Deși accesul la Internet este foarte limitat, cubanezii urmăresc în fiecare zi seriale și filme americane. Cum s-a dezvoltat piața neagră pentru distribuția produselor media

În urmă cu 15-20 de ani internetul nu era foarte răspândit în România, însă pirateria era la fel de populară precum este și astăzi. Și acum îmi aduc aminte zilele când îl așteptam cu nerăbdare pe fratele meu să vină cu cd-uri cumpărate sau împrumutate de la prieteni. Asta însemna o doză  de jocuri video noi, filme, seriale și muzică. Sursa noastră de distracție. S-au dus de mult acele vremuri. Acum, internetul și pirateria sunt la îndemâna oricui, la câteva clicuri distanță.

Dacă în România acest procedeu este de domeniul trecutului, în Cuba este prezentul. Țara comunistă din coasta capitalismului este încă închisă lumii de afară și internetului. Doar 25% dintre cetățenii Cubei au accest la internet, de fapt la o rețea de site-uri aprobate de guvern, și doar 5% au acces la internetul liber, pe care-l cunoaștem cu toții. Internet café-urile, devenite păsări rare la noi, reprezintă o poartă de acces spre lume în Cuba. Numai că accesul nu este ieftin. O oră în fața unui calculator îl poate costa pe un cubanez cel puțin 5 dolari (pentru site-uri internaționale), 1,50 dolari pentru rețeaua națională, în condițiile în care salariul mediu este de 17 de dolari pe lună, potrivit The Guardian. Iar dacă acest lucru nu era îndeajuns, până în 2008 pe insulă era ilegală achiziția unui computer.

Cu toate acestea, cubanezii sunt la curent cu ce se întâmplă în universul Marvel, cu glumele din Modern Family, cunosc ultimul single al lui Beyoncé și probabil că știu și poanta cu săgeata în picior iscată de jocul video Skyrim.

Cum? Au trecut internetul în offline și l-au pus pe hard diskuri. Așa a apărut o piață neagră pentru distribuția produselor media digitale (show-uri TV, filme, muzică, jocuri, aplicații, programe, reviste etc.) coordonată de traficanți de astfel de date. În acest mod s-a dezvoltat o rețea complexă, unde oamenii au devenit specializați în culegerea de date de pe internet. Fiecare secțiune a pachetului, indiferent că vorbim de muzică, film și așa mai departe, este culeasă, preparată și împachetată de către oameni diferiți, iar când pachetul atinge 1 terabyte, este gata de drum. Această colecție se numește El Paquete Semanal (Pachetul săptămânal). Tot ceea ce majoritatea dintre noi avem la îndemână în Cuba se află pe un hard disk care vine săptămânal și conține tot ce vrei și ce nu vrei în materie de conținut digital, fără pornografie și politică. Prețul variază în funcție de cât de recent este produsul în sine. Dacă vrei să vezi ultimul episod din Homeland imediat după ce a fost difuzat în State, trebuie să scoți mai mulți bani, dar dacă aștepți câteva zile, prețul scade până la 2,50 de dolari. Astfel, deși nu au acces la internet, cubanezii au acces la filme și seriale la calitate high definition, cu subtitrări în spaniolă, la doar câteva ore de la lansarea oficială.

Pachetul săptămânal este foarte popular, reprezentând singura sursă de informare și distracție relativ ieftină. De curând, pe insulă s-a lansat și serviciul de streaming Netflix, care oferă filme, seriale și show-uri TV pentru un abonament lunar de 8 dolari. Un serviciu care se adresează oamenilor cu venituri considerabile, dar și cu acces la metode internaționale de plată.

Așa că pachetul săptămânal rămâne sursa de conținut digital pentru cubanezi. Cine se ocupă de această rețea? Potrivit unui reportaj făcut de Vox, responsabil pentru alimentarea cu conținut digital procurat ilegal este un tânăr de 26 de ani. Poreclit Danny Paquete, el este responsabil pentru o mare parte din această rețea ilegală. „Am oameni care sunt răspunzători pentru fiecare parte a pachetului, își fac treaba, îmi aduc produsul, apoi eu îl livrez în țară“, a spus el. Pachetul săptămânal este distribuit în mai multe centre din țară, iar clienții pot copia datele care îi interesează sau li se poate livra direct acasă. 

Aproximativ 10-20 de clienți pe zi vin să descarce filme și seriale de la Jorge Fernandez, unul dintre distribuitorii din țară, potrivit The Guardian. Cum ajunge pachetul la el? „De la cineva care are acces la internet cu o viteză bună. Nu știu. Nu întreb“, a spus el. „Ai acces la tot felul de date și media digitală, însă fără pornografie și politică. Poți fi informat în legătura cu lumea exterioară. Nu mai există mistere“, a spus un client.

Prin acest tip de media ai acces la informații și divertisment, dar consumul este pasiv. Nu există interacțiune pe rețele sociale, bloguri sau alte metode de comunicare interactivă.

Dar inventivitatea și-a ivit capul și în acest caz, iar o comunitate mică și-a creat o rețea privată de comunicare. Aproximativ 9.000 de calculatoare sunt conectate la această rețea susținută de antene Wi-Fi ascunse și cabluri de rețea atârnate deasupra clădirilor. Sute de oameni comunică în chat room-uri, transferă fișiere sau joacă jocuri online precum World of Warcraft. „Nu suntem anonimi, guvernul știe de existența rețelei. Tot ce facem este să comunicăm, jucăm jocuri, nu discutăm politică. Facem ceea ce trebuie și ei ne lasă în pace“, a declarat Rafael Antonio Broche Moreno, un inginer de 22 de ani care a ajutat la construcția rețelei Snet. Și aici, ca și în cazul pachetului, politica și pornografia sunt interzise.

La finalul anului 2014, Statele Unite și Cuba au negociat restabilirea relațiilor diplomatice și redeschiderea ambasadelor, iar pe 20 iulie ambasada americană din Havana a fost deschisă. În ianuarie 2015 Statele Unite au relaxat restricțiile de călătorie în Cuba. Un început care ar putea duce la normalizarea relațiilor dintre cele două țări. Noul concept al capitalismului, așa-numitul „sharing economy“ , propulsat de companii precum Uber, Airbnb sau BlaBlaCar, a ajuns deja în sistemul comunist al Cubei. Serviciile Airbnb au devenit disponibile pe insulă, nu mai puțin de 1.000 de locuri de cazare fiind disponibile în Cuba prin intermediul platformei.

Dacă relațiile se îmbunătățesc între Statele Unite și Cuba, iar companiile de telecomunicații americane ar oferi acces la internet ieftin și rapid, pachetul săptămânal ar intra în domeniul nostalgiei, la fel cum românii își amintesc nostalgic de proiecțiile de pe casete video din anii ’80.

În martie, guvernul cubanez a aprobat primul punct Wi-Fi gratuit din țară, înființat de artistul contemporan Kcho pentru care plătește în jur de 900 de dolari pe lună. Între timp, pe insulă au mai apărut alte 35 de puncte Wi-Fi, dar nu sunt gratuite. Pentru a se conecta, un cubanez trebuie să cumpere o cartelă  în valoare de 2 dolari care îi permite acces nelimitat la internet pentru o oră. 35 de puncte de acces la o populație de 11 milioane este un pas în față, dar unul foarte mic.