Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau! Ciudatul comportament al ministrului român de finanțe, care vrea să-i întoarcă pe români în țară, cu forța
Am făcut Armata la „grăniceri”. Acum cules la porumb, prin zăpada până la genunchi, într-un decembrie, că frontiera cine s-o mai aperere, oricum nu era nimic de furat prin Sighetul Marmației, la vremea aia, cel puțin.
În septembrie, în gimnaziu când începea școala, trei săptămâni, patru, culegeam via CAP-ului din Ivești, în loc să învățăm. La ce ne trebuia nouă matematica? Ca să fugim? La ce ne trebuia școala? Tot necalificați la Combinatul Siderurgic din Galați ajungeam!
Când am ajuns să muncesc – scurtă vreme, slavă Domnului, în CSG – ne-au trimis două luni să descărcăm vagoanele cu sfeclă pentru fabrica de zahăr de la Liești. După ce o treime din liceu l-am făcut la cules de cartofi.
Comuniștii credeau că valoarea muncii este direct proporțională cu munca fizică pe care o depui. Explică bine Adrian Vasilescu – și el, ca și mine, trăind în comunism, o vreme – într-un articol în ZF, de săptămâna trecută, citândul pe Mises, de ce nu e așa.
În fața perspectivei sumbre a RO, un ministru român propune, nici mai mult, nici mai puțin, întoarcerea la originile sănătoase ale comunismului.