Cum poți să îți dai seama la angajare de atitudinea cuiva?

Mai toți liderii din HR, mai toți șefii de companii spun că, atunci când recrutează pe cineva, cel mai important lucru la care se uită este atitudinea candidatului, atitudinea pe care o degajă cel aflat în fața lor, și mai puțin contează CV-ul sau specializările pe care le are acesta. Mi se pare o propoziție de marketing, menită să sune bine. Cum poți să îți dai seama de atitudinea cuiva la un interviu? Cum poți să îți dai seama de atitudinea lui față de job, față de companie, atunci când ai prima discuție cu el? Când îi întrebi pe antreprenori, pe cei care conduc companii din punct de vedere executiv (CEO), care au fost cele mai mari greșeli pe care le-au făcut, în top trei se află faptul că au angajat pe cineva greșit, care ulterior nu a confirmat și nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor lor. Eu cred că, atunci când i-au angajat, respectivii aveau atitudine. Cred că nimeni nu poate să-și dea seama de cariera pe care o va avea cineva în viața profesională – nici candidatul, nici cel care îl angajează.

Mai toți executivii care astăzi au ajuns în top spun că, în urmă cu 20 de ani, 30 de ani sau chiar 10 ani, când aveau primul, al doilea sau al treilea job, nu știau unde vor ajunge, nu aveau perspectiva carierei lor. Pentru cei mai mulți executivi de top, locul în care au ajuns astăzi a fost determinat mai degrabă de întâmplare, noroc, o vorbă bună pusă de un șef sau de altcineva, anumite schimbări în companie sau în viața lor profesională – factori care poate nu au avut legătură directă cu ei. Bineînțeles că munca are, probabil, ponderea cea mai mare într-o carieră, dar ascensiunea profesională depinde foarte mult de întâmplare, noroc, de o șansă care apare de nicăieri. Atitudinea se vede în timp, atunci când deja te-ai instalat într-un job și vrei să urci în organigrama unei companii. Bineînțeles că șefii de deasupra preferă să discute cu oameni care au o atitudine pozitivă, capabili să depășească problemele și să se adapteze vremurilor. 

Pentru cei mai mulți executivi de top, locul în care au ajuns astăzi a fost determinat mai degrabă de întâmplare, noroc, o vorbă bună pusă de un șef sau de altcineva, anumite schimbări în companie sau în viața lor profesională – factori care poate nu au avut legătură directă cu ei.

Când îi întreb pe executivi dacă s-ar fi angajat pe ei înșiși atunci când au venit prima dată la interviu, mulți zâmbesc. O parte spun că da, o parte spun că nu, pentru că le-ar fi fost greu să gestioneze „atitudinea” pe care o aveau atunci, la începutul carierei. Într-o carieră profesională, de la un anumit nivel în sus, poate nici atitudinea nu mai este pe primul loc, ci networkul pe care ți-l formezi, poziționările pe care le ai în cadrul unei companii, modul în care te pui bine cu șefii, capacitatea de a înțelege managementul de top, cum poți să ajungi acolo, ce trebuie să faci, de partea cui trebuie să fii. În multinaționale, relaționarea este cea mai importantă, iar acest lucru a început să devină esențial și în companiile antreprenoriale românești. 

Pentru anumite poziții de top, contează și CV-ul, chiar foarte mult: contează școala pe care ai făcut-o, cursurile urmate, experiența și specializarea pe care o ai. Este adevărat că cei care ajung în top poate au mai puține specializări, poate nu sunt experți într-un anumit domeniu. În top management, ai mai degrabă nevoie de o viziune de ansamblu, de abilitatea de a aduce oamenii potriviți la masă și de a înțelege cum funcționează lucrurile într-un sistem birocratic. După 50 de angajați, este puțin probabil să-i mai știi pe toți pe nume, să știi exact ce face fiecare sau ce familie are. Poate că este mai important decât se crede să gândești managementul și operațiunile ca într-un PowerPoint – cu rezumate, sinteze și concluzii. În lumea de astăzi, unde PowerPointul este regele neîncoronat al managementului, dacă nu știi să rezumi derularea operațiunilor într-o prezentare clară, îți va fi mai greu să ajungi în top. Foarte multă lume urăște PowerPointul, dar acesta este instrumentul de management cel mai folosit și la care se raportează toată lumea. În ziua de astăzi, noile generații au alte așteptări, mai sociale, și nu mai sunt dispuse să-și dedice viața unei companii. Bineînțeles că orice atitudine pozitivă a unui angajat sau potențial angajat este binevenită. Dar contează și CV-ul, și specializările. Atitudinea face diferența în timp și mai puțin la angajare.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)