Curtea de Apel București: Interceptarea convorbirilor lui Patriciu a fost legală, faptele lui afectau siguranța națională

În dosarul Rompetrol, Curtea de Apel București a pronunțat în 7 octombrie decizia definitivă, instanța dispunând condamnări la pedepse cu închisoarea între doi ani și și șase ani de închisoare, cu executare sau cu suspendare, pentru 11 persoane. În cazul lui Dinu Patriciu, trimis și el în judecată în dosarul Rompetrol, instanța a constatat încetarea procesului penal, ca urmare a decesului acestuia în 19 august.

Judecătorii Curții de Apel București (CAB) arată, în motivarea deciziei de condamnare, că interceptările convorbirilor telefonice dispuse în dosarul Rompetrol au avut bază legală, precizând că a fost verificată amănunțit legalitatea acestora.

Instanța a constatat, în urma analizei judiciare, că decizia irevocabilă a instanței civile, prin care s-a stabilit despăgubirea lui Dinu Patriciu pe motiv că ar fi fost interceptat ilegal, este greșită.

“Contrar apărărilor formulate de intimații inculpați în cauză, care au invocat nelegalitatea interceptărilor și au solicitat excluderea lor, Curtea constată … că interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul Patriciu Dan Costache a fost autorizată în baza ordonanței nr. 002034 din 31.10.2003, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Cabinet Procuror General, mandat solicitat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1991 privind siguranța națională a României și hotărârii 0034/2004 a Consiliului Suprem de Apărare a Țării”, se arată în motivarea deciziei, făcută publică vineri.

În ce privește dosarul civil, judecătorii CAB au precizat că în 7 aprilie 2006, în timp ce se afla sub urmărire penală în dosarul Rompetrol, Dinu Patriciu a solicitat daune morale pentru că i-ar fi fost interceptate ilegal convorbirile telefonice, în perioada 2003-2004. Cererea a fost admisă prin sentința civilă din 11 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin respingerea apelului (cu opinie separată) și irevocabilă prin decizia din 18 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală. Instanța civilă a reținut, în esență, existența “faptei” de ascultare a convorbirilor telefonice purtate de la posturi telefonice private sau afectarea vieții private, săvârșită “cu încălcarea art.3 din Legea 51/1991”.

“Dincolo de soluția instanței civile, care potrivit art. 28 Cod procedură penală nu poate avea niciun efect în fața instanței penale, Curtea observă că inculpatul Patriciu Dan Costache a recurs la aceeași manieră de a-și premedita apărările precum «preconstituirea» de «opinii legale» ca și în cazul Creanței Libia”, a precizat instanța CAB.

Judecătorii de la Curtea de Apel București au stabilit că interceptarea convorbirilor telefonice ale lui Patriciu a avut bază legală, în condițiile în care faptele comise de omul de afaceri în legătură cu Creanța Libia și cu procesul de privatizare și postprivatizare a Petromidia (cu privire la care cercetările au fost disjunse) sunt de natură a aduce atingere siguranței naționale a statului, astfel că nu se poate reține încălcarea articolului 3 din Legea 51/1991.

Mai mult, judecătorii au arătat că baza legală a efectuării interceptărilor telefonice la data reținută a comiterii faptelor din dosarul Rompetrol, “chiar în condițiile în care instanța de contencios european a reținut lipsa de previzibilitate a Legii 51/1991 privind siguranța națională a României, a fost validată, la acea dată, prin decizia Curții Constituționale nr.766/16.01.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.25 din 16.05.2007, în sensul că măsurile de supraveghere în cazurile reglementate de Legea 51/1991 rămân supuse procedurii impuse de art. 13 din legea specială, care nu au fost abrogate implicit și nici modificate”.

“Așa fiind, interceptarea convorbirilor telefonice efectuate în baza art. 13 din Legea 51/1991 privind siguranța națională a României nu poate fi privită de Curte ca un mijloc de probă nelegal obținut cu consecința că proba nu poate fi folosită în procesul penal. Interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului Patriciu Dan Costache a avut bază legală, fiind respectate prevederile procesual penale existente la momentul constatării infracțiunilor”, au mai notat judecătorii în motivare.

Instanța a mai aprecizat că, prin interceptarea convorbirilor, “s-au constatat elemente de fapt care, în opinia Curții, au fost de natură să confirme, o dată în plus, existența faptelor astfel cum rezultă, dincolo de orice îndoială, din toate celelalte probe administrate”.

“Așa cum s-a subliniat, convorbirile telefonice interceptate astfel cum sunt redate prin notele aflate la dosarul cauzei oferă o bază factuală puternică, având în vedere că detaliile operațiunilor predeterminate, manipulative cu referire la prețul, volumul, modul de introducere a ordinelor de tranzacționare conținute în comunicările purtate de inculpatul Patriciu Dan Costache se reflectă fidel în documentele puse la dispoziție de Bursa de Valori București cu privire la tranzacțiile acțiunilor simbol RRC, în perioada infracțională reținută”, se mai arată în motivarea judecătorilor de la CAB.

Instanța a menționat că Patriciu și ceilalți inculpați nu au contestat elementele de fapt din conținutul discuțiilor prezentate, “ci au reacționat identic, invocând încălcarea drepturilor cetățenești și faptul că interceptările sunt nelegale”.

În dosarul Rompetrol, activitatea infracțională a inculpaților a fost analizată de procurorii DIICOT sub două aspecte: creanța Libia și manipularea pieței de capital.

În 28 august 2012, Dinu Patriciu a fost achitat de Tribunalul București în dosarul Rompetrol, în care procurorii au cerut pedeapsa maximă, de 20 de ani de închisoare, pentru mai multe infracțiuni, printre care delapidare, spălare de bani și manipularea pieței de capital prin tranzacții sau ordine de tranzacționare care ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau prețul instrumentelor financiare și care mențin, prin acțiunea uneia sau a mai multor persoane acționând împreună, prețul unuia sau al mai multor instrumente financiare la un nivel anormal ori artificial.

Totodată, instanța i-a achitat atunci și pe ceilalți 12 inculpați. Decizia a fost contestată de procurori și de inculpați la Curtea de Apel București, care în 7 octombrie a dat decizia definitivă în cauză.

Instanța i-a condamnat la pedepse cu executare pe Sorin Roșca Stănescu, senator la data condamnării, care a primit doi ani și patru luni de închisoare, pe fostul ministru Sorin Pantiș – doi ani și opt luni, pe Alexandru Bucșă, administrator și director economic al Rompetrol la data faptelor – șase ani, pe Florin Iulian Aldea, agent de servicii de investiții financiare, reprezentant al SSIF Alpha Finance la data faptelor – cinci ani, pe Claudiu Simulescu, agent de servicii de investiții financiare și reprezentant SSIF Eastern Securities la data faptelor – patru ani, pe Petrică Grama, fost șef al Direcției Generale a Bugetului de Stat din Ministerul Finanțelor Publice – doi ani și patru luni de închisoare.

De asemenea, au fost condamnați la pedepse cu suspendare Irina Mihaela Popovici, fost vicepreședinte al Comisiei Naționale de Valori Mobiliare (CNVM), care a primit trei ani de închisoare, Gabriela Victoria Anghelache, fost președinte al CNVM – trei ani, Paul Gabriel Miclăuș, membru al CNVM la data faptelor – doi ani, Victor Eros, fost membru CNVM – doi ani, Cerasela Rus, agent de servicii de investiții financiare și trader la SSIF Alpha Finance la data faptelor – trei ani de închisoare. Elena Albu, fosta șefă a Corpului de Control al CNVM, a fost achitată.

În dosarul civil, în 18 februarie 2011, Dinu Patriciu a câștigat procesul cu SRI, care a fost obligat de instanța supremă să-i plătească omului de afaceri daune de 50.000 de lei pentru încălcarea dreptului la viață intimă în perioada în care i-au fost interceptate convorbirile telefonice.

Instanța supremă arăta, în motivarea deciziei, că interceptarea convorbirilor telefonice ale lui Patriciu și antrenarea în acest scop a logisticii și personalului unei instituții a statului “sunt chiar elemente specifice faptei ilicite reținute în sarcina pârâtului (SRI), aceea de interceptare ilegală a convorbirilor telefonice”.

“Din cele arătate nu rezultă că instanța de apel nu a procedat arbitrar sau discreționar atunci când a menținut cuantumul despăgubirilor la suma de 50.000 de lei și a respins apelul prin care se cerea acordarea sumei de 1.325.000 de lei, ci a avut în vedere criterii pertinente și obiective”, nota instanța supremă în motivare.