Frustrarea unui taximetrist tânăr din Timișoara: Dacă pleacă cei de la Continental și încă o firmă străină, Vaslui scrie pe noi! Nu au fost în stare (autoritățile locale) să renoveze o

O discuție miercuri, 4 martie 2020, cu un taximetrist tânăr, sub 30 de ani, din Timișoara:

Pe cine votați primar, iese din nou Robu? Iese, bineînțeles! Dar a făcut ceva? Nu a făcut nimic, dar oamenii tot îl voteză, pentru că e domn’ profesor, iar cei de aici se uită cu respect la profesori. Uitați-vă în jur (și-mi arată o clădire la intrarea în centrul istoric), nu sunt în stare să renoveze o clădire în 30 de ani! Și doi oameni de afaceri au reușit să ridice în câțiva ani clădiri noi de la zero (se referă la complexul Iulius Town, ridicat de Iulian Dascălu și la complexul de birouri ISHO Offices, al lui Ovidiu Șandor). Să vă spun ceva, dacă pleacă cei de la Continental și încă o firmă străină, Vaslui scrie pe noi! Iar Roibu se ocupă de lampioane pentru ciori (invazia ciorilor în centrul Timișoarei este o problemă reală).

Dacă cineva care trăiește și lucrează în Timișoara poate să aibă această părere despre cel mai puternic județ din România, după regina București-Ilfov, atunci ce să mai spunem despre celelalte zone, care nu au văzut nicio investiție străină în 30 de ani, companiile românești sunt slabe, iar toată lumea se uită la stat ca la un salvator.

Timișoara, de fapt județul Timiș, este extrem de interesant din punct de vedere al businessului: este cea mai industrializată zonă din România, care în 30 de ani a atras investiții străine de 4,3 miliarde de euro, este pe locul doi ca cifră de afaceri și pe locul trei ca valoare adăugată, dar unde nicio afacere antreprenorială românească nu are un business mai mare de 100 de milioane de euro, ceea ce arată un nivel mult mai scăzut al afacerilor locale decât în alte zone din țară.

În top 1.000 Cele mai mari companii din România, județul Timiș are 46 de companii, dintre care 38 sunt multinaționale și doar 8 sunt firme antreprenoriale românești.

Traderul de carburanți Artoil a avut afaceri în 2018 de 438 milioane de lei, adică 94 de milioane de euro, cu 18 angajați.

În 2018, acestea fiind ultimele date disponibile agregat, cifra de afaceri a tuturor companiilor din Timiș a fost de 66,2 miliarde de lei, față de Cluj – 57 miliarde de lei. În București, cifra de afaceri a tuturor firmelor a fost de 569 miliarde de lei, iar în Ilfov de 80 de miliarde de lei.

La nivelul PIB, care exprimă valoarea adăugată în economie, din care se plătesc salarii, taxe, profit și se fac investiții, Timiș a avut un PIB de 49,4 miliarde de lei în 2019, față de Cluj – 50,4 miliarde de lei, sau București – 248 de miliarde de lei.

Timiș este zona din România, după București, cu cei mai mulți angajați, respectiv 200.000.

Șomajul este de 0,8%, față de o medie națională de 3,9%.

În 2019, salariul mediu net a fost 3.142 de lei, față de o medie națională de 3.340 de lei. În București, salariul mediu net depășește 3.500 de lei.

Cea mai mare companie înregistrată în Timiș este lanțul de retail Profi, cu afaceri de 5,9 miliarde de lei, adică 1,3 miliarde de euro în 2018.

În ciuda faptului că are o economie puternică, industrială, activitatea antreprenorială este mult mai redusă, iar acest lucru se vede în capacitatea firmelor românești de a plăti salarii mai mari.

David Alb, un antreprenor care are brutăria Senneville, spune că a fost nevoit să aducă nepalezi, pentru că nu mai găsește forță de muncă locală, sau dacă găsește, este mult mai scumpă.

“Cu un nepalez ajung la cheltuieli lunare totale de 5.000 de lei pe lună.”

Deși Timișoara are Iulius Town, o investiție comercială și de birouri de peste 400 de milioane de euro, realizată de Iulian Dascălu, vânzările de retail, acolo unde sunt prezenți și antreprenorii români, nu sunt așa de spectaculoase.

“Bănățenii sunt zgârciți și pretențioși, aș putea spune”, a menționat David Alb la conferința dedicată antreprenorilor români din Timișoara Afaceri de la Zero, organizată de ZF împreună cu Banca Transilvania.

Timișoara și Timișul sunt dependente de multinaționale, iar acest lucru se vede. Grupul german Continental are 20.000 de angajați în România, dintre care o bună parte sunt în Timișoara.

Autoritățile locale au creat condiții multinaționalelor, dar au făcut prea puțin pentru a dezvolta și companiile românești antreprenoriale, pe care ar trebui să se bazeze o zonă atunci când sunt fluctuații economice externe.

Centrul istoric al Timișoarei este refăcut pe ici, pe colo, iar acest proces lent care durează de 30 de ani și care va mai dura cam tot atâta, îi împinge pe tineri către mall.

Pentru că în Timișoara s-au dezvoltat mai mult businessurile industriale ale multinaționalelor, partea de servicii a rămas în urmă, mai ales că nu s-au construit prea multe birouri.

În ultimii ani, Iulian Dascălu și Ovidiu Șandor au ridicat și ridică clădiri de birouri care pot atrage mai multe centre de servicii.

În aceste centre salariile pot să fie mai mari.

Dar până la urmă, dincolo de investițiile multinaționalelor, activitatea antreprenorială depinde mai mult de interesul autorităților locale de a dezvolta și de a crea condiții pentru ca și antreprenorii români mici și mijlocii să poată crește.

Tânărul taximetrist este sigur că Nicolae Roibu va fi reales primar al Timișoarei, dar acest lucru nu-l încălzește prea mult, pentru că nu va face mai mult decât a putut să facă până acum.

În 30 de ani nu au fost în stare să renoveze o clădire!

Această situație este valabilă pentru toate orașele din România, unde școlile, spitalele și clădirile publice sunt la pământ, arătând dezastrul administrației publice.

Iar oamenii votează aceiași primari, aceiași șefi de consilii județene, aceiași oameni de 30 de ani.