De ce are cea mai fericită țară din lume una dintre cele mai mari rate de sinucideri înregistrate vreodată?

Finlanda a ocupat din nou prima poziție din 156 de țări listate în „World Happines Report” – un clasament ce urmărește să găseacă cei mai fericiți oameni din lume după criterii precum libertatea, generozitatea, onestitatea, veniturile, sănătatea și buna guvernare. Pe locurile imediat următare s-au clasat Danemarca, Norvegia, Islanda, Olanda și Elveția, în timp ce Statele Unite ocupă doar locul al nouăsprezecelea, potrivit MarketWatch.

Finlanda are o populație extrem de educată, 70% dintre cetățenii cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani fiind angajați, peste media de angajare a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) de 68%. De altfel, 88% dintre adulții între 25 și 64 de ani au terminat cel puțin o facultate, cu 10 procente mai mult decât media OCDE. În plus, speranța de viață este aproape 82 de ani, media înregistrată de OCDE fiind de 80 de ani.

Totuși, Finlanda are una dintre cele mai mari rate de sinucidere din lume, de 11,6 per 100.000 de oameni. Prin comparație, Statele Unite înregistrază o rată de 11,1.

Un studiu publicat în 2011 a inițiat o teorie conform căreia diferența tot mai mică de venituri ar putea să declanșeze disperare în rândul vecinilor, familiei și colegilor de muncă ce încep să se compare tot mai mult cu cei din jur. În mod surprinzător, aceste caracteristici se întâlnesc în țări unde rata șomajului este sub 4%: Republica Cehă (2,2%), Japonia (2,4%), Germania (3,1%) și Israel (3,4%).

Un alt studiu, publicat săptămâna trecută la Universitatea din Darthmouth (SUA), arată faptul că fericirea este influențată în primul rând de vârstă și că adulții de vârstă mijlocie duc o viață din ce în cea mai grea în condițiile în care nivelul lor de educație este sub medie.

În al doilea rând, oamenii de vârstă mijlocie se compară în mod constant cu cei din jur, milenialii fiind aici cap de listă, fapt datorat utilizării crescânde a rețelelor sociale și a atracțiilor pe care le reprezintă acestea .

În timp ce în anii 1970 femeile și oamenii de culoare au devenit mai optimiști datorită schimbărilor spre bine din societate, singurul grup ce a început să scadă în ceea ce privește optimismul este reprezentat de persoanele albe ce nu au reușit să termine liceul, conform studiului.