Cum trebuie să fie un CEO în ziua de astăzi

În fiecare an, în luna octombrie, revista Business Magazin pe care o citiți săptămânal marchează încă un an de la lansare – deja am făcut 20 de ani – și cu această ocazie, organizează și Gala Cei mai admirați CEO din România.

Catalogul cu același nume (pe care îl vom lansa în curând) este un clasament subiectiv, făcut pe baza voturilor cititorilor, pe baza voturilor multor CEO și antreprenori din România, pe cine admiră ei.

Este mai mult decât un top de CEO pentru că sunt și antreprenori care sunt și CEO. Spre exemplu, Dragoș Pavăl de la Dedeman, a fost (și poate va mai fi)  unul dintre cei mai admirați CEO din România, cu toate că el este un antreprenor pur-sânge. Împreună cu fratele lui, Adrian, au construit cel mai puternic grup de business din România, cu o cifră de afaceri de 2,3 miliarde de euro, cu un profit de 300 de milioane de euro și care se îndreaptă spre o evaluare de 5 miliarde de euro în topul ZF al Celor mai valoroase companii din România. An de an, Dragoș Pavăl este în acest top, dar cred că mai mult este admirată compania, realizările înregistrate până acum de aceasta. Cu toate că răspunde la întrebări, Dragoș Pavăl nu a mai ieșit în public cred că de la Gala Business Magazin din anul 2015.

Numărul celor care au șansa să se întâlnească  față în față cu un CEO de top este destul de redus. Așa că lumea îi admiră de la distanță, prin realizările lor, prin brandul și compania pe care o conduc. Foarte puțini știu cum este un CEO în viața de CEO. Este un singuratic pentru că trebuie să ia deciziile de unul singur și trebuie să se bazeze pe echipe, pe alți oameni din jurul lui, după cum spunea la Meet the CEO Virgil Șoncutean, CEO al Allianz Țiriac. Topul pe care îl realizăm an de an cu ajutorul platformei undelucram.ro nu este un top al celor mai buni CEO, ci este un top al percepției pieței față de un nume sau altul. Dacă un CEO nu este prezent în spațiul public, dacă povestea lui nu există, dacă nu este o alăturare cu un anumit brand sau o anumită companie, este puțin probabil să fie în top.  Un CEO, ca să fie un CEO bun și admirat trebuie să conducă o companie sau un brand cunoscut, de care lumea a auzit și se intersectează într-un fel sau altul cu el/ele. Un CEO trebui să beneficieze de vremuri bune, de noroc, de o piață favorabilă mai mult decât de CV-ul lui.  Poți să ai un CV impecabil, dar dacă ești la cârma unei companii când piața scade, când vine o criză, când lucrurile se prăbușesc în jurul tău, CV-ul nu te mai ajută. Multinaționalele se uită cel mai mult la CV, la pedigree atunci când aleg un CEO și nu prea vor să riște cu outsideri sau cu oameni pe care îi cunosc mai puțin. O companie antreprenorială, de fapt un antreprenor care vrea să lase din mână poziția de CEO, încearcă să aleagă pe cineva după chipul și asemănarea lui. De cele mai multe ori, însă, antreprenorii nu vor să lase din mână poziția executivă și de aceea aleg în poziția de CEO pe cei care pot să gestioneze afacerea. De dezvoltare se ocupă ei. A fi CEO în zilele noastre este mult mai complicat decât acum 20 de ani, pentru că economia, businessul, piața s-au schimbat foarte mult. Concurența este mult mai mare, marjele sunt mult mai mici, nu te mai ajută nici inflația și cursul valutar să ai creșteri impresionante, angajații îți sunt împotrivă, iar reglementările sunt mult prea multe. Până la urmă, un CEO care beneficiază de o companie și un brand mare trăiește din inerție, din poziția câștigată în piață anterior și doar nu trebuie să facă greșeli majore. Companiile mari, odată ce au ajuns în top, preferă să aibă rate de creștere mai mici, dar constante, decât să inoveze și să rupă norii.

Modelele disruptive aparțin start-up-urilor, companiilor construite de la zero, unde fondatorii, antreprenorii, neavând bani, nu au nimic de pierdut. Cei care sunt CEO în ziua de astăzi trebuie să se priceapă mai mult la politică, la politica businessului, la discuțiile cu acționarii, la discuțiile cu stakeholderii, autorități, angajați, societatea civilă, mai mult decât să se priceapă în businessul pe caree îl conduc. Un CEO trebui să se priceapă în ziua de astăzi mai mult în a conduce ședințe, în a conduce compania prin Powerpointuri și Bulleturi (liniuțele din Powerpoint), prin a fi politically correct în cadrul companiei, trebuie să se priceapă la discuții cu băncile și finanțatorii decât să știe producție, cum funcționează o mașină sau cum se face un produs sau altul pe care îl vinde compania. Un CEO de companie mare trebuie să fie mai politican decât politicienii în toate discuțiile cu acționarii, trebuie să știe să își facă aliați interni și trebuie să știe să rezolve lucruri politice și sociale, să aibă relații peste tot astfel încât să rezolve situațiile prin câteva telefoane sau printr-o întâlnire, decât cele de producție. Un CEO trebuie să fie empatic, sau cel puțin să dea această senzație, trebui să fie mai degrabă „ipocrit” decât să spună cum stau cu adevărat lucrurile. Nimeni nu vrea să știe adevărul, așa că ipocrizia este o foarte mare calitate.

Un CEO trebuie să știe mai mult să vorbească decât să facă.

Un CEO este mai apreciat cu cât apare în public mai des, față de cineva care preferă să stea în spate și să facă.

Aceasta este lumea de astăzi în care trăiesc acești CEO și sunt admirați.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)