Diana Culescu, președintele Asociației Peisagiștilor din România: La fel cum se pune praful pe mobilă în casă, așa se pune pe arbori afară și nu se mai depune în plămânii noștri, atunci când arborii există

♦ Bucureștiul nu are un registru verde, care să contorizeze numărul exact de spații verzi și de metri pătrați de spațiu verde alocat fiecărui cetățean.

Refacerea aliniamentelor, plantarea de arbori și valorificarea fiecărui spațiu care ar putea deveni verde sunt câteva dintre măsurile de care Bucureștiul are nevoie pentru a deveni un oraș mai prietenos cu cetățenii lui, este de părere Diana Culescu, președintele Asociației Peisagiștilor din România.

„Greșim atunci când considerăm spațiul verde doar o suprafață înverzită. Un arbore are o capacitate de reținere a prafului mult mai mare decât un metru pătrat de gazon. Nu ne punem problema că din aliniamente au dispărut foarte mulți arbori și ar trebui refăcute alinia­mentele. La fel cum se pune praful pe mobilă în casă, așa se pune pe arbori afară și atunci nu se mai depune în plămânii noștri, atunci când arborii există“, spune Diana Culescu.

Arborii au și rol de reținere a apei, însă, în lipsa acestora, Bucureștiul a fost afectat de inundații în ultimii ani, iar perspectivele nu sunt pozitive, pentru că a dispărut suprafața în care avea unde să se oprească apa de ploaie.

„Pentru a avea un oraș mai verde, primul pas este să refacem aliniamentele, nu să facem spații verzi cu gazon. Londra, de exemplu, a înțeles că în parcurile mari ajungi o dată pe săptămână, dar mai repede poți ajunge într-un părculeț lângă casă. Așa că a introdus conceptul de «pocket park» și toate spațiile publice le tratează ca pe un parc. Londra devine astfel un mare parc. La noi, multe administrații publice fac parcuri la marginea orașului, unde locuitorii ajung o dată pe an, când de fapt ar trebui să se concentreze să transforme în părculețe toate zonele libere din oraș“, adaugă Diana Culescu.

Un alt oraș european de la care Bucureștiul ar avea de învățat în ceea ce privește valorificarea spațiilor verzi este Lyon, din Franța, care are în derulare mai multe proiecte ce țin de calitatea locuirii.

„Avem foarte mari probleme cu țânțarii, dar nu ne dăm seama că au dispărut foarte mulți arbori în care stăteau păsările care mâncau larvele de țânțari. Plantele care generează alergii sunt și ele o problemă. Lyon are o aplicație pentru persoanele care au alergii și le informează pe ce străzi din oraș se află anumiți arbori care pot declanșa alergii.“

Un dezastru în cifre

► Bucureștiul se află sub limita de spațiu verde setată de Organizația Mondială a Sănătății și încalcă legislația națională de mediu privind asigurarea unui spațiu verde de minimum 26 de metri pătrați pe cap de locuitor. Astfel, Capitala are o suprafață de numai 7,1 metri pătrați de spațiu verde pentru fiecare locuitor, în timp ce Sofia are 14,4 metri pătrați, iar Budapesta 16,1 metri pătrați, potrivit unei analize ZF pe baza datelor Comisie Europene.

► În vara anului trecut, Primăria Bucureștiului a fost amendată de Garda de Mediu cu 100.000 de lei pentru lipsa Registrului Spațiilor Verzi, instrument obligatoriu de indexare a spațiilor verzi, după ce în martie Capitala fusese amendată pentru poluare.

► La acel moment a reieșit că de fapt Primăria nici măcar nu știe câte spații verzi sunt în oraș, astfel că nici nu se poate pune problema gestionării acestora. Din calculele realizate de Ministerul Mediului la acel moment, Bucureștiul ar fi avut o suprafață de spațiu verde de 8,89 de metri pătrați pe cap de locuitor, mult sub limita impusă de OUG 195/2005 privind protecția mediului care prevede o suprafață minimă obligatorie de 26 de metri pătrați pe cap de locuitor.

Bucureștiul nu are un registru verde, care să contorizeze nu­mărul exact de spații verzi și de metri pă­trați de spațiu verde alocat fie­că­rui cetățean. Totuși, din 2007, există Legea 24 privind re­gle­men­tarea și admi­nis­trarea spațiilor verzi din in­travilanul localităților, lege care prevede existența unui astfel de registru, definit ca „un sistem informațional care cuprinde datele tehnice ale tuturor spațiilor verzi con­form indicilor de calitate și cantitate“.

„În teorie, îl avem, a fost finalizat în 2011, însă în realitate este doar o hartă, nu un instrument care să ajute la gestionare. Așa că nu știm câte spații verzi avem și nu putem face o strategie unde am putea dezvolta rețeaua verde.“

„În varianta inițială a registrului verde, s-au luat în considerare inclusiv curțile oamenilor, care sunt private, nu pot fi considerate spații verzi.“

O altă problemă este însă că Legea 24 nu are o definiție a spațiului verde. De exemplu, parcul Herăstrău figurează ca fiind un spațiu verde, dar și o alveolă din interiorul lui este considerată tot spațiu verde.

„Nu știm câte spații verzi avem și atunci spunem că avem mulți sau puțini metri pătrați, fără cifre.“

Principalul actor care ar trebui să se ocupe de „înverzirea“ Capitalei este Primăria Municipiului București. Instituția trebuie să genereze strategia de dezvoltare a spațiilor verzi și să facă registrul verde, însă Legea 24 nu interzice ca și primăriile de sector să-și facă singure strategiile și registrul verde.

„Administrațiile din România se concentrează pe partea estetică, și nu pe calitatea locuirii. Preferă să pună panseluțe și petunii, dar nu investesc în calitatea arborilor. La noi nu se discută despre standardele de vegetație, cu care o plantă iese din pepinieră. La noi se plantează arbori cu standarde inferioare, exemplare care nu sunt pregătite să facă față problemelor care există în oraș.

Nu e vorba despre specii, ci despre dimensiuni. Iarna, când se curăță zăpada de pe străzi, ea se depozitează pe aliniamente, unde sunt arbori. Așa că cei mai mulți nu trec de prima iarnă la noi, pentru că nu au coroana formată ca să suporte condițiile meteo“, explică Diana Culescu.

Așa se explică de ce, deși se plantează constant arbori pe aliniamente, Bucureștiul nu are străzile înverzite care sunt în Londra, Paris sau Berlin.