid și mult mai dur.

Deja se întâmplă acest lucru, o dată cu închiderea turismului, transporturilor, HoReCa, auto (12% din PIB).

Nu numai România, ci toată lumea este într-o degringoladă sanitară și economică totală din cauza COVID-19, virusul care a apărut de nicăieri și care închide economii întregi. Să nu uităm că econoia Italiei este închisă aproape total, urmează Spania, America este la limită, Germania face eforturi să mai stea în picioare.

Nicio țară nu poate trăi mai mult de o lună cu businessul prăbușit și economia închisă. Statele pot suține angajații doar o lună.

Și Germania, și Franța au nevoie de bani pentru a limita pierderile.

Pentru a nu ajunge ca acum 10 ani sau chiar mai rău, ca în marea criză din 1929, guvernul României trebuie să apeleze acum la FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană, BERD, la toți marii creditori internaționali.

Guvernul va avea nevoie de cel puțin 20 de miliarde de euro, adică 10% din PIB pentru a susține bugetul – cheltuielile vor crește exploziv, iar veniturile vor scădea dramatic – și pentru apărarea poziției valutare externe a României.

Fără un acord cu FMI băncile nu vor mai finanța statul, piețele financiare își vor cere tainul, iar investitorii vor sta deoparte.

Toată lumea discută despre amânarea ratelor, restructurarea și reeșalonarea creditelor persoanelor fizice și companiilor care sunt afectați de această criză.

Dar și băncile au o limită până la care vor putea face acest lucru, iar acționarii nu vor mai trimite capital și linii de finanțare decât dacă România va avea un acord cu FMI ca măsură de protecție.

România are 106 miliarde de euro datorie externă, din care numai 35% este a statului, iar 65% este datorie privată, în final, a noastră.

În condițiile în care exportul se va prăbuși, deja cei mai mari exportatori ai României – Dacia, Ford și Aramis Baia Mare – și-au închis fabricile, investițiile străine și finanțările externe private nu mai vin, iar din câștigul din exportul de servicii – tranportatori și IT-iști – au mai rămas numai IT-iștii, de unde vor mai avea băncile și BNR valută pentru ca România, formată din stat și companiile private, să-și plătească datoria externă?

Isărescu poate ține cursul leu/euro pe termen scurt, dar pe măsură ce această criză va mușca din companii și economie, presiunea pe curs va crește din ce în ce mai mult.

Când panica va atinge apogeul în următoarele două săptămâni și când nimeni nu va putea oferi ceva concret privind stoparea epidemiei coronavirus, cursul va fi extrem e vulnerabil, mai ales că guvernul se va finanța din ce în ce mai greu.

Între timp, România va intra pe lista roșie a agențiilor de rating, pe fruntea noastră deja scrie calificativul “junk”, iar piețele financiare de-abia așteaptă.

Înainte de criză, cifra de afaceri a tuturor companiilor din România era de aproape 1 miliard de euro în fiecare zi (mai precis, 926 de milioane de euro), din care PIB-ul -adică valoarea adăugată din care se plătesc salariile, taxele, impozitele, se obține profit și se fac investiții – era de 610 milioane de euro.

Înainte să apară acest dezastru sanitar, iar acum economic, guvernul avea cheltuieli de 216 mil. euro pe zi, din care încasările erau 188 mil. euro, iar restul era datorie.

Masa salarială este de 235 milioane de euro pe zi.

Toate aceste date se vor prăbuși în trimestrul doi cu 30%, conform analiștilor economici, dar s-ar putea să se ajungă chiar și la 50%.

Guvernul nu are bani să finanțeze diferența, este imposibil din resurse interne.

Nu știu dacă guvernul PNL realizează cât de mare va fi căderea economică. Probabil că cifrele vor ieși la iveală destul de rapid, când toată lumea se va uita în conturi și va vedea cum scad încasările.

În sectorul privat o tăiere a salariilor cu 30% va fi norma generală, și chiar se va ajunge la 50%.

Florin Cîțu, ministrul finanțelor, crede că vom avea un milion de angajați care vor intra în șomaj tehnic, pentru care statul va trebui să plătească 4 miliarde de lei, adică 830 de milioane de euro numai într-o lună.

Este o sumă imensă.

Garanțiile pentru IMM-uri sunt niște garanții care vor fi date și executate cândva, nu implică o plată imediată.

Cine crede că 2-2,5 din 3,8 milioane de angajați din sectorul privat care vor mai avea job, dar cu veniturile tăiate, vor putea să susțină 1,2 milioane de bugetari cu salarile intacte, 5 milioane de pensionari și 2,5-4 milioane de șomeri, este nebun.

Cu acest tablou în față, guvernul PNL indiferent de riscul politic, trebuie să ia următoarele decizii imediat:

1. Anunțarea că majprarea pensiilor din toamnă cu 40%, se suspendă pe termen nelimitat pentru a liniști piețele, analiștii și agențiile de rating.
2. Înghețarea cheltuielilor publice și a salariilor la stat, cu excepția celor din prima linie care se luptă cu coronavirusul.
3. Un acord cu băncile din România pentru finanțarea bugetului de stat într-un mod fluent și coerent, nu prin telefoane.
4. Acordul de la Viena trebuie să devină acordul de la București.
5. Garantarea de către stat a liniilor de finanțare date de către bănci pentru ținerea companiilor pe linia de plutire, astel încât să nu se prăbușească tot businessul.
6. Pe măsură ce companiile își revin în 5-10 ani, garanțiile date de stat pot fi restrase.
7. Desemnarea unei echipe independente de negociere, mai mult tehnică decât politică și cu sprijinul BNR, pentru încheierea imediată a unui acord cu creditorii internaționali (va fi coadă la ușa FMI într-o lună pentru a lua bani, iar resursele fondului sunt limitate, mai ales că va trebui salvate Italia și Spania) pentru o finanțare de cel puțin 10% din PIB, adică 20 de miliarde de euro, ca să ajute România să nu se prăbușească din punct de vedere al businessului și economic de tot.
8. O prăbușire a businessului și a economiei înseamnă prăbușirea veniturilor pentru toți românii.
9. În schimbul banilor de la FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană, BERD, BEI, guvernul trebuie să accepte restructurarea administrației publice (1,2 milioane de angajați la stat sunt mult prea mulți), restructurarea cheltuielilor publice (instituțiile de stat și administrațiile locale au aruncat în ultimii cinci ani cu bani în dreapta și-n stânga), stoparea creșterilor salariale la stat, plafonarea pensiilor pe termen scurt și creșterea lor în funcție de creșterea încasărilor bugetului pe termen lung, informatizarea fiscului, trecerea la plățile electronice și nu prin cash, pentru urmărirea surselor de bani, privatizarea și restructurarea mamuților de stat, proces blocat de cinci ani și, nu în ultimul rând, creșterea taxelor într-un mod rezonabil și nu abrupt, ca la criza precedentă.
10. România nu poate trăi cu un TVA de 19% și cu atât de multe facilități fiscale.

România nu-și poate permite să intre într-o carantină economică, pur și simplu nu are bani pentru acest lucru, și la un moment dat totul va exploda dacă guvernul nu apelează la creditorii internaționali pentru finanțare și pentru o plasă de siguranță, ca să oprească undeva, cât mai sus, prăbușirea businessului, economiei, și în final a veniturilor tuturor.