Cum pot face bani băncile în perioada post-criză. Șeful Bancpost, despre restructurările și fuziunile necesare în sistemul bancar

Cum e viața mea? ,,Excelentă”, răspunde repede Anthony Hassiotis, la începutul evenimentului MEET THE CEO de săptămâna trecută. Conduce Bancpost din vara trecută și e evident din tot discursul lui că s-a acomodat aici perfect grație carierei sale îndelungate în banking și experienței foarte diverse, în bănci, culturi financiare și zone ale lumii complet diferite. “De când mă știu am vrut să fiu bancher și toată viața am lucrat ca bancher”, sună pe scurt definiția parcursului lui profesional.

S-a născut în Grecia, tatăl lui a fost bancher, fratele la fel, iar viziunea sa despre banking s-a format în SUA, unde a plecat să studieze în 1968, anul când URSS a invadat Cehoslovacia, iar Europa, cel puțin în anumite zone, părea mai puțin sigură. A studiat management internațional la Școala Postuniversitară Thunderbird din Arizona și “așa m-au găsit băncile”, glumește el: Mellon Bank, Citibank sau Chase, ca și alte mari companii, recrutau personal din rândurile absolvenților de acolo. Își amintește primul interviu ratat cu Chase, mai exact cu Thomas Conigliaro, pe atunci CEO, care îl întrebase ce creditori au prioritate în cazul unui faliment bancar, iar el n-a știut răspunsul. A avut succes însă cu Mellon Bank și Citibank și a ales-o pe prima fiindcă avea un program de training mai bun. Patru ani a lucrat pentru Mellon, la Pittsburgh și la Londra, apoi, din 1982, următorii 17 ani i-a petrecut la Citibank, în Arabia Saudită, la Los Angeles, Caracas, Costa Rica, Miami și apoi Atena, în corporate banking și investment banking.

După ce Citibank a fost cumpărată în 1998 de Travelers, s-a mutat la conducerea filialei Barclays din Grecia, unde a fost implicat în vânzarea acesteia către HSBC în 2001, iar ulterior și-a continuat activitatea timp de un an ca vicepreședinte al Agricultural Bank of Greece, aceeași bancă unde a lucrat și tatăl său. “Apoi am primit un telefon de la premierul Costas Simitis, care m-a întrebat dacă nu vreau să conduc General Bank of Greece, al cărei management tocmai demisionase. Peste încă doi ani, în 2004, General Bank devenea suficient de atractivă încât să poată fi vândută către Société Générale. Pe atunci, co-CEO al Société Générale era Philippe Citerne, cel în al cărui mandat a fost privatizată BRD și care în prezent lucrează pentru Bain & Co. la proiectul de restructurare a BCR. Hassiotis a rămas președinte al băncii încă jumătate de an, după care Nicholas Nanopoulos, șeful Eurobank, i-a oferit conducerea uneia dintre băncile controlate de grup în străinătate. “«Ce spui de Bulgaria?”, m-a întrebat. «Dar ce spuneți de România?», am zis eu.” Numai că poziția de CEO al Bancpost fusese ocupată tocmai atunci de George Michelis, așa încât a acceptat șefia Postbank din Bulgaria, unde a rămas timp de opt ani. “Între timp am cumpărat DZI Bank, ceea ce a urcat Postbank de pe locurile 7-8 în sistem pe locurile 3-4.” Când i s-a oferit să preia conducerea Bancpost anul trecut, “am spus: de ce nu? Până la urmă mi-a luat opt ani ca să ajung acolo unde voiam de la bun început”. Hassiotis este unul dintre cei doi expați numiți recent la conducerea unei bănci de top din România care au sosit aici din Bulgaria, celălalt fiind Philippe Lhotte, noul șef al BRD, care anterior a condus timp de șapte ani filiala din Bulgaria a Société Générale.

Întrebat dacă i-a plăcut să fie “un bancher globe-trotter”, răspunde nu numai că da, dar și că dacă ar fi să aibă de ales din nou, ar face la fel. În primul rând fiindcă are o idee foarte înaltă despre profesiunea de bancher, despre care nu se ferește să vorbească nici acum, când criza financiară a întors o bună parte a publicului împotriva celor care reprezintă acest mediu: “Am crezut mereu din toată inima că bancherii sunt în majoritate covârșitoare oameni onorabili, bine intenționați și că rolul lor pe lume e să sprijine comunitatea, afacerile, familiile, iar cei mai mulți chiar fac asta. Profesiunea de bancher îți dă posibilitatea să influențezi în bine lucrurile în societate, băncile sunt instituții onorabile și de aceea oamenii le încredințează ceea ce au mai valoros din punct de vedere material – banii lor”. Și apoi pentru că “bancherii m-au
învă-țat tot ce știu, mi-au oferit ocazia să călătoresc în toată lumea și să fiu și plătit pentru asta”. Într-o carieră de bancher internațional a constatat că indiferent unde s-ar fi aflat, la Riad, Sofia, Caracas sau Los Angeles, procedurile, produsele, rutina și standardele profesiunii sunt destul de asemănătoare. Dincolo de ele însă, trei condiții sunt esențiale nu doar pentru a fi bancher, dar și pentru a reuși în orice profesie: să-ți placă ceea ce faci, să fii cinstit în orice faci și să ai intenții bune întotdeauna astfel încât să vrei să ajuți oamenii, cei care beneficiază de munca ta: “Cunoștințele le dobândești oricum învățând, experiența vine cu timpul, dar trebuie să fii înainte de toate onorabil în profesia ta”.