Eu nu înțeleg de ce trebuie să mă strecor mereu. Nu înțeleg de trebuie să mă pitesc, prin orașul ăsta, ca un biet șobolan în căutarea unei bucăți de pâine

Nu mi s-a acrit de mașinile de pe trotuar, de claxoane și de demenți. Nu! Vin/plec spre/dinspre serviciu dinspre Piața Romană. De luni de zile, pe colțul străzii în care avem sediul, banderole mă avertizează: atenție, cade tencuiala!

Când e mai calduț, o iau pe jos spre casă, cât pot. Pe ditamai bulevardul Dacia, afișe: atenție, cade tencuiala! Mie a început să-mi fie frică să merg pe jos, pe trotuar, ca să nu-mi cadă tencuiala în cap. E mai sigur să merg pe mijlocul străzii: mă înjură ăia din mașini, dar, oricum, sunt niște țărani.

Când e puțin frig, a mai dat și o zăpadă, se umpul pereții de anunțuri: atenție , cad țurțuri – ca să nu ne dați în judecată că nu v-am zis, dacă ajungeți la urgență la Floreasca.

Am mers săptămâna trecuta în parc. O oră, două, cât am mers noi. Nu a fost o plimbare, a fost o fereală. Parcul a devenit un fel de mers prin Piața Romană, puțin modificat – cine dă cu bicicleta peste tine, cine te calcă pe picior cu trotineta, cine te claxonează.

Cititi mai multe pe www.zf.ro