„Fortăreața Rusia“ rezistă în fața sancțiunilor occidentale, dar până când?

Până la invadarea pe scară largă a Ucrainei din februarie, Moscova și-a construit și consolidat campioni naționali, a căutat să se îndepărteze de dolarul american și a umplut un cufăr de război uriaș. Acest lucru, împreună cu veniturile din petrol și gaze, au contribuit la amortizarea pedepselor financiare impuse de Occident.

Până acum, „Fortăreața Rusia“ a rezistat, cu toate crăpăturile sale, scrie Scott Johnson, analist la Bloomberg Economics. Dar această rezistență nu este întru cu totul ceea ce pare.

Așa cum stau lucrurile acum, este clar că Rusia nu va prospera, iar o recesiune profundă și dureroasă este inevitabilă. Dar economia nu s-a prăbușit, nici chiar în fața unor sancțiuni fără precedent. Pe termen foarte scurt, măsurile luate din timp de Putin și locotenenții săi au reușit să prevină haosul financiar, dar vor exista efecte pe termen lung. S-a ajuns doar la o stabilitate fragilă.

Rusia are încă costuri de împrumut care cresc vertiginos, cu dobânzi la 17% chiar și după o reducere surpriză a ratei cu 300 de puncte de bază. Acesta este vârful ciclului de înăsprire de urgență atins și în 2014. Rubla nu este departe de locul în care era când a început războiul, dar aceasta se întâmplă în mare parte din cauza controalelor de capital. Resursele economice și financiare par limitate.

Pe măsură ce stocurile se scad, vor fi observate mai multe întreruperi pe lanțurile de aprovizionare și este posibil ca șocul să se extindă mai departe. Până acum inflația este principalul canal prin care gospodăriile plătesc pentru războiul lui Putin, simțind impactul sancțiunilor. Scumpirile reduc puterea de cumpărare, scad veniturile reale.

Nu există încă date suficiente despre cheltuielile gospodăriilor, dar se poate vedea că vânzările de mașini s-au prăbușit în martie „ consecință a prețurilor, dar și a întreruperilor aprovizionării și a limitărilor de finanțare. Datele alternative, de frecvență mai mare, indică, de asemenea, o retragere amplă a activității consumatorilor.

Cheltuielile gospodăriilor și companiilor depind de încredere și incertitudinea va persista atât timp cât războiul va continua, ceea ce înseamnă că este probabil ca investițiile private să înghețe. Pe termen lung, investițiile îșiv or reveni pe măsură ce companiile găsesc noi furnizori și noi piețe, dar asta va dura. Șomajul este probabil să crească, mai ales că sancțiunile sunt percepute ca fiind permanente. Dacă ne uităm la veniturile reale din 2014, acestea s-au prăbușit după prăbușirea prețurilor petrolului, deoarece Rusia a suferit o recesiune lungă, dar superficială, și a urmat o recuperare lentă. Acesta este genul de poveste pe care o putem vedea în următorii doi ani.

Chiar dacă la suprafață creșterea șomajului pare destul de moderată, ajustarea va trebui să se producă undeva, iar gospodăriile vor avea de suferit pe partea veniturilor. Atâta timp cât guvernul va fi îngrijorat că sancțiunile s-ar putea înrăutăți, va fi precaut în ceea ce privește cheltuielile. Dar, în mod clar, cu prețurile la energie acolo unde sunt, chiar și cu unele perturbări ale exporturilor de energie, chiar și cu reducerea cotațiilor țițeiului rusesc față de valorile de referință, Moscova încasează aproape un miliard de dolari pe zi din vânzarea de energie.

Nu există nicio îndoială că vor fi mai multe solicitări la buget atât din partea mașinii de război, cât și de pe partea nevoii de a compensa impactul crizei asupra veniturilor, dar cel mai probabil nu vor fi probleme aici pe termen scurt. În mod clar, sancțiunile au crescut presiunea asupra economiei ruse, asupra gospodăriilor și întreprinderilor. În acest caz, cea mai importantă întrebare este cât de multă presiune suplimentară au pus ele asupra lui Vladimir Putin și dacă sunt de fapt un factor în deciziile pe care el le ia.

Este foarte greu de spus dacă sancțiunile fac vreo diferență în modul în care Rusia acționează în Ucraina. În acest punct, s-ar putea ca Ucraina să nu aibă nevoie de mai multe sancțiuni, ci de mai multe arme, deoarece Rusia a lansat deja o nouă ofensivă. Sancțiunile nu vor funcționa suficient de repede pentru a încurca acest plan, chiar dacă mâine ar exista un embargo pe petrol și gaze ruse din partea Europa. Dar cea mai mare sursă de venituri din export a Rusiei nu a fost serios afectată de sancțiuni.

Putin a sacrificat de ani de zile perspectivele pe termen lung ale Rusiei pentru reziliența pe termen scurt. Această perspectivă s-a întunecat doar pe măsură ce regimul se concentrează pe supraviețuire economică. Ce se va întâmpla în continuare cu economia? Profunzimea contracției și durata recesiunii depind de război și de cât de repede se termină, dar este greu de văzut un deznodâmânt care să reducă complet sancțiunile.

Chiar și într-o înțelegere negociată, majoritatea sancțiunilor împotriva Rusiei ar rămâne probabil în vigoare. Așa că ne uităm la un alt tip de contracție economică decât cea pe care a experimentat Rusia în ultimele decenii. Lovitura dată de Covid-19 a fost scurtă, iar în perioada premergătoare războiului, economia Rusiei se supraîncălzise de fapt.

Dacă privim înapoi la criza financiară globală, vedem că Rusia a fost lovită foarte puternic, dar a beneficiat și de pe urma creșterii activității globale. De data aceasta, nu există prea mult loc pentru o recuperare rapidă. Concluzia este că Rusia avea deja în față o stagnare înainte de război. Izolarea de piețele globale, de fluxul de tehnologie și idei, este ultimul lucru de care are nevoie economia.