Dați jos orice spital care are o vechime mai mare de 30 de ani și construiți altul nou. Așa vor rămâne medicii în țară
În luna decembrie 2018, ZF, alături de Banca Transilvania și EY, a avut la Cluj conferința „100 de ani de România. 100 de ani de business”. Inevitabil, s-a ajuns la discuții legate de plecarea românilor din România, exod care este comparat cu cel din Siria, o țară aflată în război.
Marcel Tanțău, medic și proprietarul centrului medical de gatro-enterologie, hepatologie și endoscopie digestivă din Cluj, a spus: „Salariile medicilor au crescut, deci nu este o problemă de bani. De acum înainte este o problemă de locul unde-și desfășoară medicii activitatea. Trebuie să investim în spitale pentru a aduce înapoi medicii. Spitalele, clădirile medicale nu mai pot fi folosite după 20-30 de ani, pentru că sunt infectate de bacterii”.
Nu-mi amintesc ca în ultimii 30 de ani statul să fi făcut un spital nou, în schimb a băgat sute de milioane și poate chiar un miliard de euro în renovări și renovări.
Cu banii din aceste renovări s-ar fi putut face spitale noi care să nu fie mâncate de igrasie și să arate ca acum 100 de ani.
De aceea fug românii de spitalele de stat, de aceea medicii, cei tineri, fug de sistemul medical românesc.
Un doctor cu experiență, care și-a format mâna într-un spital actual, de peste 30, de peste 50 de ani, dacă nu chiar mai mult, își va apăra locul și nu se va da mutat. În schimb, cei tineri vor altceva, iar acest război duce la exod, mai puțin banii pe care îi iau medicii.
Vorbeam cu cineva care își plătește medici din București să vină să consulte într-un oraș la 100 de kilometri de capitală, cu 11.000-12.000 de lei brut.
Unul din lucrurile cele mai bune care s-au făcut în orașele mari a fost preluarea fabricilor vechi, dărâmarea lor, iar pe teren construirea de malluri sau proiecte rezidențiale și clădiri de birouri. În acest fel, orașul a căpătat viață mai ales pentru tinerele generații, cărora locul de muncă al părinților, al bunicilor nu le spune nimic.
O parte din aceste fabrici, care se situau în centrul orașelor mari, s-a mutat la margine sau chiar în alte orașe, iar capacitățile de producție au avut viață.
Mega Image, rețeaua de supermarketuri, a înlocuit în București buticurile de cartier, cele care au făcut carieră până în criză. Acesta este și unul dintre motivele pentru care Mega a avut succes: a venit cu prețuri mai mici decât celebrele buticuri și cu spații mai largi, curate.
Noile generații vor să lucreze în clădiri de birouri noi, cu facilitățile la zi, așa cum au auzit că este la concurență, vor să aibă mallul aproape, iar în viitor apropierea de locuință va fi cel mai important criteriu pentru a alege unde și cu cine să lucreze.
Generația decrețeilor nu a avut de unde alege atunci când a intrat pe piața muncii, după 1990.
Dar noile generații au de unde alege, nu mai vor să lucreze în fabricile în care au lucrat bunicii și părinții, ci vor să lucreze în spații din secolul XXI, cu echipamente complet automatizate, unde să nu te mai murdărești de ulei și vasilină.
Degeaba țipă companiile, în special cele românești, că nu mai au forță de muncă. Bineînțeles că noile generații au ca primă opțiune să meargă să lucreze în afară. Dar dacă ar avea ca opțiune să lucreze în spații de producție noi, complet automatizate, ca într-o farmacie, s-ar putea ca piața vestică, care plătește mai bine, să nu fie prima opțiune.
Bineînțeles că pentru acest lucru trebuie să ai bani. Dar dacă nu ai bani, dacă nu faci rost, dacă nu iei credit de la bancă, nu vei mai avea business, pentru că nu va mai veni nimeni să muncească acolo.
Peste 4 milioane de români au plecat după 1990 să muncească în afară. În mod cert, ar fi fost și mai mulți, cel puțin încă un milion, dacă nu s-ar fi dat jos fabricile vechi, celebrele uzine comuniste din orașele mari, și în locul lor nu ar fi apărut clădiri de birouri, malluri sau proiecte rezidențiale.
Dacă vrem ca medicii români să rămână în țară sau cei care lucrează afară să se întoarcă, toate spitalele de peste 30 de ani trebuie dărâmate și în locul lor construite altele noi.
La fel este valabil și pentru alte profesii.
Clădirile și capacitățile vechi, îngălbenite și înnegrite de timp, pline de bacterii și de unsoare trebuie date jos și construite altele.
Asta dacă vrem ca noile generații să rămână în țară.