Cum se vede viața în Chișinău prin ochii unui bucureștean de 23 de ani: Bulevarde care amintesc de Elveția lângă blocuri comuniste

Chișinăul, capitala Republicii Moldova, este un oraș care duce mai degrabă cu gândul la un viitor european decât la statuia lui Lenin, mutată astăzi într-o expoziție.

Când m-am dus să-l vizitez, în urmă cu două săptămâni, nu știam la ce să mă aștept. Mă gândeam că voi avea în față un oraș standard comunist, cu clădiri și oameni gri. Faptul că Chișinăul a făcut parte din Uniunea Sovietică îmi amplifica sentimentul de deja-vu.

Totuși, nu puteam să mă înșel mai mult! Un lucru important pentru toți cei care nu au trecut Prutul: Chișinăul este un oraș mare. Astfel, dacă ar fi să-l comparăm cu orașele din România, s-ar situa doar în urma Bucureștiului.

Străzile centrale, din apropierea Parlamentului și a Guvernului, amintesc mai degrabă de Elveția, cu magazine cochete, clădiri bine întreținute și trotuare la nivel.

Pe de-a lungul Bulevardului Ștefan cel Mare și Sfânt din Chișinău regăsim cele mai importante clădiri administrative, dar și monumente ale orașului.

Aici se află sediile Președinției Republicii Moldova, Parlamentului și Guvernului, dar și Grădina Publică „Ștefan cel Mare”, Arcul de Triumf, respectiv numeroase universități din oraș.

Sediul Guvernului Moldovean

Arcul de Triumf

Ironia face ca, spre deosebire de Chișinău, Bucureștiul să arate cel mai neîngrijit chiar în zonele centrale, fie că este vorba de Victoriei, Magheru sau Universitate, zone comparabile cu bulevardul amintit din Republica Moldova.

Însă lucrurile nu se opresc aici.

Și Chișinăul, exact ca Bucureștiul, stă bine la capitolul clădiri abandonate. Pentru capitala țării vecine este emblematic fostul Hotel Național, astăzi o ruină, nemaifiind folosit de la începutul anilor 2000, dar scufundat în scandaluri de corupție.

Fostul Hotel Național din Chișinău, fotografie din anul 2022. Clădirea a fost vopsită în culorile steagului național al Ucrainei de un grup de activiști, ulterior curățată

O clădire emblematică pentru București este Casa Radio, inaugurată „forțat” în 1989, deși nu era finalizată atunci, cum nu este nici acum.

Casa Radio din București, fotografie de la jumătatea anului 2001

În mod evident, și această clădire este implicată în numeroase litigii în instanță. Stelian Bujduveanu, la acel moment primar interimar al Capitalei, declara pentru ZF că în locul ei ar putea fi construită o sală polivalentă.

Toate aceste impresii vin de la un tânăr de 23 de ani care a văzut Occidentul, însă niciodată o țară la est de România.

Așadar, am putea spune că orașul de peste Prut își găsește corespondent în orașele vestice, mai ales în zona centrală, iar despre București am putea spune că se aseamănă cu el însuși!