Cum doi tineri au transformat 1.200 de dolari într-o afacere de 1 milion de dolari, în urmă cu 100 de ani

Înainte ca S. Duncan Black și Alonzo G. Decker să înființeze compania Black and Decker, uneltele electrice erau mari și greu de utilizat, însă aceștia au reușit să inoveze și să producă unelte pe care orice pasionat de construcții le putea utiliza, drept dovadă că firma încă funcționează după mai mult de 100 de ani de existență. Acum, Black and Decker este un nume cunoscut în rândul meșterilor de weekend, dar și printre constructorii profesioniști.

Atât Black, cât și Decker s-au născut în comunități rurale foarte aproape de Baltimore, SUA, în 1883, respectiv 1884, însă au avut copilării foarte diferite. Decker, al cărui tată a murit când acesta avea doar șapte ani, a fost forțat să renunțe la școală pentru a putea să se angajeze pentru a-și susține familia. Prima sa slujbă a fost într-o topitorie și trebuia să curețe alama topită. Era un job foarte greu și foarte solicitant, iar Decker a căutat altceva. Mai târziu, cu ajutorul iubitei lui, care avea să-i devină soție, Decker a obținut o slujbă mai puțin solicitantă la Boyden Air Brake.

Datorită afinității lui pentru inginerie, Decker a fost transferat la departamentul de inginerie al National Cosmotype, compania-mamă a Boyden Air Brake, unde s-a alăturat unei echipe de muncitori care a produs o mașinărie automată de topit. Pentru că avea abilități de vânzător, Decker a fost trimis de-a lungul Statelor Unite să demonstreze cum funcționează mașinăria și să o instaleze după ce-și convingea clienții să o cumpere. A fost trimis chiar și în Anglia, unde a negociat un contract de distribuție de 1 milion de dolari cu Lord Northcliffe.

Decker a fost foarte fericit de această reușită și când s-a întors în SUA s-a căsătorit. Totuși, National Cosmotype nu s-a mișcat destul de repede și compania engleză și-a pierdut interesul, iar contractul a fost pierdut. Dezamăgit, Decker a demisionat și a acceptat o slujbă care nu era la fel de bine plătită, ca inginer la Rowland Telegraph, unde în 1906 avea să-și întâlnească viitorul partner.

S. Duncan Black a avut o copilărie mult mai fericită. A fost fiul unui cuplu din clasa de mijloc, a mers la liceu, apoi după absolvire s-a angajat la Rowland. Și-a început cariera desenând schițe pentru departamentul de inginerie apoi s-a mutat în departamentul de vânzări. Pregătirea pe care a primit-o la Rowland avea să-l ajute foarte mult în viitorul parteneriat cu Decker.

Amândoi erau angajați exemplari, dar nu era loc pentru avans în carieră. Un client loial al companiei avea să-l încurajeze pe Decker să-și pornească propria afacere, oferindu-se să-l sprijine în acest demers. Încurajat de sprijin, Decker și-a deschis propriul magazin și a încercat să-l convingă pe Black să se alăture. Cu o soție și trei copii de îngrijit, Black ezita să renunțe la slujba stabilă. Decizia care avea să-l facă pe Black să se alăture lui Decker avea să fie tăierea comisioanelor cu care era remunerat de către compania Rowland.

Așadar, cei doi au pornit compania Black & Decker în toamna anului 1910. Singurul obstacol în calea succesului era lipsa de fonduri. Pentru a rezolva această situație, Black și-a vândut mașina și Decker și-a ipotecat casa. Cu o investiție de 1.200 de dolari și sprijiniți de investitori cu alți 3.000 de dolari, cei doi au înființat Black & Deckaer Manufacturing.

Inițial, compania a făcut o serie de produse precum o mașinărie de scos capacele de la sticlele de lapte sau o mașinărie de distribuit dulciuri. Deși au avut puțin succes la început, Black & Decker a vrut să producă unelte pentru oamenii de rând. În 1917 cei doi au lansat un compresor de aer portabil, numit Lectoflater. S-a vândut bine, dar nu suficient pentru a menține compania pe linia de plutire. Al doilea produs avea să pornească o revoluție în domeniul sculelor electrice și va defini compania: un burghiu electric portabil.

Datorită abilităților inginerești ale lui Decker și calităților de vânzător ale lui Black, compania a prins aripi. Până în 1918, Black & Decker avea o fabrică în Washington și birouri în Boston și New York City. Brandul a ajuns în Anglia, Canada, Rusia, Australia și Japonia. Creșterea la nivel global a fost alertă, iar cei doi și-au transformat investiția inițială de 1.200 de dolari în vânzări anuale de 1 milion de dolari.

După ce a supraviețuit marii crize economice din 1929 și după turbulențele celui de-al doilea război mondial, Black & Decker și-a mărit portofoliul și a devenit cel mai mare producător de scule electrice din lume.

Black a fost președintele companiei din 1910 până la moartea sa în 1951, când Decker i-a luat locul. Mai departe, Decker a predat ștafeta companiei în 1956 fiului său Alonzo Decker Jr. Acesta, la rândul său, a condus compania până în 2000.

În prezent, Black & Decker este cel mai mare producător de scule electrice, cu vânzări anuale de 4 miliarde de dolari. Compania are operațiuni de producție în 14 țări și produse sunt vândute în peste 100 de țări. Pe lângă scule portabile, compania are în portofoliu produse de grădinărit, bunuri de uz casnic, echipament pentru fabricarea sticlei sau rechizite sanitare.

În martie 2010, Black & Decker a fuzionat cu Stanley Works devenind astfel Stanley Black & Decker. În 2016, compania a avut venituri de 11,4 miliarde de dolari și un profit net de aproape 1 miliard de dolari și peste 27.000 de angajați la nivel mondial.