Georgiana Gheorghe, femeie de afaceri, pasionată de artă, contribuitor BM: Dincolo de orice arhivă de știri, analize și opinii sunt OAMENII

În 2004, aveam 26 de ani și eram foarte tânăra manager de relații publice al grupului A&D Pharma, care îngloba lanțul de farmacii Sensiblu și distribuitorul de produse farmaceutice Mediplus, achiziționat și devenit în istoria recentă Grupul Dr. Max. La începutul anilor 2000, în capitalismul sălbatic care se insinua în geografia României, cu toții creșteam ca Prîslea cel Voinic în căutarea merelor de aur, indiferent de segmentul economic. Eram parte din generația cu cheia la gât care se transforma încet-încet în generația cu cardul la gât, fiind și prima generație de carieriști care transpirau sânge la birou până târziu în noapte, sânge în care erau înmuiate penițele cu care au fost semnate multele contracte ipotecare pentru achiziția căsuțelor mult-visate. Multinaționalele plantau deja de  vreo 8-10 ani copăcei rodnici pe teritoriul României (plantează și acum, dar mai mult din considerente ESG) și înfloreau deja și primele companii antreprenoriale made in Romania.  Contactul cu realitatea economică în toată splendoarea ei se ținea prin Ziarul Financiar, cotidianul care prezenta pe scurt, pe larg, pe cord deschis și chiar anticipat, mersul și demersul în business. Mai erau pe piață câteva publicații de business, însă ora exactă a mediului de afaceri se dădea din rotițele grupului de presă Mediafax. Spectrul media mustea de publicații print și era dominat de revistele glamour pentru femei, care își doreau cu orice preț să se emancipeze, să fie văzute, recunoscute și validate de o societate profund patriarhală. Apariția glossy a revistei de afaceri Business Magazin a fost o  mișcare firească a grupului de presă și strategică la momentul respectiv. Echipa redacțională era formată din tineri jurnaliști formați și formatați de Fini și Pâslaru, adică tăioși, incisivi, curioși și etici. Se simțea nevoia unui spațiu cu respirație săptămânală, care să găzduiască analize mai ample, profile de manageri charismatici, modele de succes și de urmat. Au urmat apoi anuarele realizate de revistă și toate manifestările în spirală și fandările în evenimente care adunau laolaltă comunitatea de afaceri atât de dornică să-și etaleze costumele negre, gulerele scrobite si manșetele cu butoni MontBlanc. Evenimentele organizate de ei erau foarte fistichii pentru acele vremuri, iar eu nu am să uit niciodată prima gală de lansare a topului tinerilor manageri, care a fost organizată în primul an de la lansarea revistei, la Opera Română din București. jingle-uri memorabile, video pe ecrane gigant, ținute elegante și prezentatori de la TV. Pentru că începusem să îi cunosc pe jurnaliști foarte bine, știam că în spatele materialelor de analiză, al anuarelor tematice, al evenimentelor, erau sute de ore de lucru, de cercetare, de întrebări și telefoane, de schimburi de emailuri și câteodată chiar tensiuni cu nervi întinși ai oamenilor din presă, asupra cărora se făceau deja presiuni din toate părțile. Toată lumea dorea să le transmită ceva, să se laude cu vreo realizare, să anunțe cu cât a crescut producția la hectar pe birou multinaționalizat. Cu toate astea, eram tare invidioasă pe libertatea cu care opinau pe diverse teme, lejeritatea cu care își argumentau opiniile și fermitatea cu care plecau cu reportofonul deschis în căutarea celor mai spectaculoase teme. Încă de atunci și datorită jurnaliștilor de la ZF și BM, am avut o dorință secretă: odată, sau măcar o dată, să semnez și eu un material pe care să îl public. Nu îmi era clar pe ce subiect sau temă, dar munca lor mi se părea fascinantă, mai ales când am văzut și culisele din redacție. Au trecut douăzeci de ani de atunci și atât ei, jurnaliștii primei redacții a BM, cât și eu și colegii generației mele am ajuns niște adulți de 40Ă, maturizați fast-forward, mai mult sau mai puțin fericiți, mai mult sau mai puțin împliniți, mai mult sau mai puțin obosiți, mai mult sau mai puțin tracasați și sătui de toate transformările haotice ale societății. Long story short, am un respect profund pentru toți jurnaliștii onești și verticali, care își fac meseria cu seriozitate și atenție, indiferent de apartenența lor la o redacție sau alta. Am un atașament aparte față de aceste două branduri media, pentru că am crescut profesional odată cu ele. Mi-a plăcut cum au reușit să pivoteze în digital, mai ales ZF, însă știu sigur că și BM va face trecerea spre digital mai devreme sau mai târziu. Este singura revistă de afaceri care, cu încăpățânare, încă iese din tipar pe piață săptămânal, o adevărată supraviețuitoare a măcelului informațional venit dinspre social media, un erou în epoca fake news și video reel entertainment. Cât despre visul meu secret de a semna un material, el a devenit realitate în august 2021, când am semnat prima cronică de teatru în numărul din săptămâna 30 august – 5 septembrie al Business Magazin, iar în acești ultimi trei ani am acoperit zeci de spectacole de teatru, operă sau muzică clasică, am intervievat regizori, actori și muzicieni, aducând-mi și eu propria mea contribuție la deșteptarea națiunii, prin cultură și artă.

La mulți ani inspirați,
Business Magazin!