Frica de mai rău. De ce nu pot răsufla ușurați oamenii de afaceri nici în 2012

“Ecoul la noi va fi următorul: companiile românești se vor confrunta cu o reducere a cererii la export, o deteriorare a accesului la finanțare, la care se va adăuga un consum intern slab, dar și o scădere a investițiilor”, rezumă Cristian Ionescu, country cluster manager Coface pentru România, Bulgaria și Slovacia. În aceste condiții, singura șansă este deja celebra absorbție a fondurilor europene, mai ales că din direcția “canalelor” tradiționale, adică investițiile străine directe sau achizițiile, pare că nu se va întâmpla ceva spectaculos.

Dacă anul trecut am avut o modestă creștere economică datorită exporturilor, producției industriale și agriculturii, în 2012 aceste ramuri nu vor mai fi în mod obligatoriu generatoare de vești bune pentru economie. Mai mult, cu cât recesiunea din zona euro se va adânci, adică acolo unde se duc 55% din exporturile României, cu atât mai greu ne va fi și nouă să menținem un climat economic echilibrat. “Dacă agricultura și exporturile vor scădea, vom putea compensa parțial prin revenirea consumului intern, în special cel guvernamental, în contextul unui an electoral”, comentează Ionescu. Cu toate acestea, revigorarea consumului se va face cu greutate din cauza scăderii nivelului de încredere a consumatorilor, dar și a puterii lor de cumpărare.

Și ar mai fi un aspect legat de conectarea cu piețele externe: pentru Italia și Spania, țările în care lucrează cei mai mulți emigranți români, se așteaptă un nou an cu scăderi economice. În consecință, valoarea remitențelor va fi în scădere, iar o parte din acei oameni s-ar putea întoarce în țară, unde vor îngroșa rândurile șomerilor. Efectul este incomparabil mai puțin dăunător decât o cerere mai mică pentru exporturi, dar, cumulate, creează portretul perfect al unei economii astenice.

În orice caz, Coface estimează că anul 2012 va marca o creștere economică de cel mult 1,5% și interesant este și faptul că este așteptată o creștere a investițiilor străine directe până la aproximativ 2,2 miliarde de euro, comparativ cu nivelul de 1,8 miliarde de euro din 2011. Deocamdată, această previziune nu este amenințată de protestele sociale care s-au prelungit mai mult decât se estima la început, încrederea potențialilor investitori și planurile lor a de face afaceri în România fiind în continuare dictate de cu totul alte criterii.

Ar putea să-i îngrijoreze, pe de altă parte, dificultățile tot mai mari cu care se confruntă companiile românești, în special cu privire la plata datoriilor pe care le au. Potrivit datelor Coface, în al doilea semestru al anului trecut s-a observat o înrăutățire a comportamentului de plată și o incidență crescută a instrumentelor de plată refuzate. Și termenul mediu de recuperare a creanțelor a crescut, de la 60 de zile la 90 sau chiar 120 de zile. Această problemă nu o au doar companiile mici și slab capitalizate, ci devine tot mai frecventă și în cazul companiilor de dimensiuni medii și mari.