După „shrinkflation” și „stretchflation” producătorii au găsit altă soluție pentru a-și păstra marjele de profit intacte. Ce este „skimpflation”, un fenomen mult mai ușor de trecut cu vederea, deoarece consumatorii nu au obiceiul de a memora etichetele nutriționale?

Shrinkflation este fenomenul prin care producătorii din industria bunurilor de larg consum au redus ambalajele bunurilor, fără a tăia însă, de cele mai multe ori, și prețurile în consecință.

Acest termen a ținut adesea prima pagină a ziarelor în ultimii ani, ani marcați de scumpiri pe bandă rulantă și de o reducere a puterii de cumpărare.

Tot această perioadă a adus în prim-plan și alți termeni noi sau poate uitați de ceva vreme, precum „greedflation” (o combinație de lăcomie și inflație greu de tradus în limba română, un cuvânt ce pune la îndoială necesitatea unor scumpiri foarte mari) și „stretchflation” (sub pretextul unor produse cu ambalaje și gramaje „mai generoase“, anumite mărci sau distribuitori au crescut prețurile disproporționat).

Toate aceste cuvinte descriu un peisaj în care producătorii de orice, de la detergent la băuturi și de la alimente la cosmetice, au majorat prețurile periodic, invocând creșteri de costuri care au venit și vin pe lanț – de la combustibil și energie la salarii și materii prime. Totuși, vocile critice au remarcat că rezultatele financiare nu au fost, de multe ori, afectate de aceste condiții, ba din contră, unii jucători au raportat rezultate record (nu doar vânzări, ci și profit). Asta semnalizează că presiunea a fost transferată integral (și chiar mai mult) pe consumatori.

Acum, pentru că oamenii nu mai suportă alte scumpiri și pentru că puterea de cumpărare e în scădere, firmele au găsit o altă soluție – angajează consultanți și cheltuiesc milioane de euro pentru a schimba rețetele produselor astfel încât să folosească ingrediente mai ieftine, păstrând totuși brandul și marja, scrie Bloomberg.

Când companiile schimbă ingredientele sau le înlocuiesc cu substitute mai ieftine, ele trebuie adesea să ajusteze și textul de pe ambalaj. Spre exemplu, pe o bomboadă de/ din ciocolată nu mai apare o formulare de genul, ci o „bomboană ce conține ciocolată”, arată aceeași sursă.

„În momentul de față, companiile reformulează rețetele pentru aproape fiecare produs din coșul tău de cumpărături”, spune Edgar Dworsky, un susținător al drepturilor consumatorilor, care conduce site-ul Consumer World de 30 de ani, citat de Bloomberg. În fiecare săptămână, Dworsky taxează brandurile care diluează detergentul, înlocuiesc smântâna din înghețată cu ulei sau pun mai puțină carne în tochitura de vită.

„În perioadele de inflație, vezi mult mai multe astfel de exemple.”

Dworsky adaugă că firmele folosesc două trucuri principale pentru a ascunde creșterile de preț: shrinkflation (menținerea prețului, dar reducerea cantității de produs primite) și skimpflation (înlocuirea ingredientelor cu alternative mai ieftine). El menționează că observă tot mai mult skimpflation în ultima vreme, un fenomen mult mai ușor de trecut cu vederea, deoarece consumatorii nu au obiceiul de a memora etichetele nutriționale.

„Nu mai poți presupune că un produs va rămâne la fel. Există mai multă dezinformare.”

În România, inflația continuă să fie cea mai mare din Europa, depășind 10%. Pe acest fond, consumatorii sunt mai prudenți și se orientează mai mult după preț. Astfel, skimpflation poate fi o soluție pentru ca o companie să își mențină baza de clienți.