Good Girls Imaginarium. 14 artiste contemporane expun în cel mai nou spațiu expozițional din București, holurile Facultății de Filosofie devenind simeze (ne)convenționale pentru artiștii contemporani

Astfel decorat, spațiul Facultății este revitalizat și arată foarte modern. Convertirea spațiului din Facultatea de Filosofie, situată pe Splaiul Independenței 204, În simeze vii este un demers win-win, prin care artiștii sunt văzuți și cunoscuți, iar studenții la Filosofie și vizitatorii interesați au șansa de a medita la teme de actualitate, cu sens.

de Georgiana Gheorghe, colaborator, femeie de afaceri, pasionată de artă

Centrul pentru Filosofie și Arte București și 1001 ARTE vă propune o expoziție exclusiv feminină, GOOD GIRLS IMAGINARIUM, o întâlnire fără prejudecăți cu lucrări ale unora dintre cele mai fascinante 13 artiste contemporane din România, cărora li se alătură Cynthia Pedrosa de la Rivoli 59 Paris. Începând cu 14 martie, timp de trei luni, pe holurile ambelor etaje ale Facultății de Filosofie pot fi văzute 40 de lucrări ale tinerelor artiste, lucrări cu accente oniric-feministe, de un realism visceral, spirit incisiv de eupot și parfum de iubeștemădacăpoți, cu note de părăseștemădacăîndrăznești. Lucrările au fost selectate de Cristian Cojanu și Gilda Ghinoiu, sprijiniți de Michele Bonavita și Matei Ghimiș. Coordonatorul de proiect este lect. univ. dr. Laurențiu Gheorghe.

Artistele care expun sunt (în ordine alfabetică): Ana Bănică, BenTereZ, Cristina Cociș, Bianca Ferăstrău, Cristina Gagiu, Cristina Garabețanu, Adelina Gavrilă, Iraida, Oana Maria Pop, Cynthia Pedrosa, Claudia Todor, Simona Vilău, Daniela Vîrlan, Elena Waldorf. Designul de afiș a fost realizat de Cristina Garabețanu, după o lucrare de BenTereZ.

Exprimarea artistică cuprinde forme și tehnici variate, de la pictură și sculptură, la colaje, decolaje și instalație video. Astfel decorat, spațiul facultății este revitalizat și arată foarte modern. Convertirea spațiului din Facultatea de Filosofie, situată pe Splaiul Independenței 204, in simeze vii este un demers win-win, prin care artiștii sunt văzuți și cunoscuți, iar studenții la filosofie și vizitatorii interesați au șansa de a medita la teme de actualitate, cu sens.

De ce o expoziție exclusiv feminină și cum au devenit holurile Facultății de Filosofie spațiu expozițional? Mi se pare că este o inițiativă de care avea nevoie atât mediul artistic, cât și cel universitar. Un pairing foarte cool al mediului intelectual din București.

Expoziția am gândit-o evident, în contextul lunii martie, prima lună de primăvară și care este marcată de Ziua Internațională a Femeii. Discursul despre echitatea de gen este mult mai bine înțeles când folosești arta, iar când vezi o expozițe feminină sau în care cotele de gen aduc o bogăție extraordinară experienței publicului, pare brusc evident cât au de pierdut practicile ce au agățate prejudecăți patriarhale de secol XIX. Am fondat Centrul pentru Filosofie și Arte împreună cu Facultatea de Filosofie din Universitatea București prin care am demarat o serie de expoziții în incinta facultății, întâlniri între studenții la filosofie  și artiștii galeriei 1001 ARTE. Cu Facultatea de Filosofie am pornit un parteneriat extins încă de anul trecut și am reușit să transformăm clădirea prin picturi murale pe fațade cu portrete ale unor filosofi din întreaga istorie a gândirii, artiștii având în vedere ambele genuri. Primul dintre proiecte a fost câștigător al concursului organizat de Primăria Sectorului 6, ceea ce ne-a oferit nu doar o cofinanțare la începutul unui nou drum, dar și încrederea în munca noastră. Vom încerca anul ăsta să terminăm intervenția artistică prin alte 20 de portrete și instalarea de sculptură monumentală. Pentru asta însă, mai avem nevoie de sprijin financiar sau minime investiții. Vom încerca să aducem aici trimestrial expoziții noi, teme noi, artiști noi.

Am absolvit amândoi Facultatea de Filosofie, acum mai bine de 20 de ani. Ne-am mai intersectat cu ocazia a diferite vernisaje și expoziții pe care le-ai organizat la Galeria 1001 Arte, pe care o conduci. Cum ai ales lumea artei și cum ai descrie ceea ce se întâmplă în acest univers destul de văduvit în România, în opinia mea?

Galeria 1001 ARTE a luat ființă în 2017 ca urmare firească a celor peste 50 expoziții pe care le-am organizat pentru Muzeul Național de Artă Contemporană, Cărturești Carusel Art Space, ARCUB sau pentru alte galerii. Anterior, sub numele 1001 ARTE, au fost realizate peste 40 de emisiuni culturale la TVR 2, TVR Cultural, filme documentare despre artă etc. O nouă serie de 50 evenimente expoziționale au avut loc de la înființare, iar spațiul galeriei a devenit unul din cele mai vizitate din București.

1001 Arte este o asociație nonprofit cu proiecte legate de propria galerie din Amzei 5, relocată anul trecut, după ce a funcționat 6 ani pe Calea Victoriei 91-93. De asemenea, avem și proiecte de intervenție artistică în București în parteneriat cu Centrul pentru Filosofie și Arte, pe care l-am inițiat împreună cu Facultatea de Filosofie din Universitatea București.

În 2022 am lansat programul KM0 Art Paris – București, expunând lucrări ale artișilor români la Paris (pe Rivoli 59, lângă Luvru). Acest program a depășit orice așteptări. Pornit din nevoia de a coagula un grup de tineri artisti extrem de valoroși, dar nemulțumiți de lipsa de perspective și de sterilitatea demersurilor locale, deși eram pe Calea Victoriei, nu izolați undeva aiurea, ideea de a expune la Paris a părut o himeră până când ne-am trezit vorbind în 5 limbi străine despre frumusețile României, în fața miilor de turiști din toată lumea, Galeria de pe Rivoli fiind parte integrată în traseelor turistice ale Primariei Paris imediat după vizitarea Muzeului Luvru. Acela a fost începutul unei dezvoltări bazate pe o înțelegere diferită a scenei artistice românești. Pornind pe o conștiință a valorii lucrărilor de artă romanească recunoscute internațional, ne dorim să evităm cât se poate capcanele pieței românești de artă.

Proiectul 1001 ARTE are în centru artiștii tineri valoroși (deși urăsc termenul emergenți, îl folosim când vorbim în jargonul pieței) aflați în perioada de maximă capacitate de creație, dar care se confruntă cu asperitățile și ipocrizia pieței românești de artă. Pentru validarea internațională îi expunem la Paris, pe Rivoli 59, pentru dezvoltare și transdisciplinaritate avem proiectele Centrului de Filosofie și Arte și întâlnirile frecvente de la galeria din Amzei 5, unde se discută până dimineața cu antropologi, regizori, dar și programatori sau medici.

Vernisajul Good Girls Imaginarium, Facultatea de Filosofie, București

Ce valori au lucrările artiștilor pe care îi reprezinți și cum merge Galeria după 7 ani?

Deși despre arta contemporană nu se vorbește la știri decât în legătură cu prețurile fabuloase (de ex. «O expoziție cu 15 artiști de peste 2 milioane de euro»), prețul real de pe piața primară, galeriile, pare un secret bine ascuns. Unii colecționari după care alergam acum câțiva ani să plătească 400 euro pe o lucrare, că trebuie și artistul să trăiască, acum dau lecții de investiții în artă, după vânzarea cu 3.000 de euro a lucrării respective. Am avut și lucrări care au depășit 50.000 euro, dar în cazurile astea lăsăm specialiștii din piața secundară să se ocupe (case de licitații, galerii comerciale din strainatate etc). Nu fiindcă ne-ar fura cineva sufletul, dar cred că e important să facă fiecare ceea ce știe mai bine și să colaborăm ca furnicile muncitoare care suntem cu toții, la scară planetară. Iar despre secretul îngrozitor al prețurilor lucrărilor: sunt lucrări de artă care pleacă de la 400-500 euro, la 3.500 euro, cele din galerie prezentând nu doar avantajul prețului, ci și pe cel al validării profesioniștilor care le-au ales deja din atelierul artistului.

Backgroundul educațional în filosofie mă ajută la reziliență și la adaptabilitate. Galeria funcționează din inerție și pasiune, evident, investesc în ea din banii pe care îi câștig din consultanță pe diverse proiecte și din vânzarea unor lucrări cumpărate cu ani în urmă. Pasiunea însă este alimentată de fiecare nouă lucrare a artiștilor și de entuziasmul asistenților curatori care descoperă extensiile nebănuite pe care arta le poate aduce vieții. În niciun caz unele decorative, ci o îmbogățire esențială a înțelesurilor, a comunicării cu sine și cu cei din jur.

Care este experiența ta cu oamenii din business vizavi de arta contemporană?

Percepția oamenilor de business este una ridicol de timidă și ciudată. De multe ori, par să se simtă amenințați de arta contemporană, găsind înțelesuri conspiraționiste în orice desen. Bineînțeles că este doar experiența mea, dar e o experiență de peste un deceniu pusă în relație cu experiența cu cumpărători din țări vestice sau nordice, care pur și simplu negociază un preț pentru ceva ce le place și se asigură că artistul cumpărat are toate coordonatele pentru a crește în continuare și a le confirma investiția. Sutem în situația în care e totuși mai simplu să cumpăr din supermarket 20 sticle de vin pentru vernisaj decât să fac un parteneriat cu cineva care mă întreabă dacă există un substrat satanist sau sexomarxist în sirenele Iraidei, simboluri ale problemelor climatice, fiindcă așa au văzut pe Facebook, sau în colajele lui BenTereZ dedicate eroismului feminin.

Încotro crezi că se îndreaptă piața românească de artă?

E total necunoscut banalul proces de transfer pe care îl declanșează întâlnirea cu opera de artă contemporană, de ajutor incredibil în relația cu identitatea personală. Încă mi se pare bizar cum oameni „de succes” se identifică cu un interior de secol XIX sau cu vreun car cu boi, când au artiști vii, cu care pot bea o bere, care vorbesc limbile sensibilității actuale și care, oricum ai da-o,  reprezintă și ca investiție o alegere mult mai rațională. Sesizez însă o rază de lumină care vine dintr-o categorie oarecum nouă în România postdecembristă: cea a oamenilor care acum se retrag sau se pregătesc să se retragă din afaceri, oameni care au reușit, oameni care au lansat businessuri inovatoare și muncite; acești oameni simt foarte bine viitorul. Ei sunt singurii care ne prețuiesc ca primă resursă și vin la galerie fiindcă știu că au nevoie de artă și demonstrează că arta funcționează.

Una din contradicțiile izbitoare ale scenei locale este diferența dintre numărul mare de producții artistice originale valoroase și ce apare în mainstream. Așa că putem vorbi și aici de un autentic malpraxis specific, răspândit larg în societate, atent ascuns sub câteva exemple de succes. Cum e cazul David Popovici într-o țară fără bazine de înot, e și Ghenie în țara care ignoră total practica artistică. E amuzant că avem români care ne vizitează la Paris pentru prima dată, deși locuiesc lângă Piața Amzei, unde ne pot găsi zilnic.

Malpraxis este arta care nu se mai vede, simte, aude de festivisme. Tablouri mascate de candy bar-ul central, de panourile sponsorilor, de mascote și pufoșenii, de cefele groase ale personalităților culturale.

Malpraxis este să forțezi studenți abia intrați în facultate să pregătească lucrări de artă plăcute ochilor eventualilor sponsori de la expoziția de licență, să îi folosești ca pe noii zugravi de vechi, luându-le șansa de a experimenta, de a face o minimă cercetare artistică și căutare de sine.

Malpraxis este să vorbești despre artă exclusiv în termeni de vandabilitate și preț. Să pui în lume adolescenți a căror sensibilitate artistică se aprinde la vreun interior țăranesc de secol XVIII evaluat la niște cifre și va refuza brutal arta vremii lor. Și absolvenții de Arte cu chitanțier și rețete de personal branding din minimarketuri creative.   

Galeria 1001 Arte, Amzei 5 din București

BIO:

Cristian Cojanu, președinte 1001 Arte – curator, manager cultural

A curatoriat, produs și organizat peste 80 de expoziții importante în ultimii 10 ani pentru propria galerie independentă 1001 ARTE, Rivoli 59 Paris, Danube Bienale, Muzeul Național de Artă Contemporană al României, Pavilionul National de Artă Art Safari, ARCUB, Cărturești, Hăart Gallery, Palatul Culturii DTS, Serile filmului românesc etc.  A lucrat cu peste 200 de artiști, majoritatea români, de la Ion Bîrlădeanu, Ana Bănică și Gabriela Culic la BenTereZ, Alexandru Ranga, Iraida, Mihai Colțofean, Radu Carp, George Bodocan, Vali Chincisan, Ștefan Eșanu, Cynthia Pedrosa sau Bianca Ferăstrău.

A absolvit Facultatea de Filosofie, a lucrat în advertising și pentru diverse companii internaționale înainte de a-și redescoperi dragostea pentru arte la Berlin, Paris și la H’art Gallery, odată revenit în București. A realizat din postura de realizator TVR peste 40 de emisiuni și documentare culturale pentru TVR. Are în lucru un volum dedicat celor peste 10 ani petrecuți în epicentrul scenei artei contemporane bucureștene.

A obținut numeroase premii și a derulat proiecte de importanță națională și internațională în parteneriat cu Primăria Municipiului București și primăriile de sector, Universitatea București, Rivoli 59 (asociație susținută de Primăria Paris), ARCUB, MNAC etc. Are în lucru proiecte împreună cu Teatrul Național București și Facultatea de Filosofie din Universitatea București.