Cum arată unul dintre cele mai frumoase locuri din lume, la o aruncătură de băț de România. Este o plajă superbă, transformată din cuib de pirați în paradis turistic

O săptămână poate părea prea scurtă pentru a vizita Alanya și tot ce are de oferit cocheta stațiune turcească de pe țărmul Mediteranei. Indiferent că plănuiești să te relaxezi la plajă, să mergi pe urmele vechilor civilizații sau preferi să pleci într-o aventură în safari ori să te răsfeți cu preparate din vestita bucătărie turcească, Alanya este locul în care le poți face pe toate. Care sunt însă prețurile și condițiile oferite și cu ce așteptări trebuie să pleci la drum?

Am zburat cu Tarom spre aeroportul din Antalya, însă în data de 14 iunie Paralela 45 a lansat un zbor charter direct pe aeroportul Gazipașa din Alanya, ceea ce diminuează timpul petrecut în interiorul aeroportului din Antalya, supraaglomerat în vârful sezonului, dar și orele pierdute cu transferul de la aeroport, pentru cei care aleg să își petreacă concediul în această destinație; una peste alta, drumul se reduce cu 4-5 ore. Alanya este un oraș-stațiune cochet situat la 135 de kilometri de aglomerata și binecunoscuta Antalya, destinația-vedetă a anului 2018, potrivit lui Alin Burcea, CEO al Paralela 45.

Primul lucru care m-a izbit la aterizarea în Turcia a fost un val înăbușitor de căldură, care m-a făcut să grăbesc pasul spre scara rulantă a aeroportului. Contrar așteptărilor, am stat doar 10 minute la controlul pașapoartelor, după care a urmat transferul la hotel, unde am fost însoțiți de un ghid român. Drumul a durat aproximativ o oră și 40 de minute, incluzând o pauză de 15 minute.

Prima zi ne-am petrecut-o la plajă, iar a doua zi de dimineață, înarmați cu voie bună și multe sticle de apă rece, am hotărât să facem o vizită la cetatea Alanyei, obiectiv pe care nu ai cum să îl ratezi. Drumul este accesibil autoturismelor, dar turiștii cu condiție fizică bună pot opta pentru o plimbare pe jos, care permite să admiri pe îndelete peisajul. Pe măsură ce urcam, la picioarele noastre se întindea orașul otoman, dominat de impunătorul Kizil Kule (Turnul Roșu), simbolul Alanyei, construit în 1221 la porunca sultanului Aladdin Keykubat și care adăpostește astăzi un muzeu.

Pentru intrarea în cetate se plătește o taxă de 15 lire turcești (3 euro), după care te poți plimba nestingherit printre ruinele castelului și ale unei vechi biserici bizantine, având grijă să nu te înțepi în cactușii înalți de 1-2 metri, care păzesc strașnic rămășițele trecutului. În zidurile cetății se cască ferestre de cer, prin care, pe vremuri, erau aruncați în hăurile mării trădătorii și prizonierii. Peisajele îți taie răsuflarea. Sub priviri se naște o panoramă superbă, alcătuită, pe de-o parte, din clădirile cu acoperișuri cărămizii ale orașului, iar pe de altă parte, din vapoarele și iahturile care lăsă dâre albe de spumă în albastrul adânc al Mediteranei.   

La cetate se poate ajunge însă și cu telegondola, plimbare pentru care trebuie să scoți din buzunar între 10 și 15 lire turcești (2-3 euro) dus-întors. Varianta aceasta este mai antrenantă, deoarece oferă acces la o parte a cetății unde există câteva obiective pe care le poți vizita gratuit: un muzeu, o țesătorie de mătase, o moschee. De asemenea, pe alei găsești tarabe cu eșarfe și suveniruri, iar prețurile sunt, bineînțeles, negociabile. După toate acestea, te poți odihni o jumătate de oră la umbra unui portocal, în timp ce asculți salahul (rugăciunea musulmană), care se aude din moscheea Süleymaniye Camisi.

Cum nu poți petrece o săptămână doar la plajă, riscând să te întorci bronzat într-o nuanță prea închisă, poți opta și pentru alte excursii, cum ar fi un safari cu jeep-urile, disponibil atât pe timp de zi, cât și seara, la prețul de 40 de euro, cu prânz inclus. Noi am plecat de dimineață, imediat după micul dejun. După o primă oprire în oraș, unde se adună convoiul de mașini, începe distracția.

Pe traseu, am făcut două opriri pentru poze, într-un loc de unde poți admira portul și panorama asupra orașului, după care a urmat bătaia cu pistoale cu apă, pe placul tuturor, indiferent de vârstă. Este esențial să ai prosoape și haine de schimb, deoarece hainele ude nu se vor împăca bine cu temperaturile care scad pe măsură ce te adâncești în munți.

Mai târziu, ne-am oprit într-un cătun pitoresc ascuns în munți, unde, după ce am vizitat o casă veche de 100 de ani, ne-am odihnit la un ceai și am mâncat pită și roșcove coapte. Însoțitorii de grup ne-au făcut o demonstrație de dans tradițional și nu s-au lăsat până nu ne-au convins și pe noi să ne alăturăm. Am făcut, bineînțeles, și cumpărături, iar bucuria a fost de ambele părți: bătrânii satului erau fericiți că au reușit să vândă câte ceva, iar noi că am găsit eșarfe colorate și suveniruri la prețuri derizorii.

Obosiți, ne-am îndreptat spre locul unde urma să luăm prânzul, care a inclus un fel principal  pui sau pește proaspăt, din crescătoria restaurantului , servit cu garnitură de orez și salată, și o băutură răcoritoare fără alcool. Băuturile alcoolice se plătesc separat  o bere, de exemplu, costă cinci dolari. Un astfel de restaurant se numește piknik și este amplasat pe cursul unui râu, în mijlocul naturii. Pe pontoane, sunt înșirate mese la care te așezi pe saltelele amplasate direct pe podea; aceste popasuri dispun, de obicei, și de tobogane sau trambuline, pentru cei care vor să facă baie în râu sau în bazinele special amenajate.

La finalul zilei, ne-am întors nu obosiți, ci cu bateriile încărcate și cu regretul că s-a terminat. Luând în considerare, pe lângă atmosfera minunată, tot ce a fost inclus în preț, consider că excursia merită fiecare cent din cei 40 de euro.

altă experiență de neratat este croaziera pe Mediterană, care costă tot 40 de euro, având incluse prânzul și băuturi alcoolice și non-alcoolice la discreție. La 10 dimineața se pleacă din port, unde, datorită aspectului corăbiilor, m-am simțit ca într-un studio de filmare a producției Pirații din Caraibe. De altfel, în urmă cu peste 2000 de ani, portul cetății era un cunoscut cuib de pirați, înlăturați în cele din urmă de generalul roman Pompei.

De-a lungul zilei, se fac patru sau cinci opriri în timpul cărora pasagerii pot înota în apele albastre ale mării, iar pentru cei care nu se descurcă, există veste de salvare. După primele două opriri am luat prânzul, care nu a fost, ce-i drept, extraordinar. A urmat petrecerea cu spumă, unde ne-am distrat foarte bine și am dansat până la ultima melodie. După o excursie de aproximativ jumătate de zi ne-am întors, obosiți, la hotel.

Ne-a încântat și plaja Kleopatra, despre care legenda spune că Marc Antoniu i-ar fi oferit-o în dar reginei Egiptului, și care este situată printre cele mai bune plaje din lume, conform unui top realizat de TripAdvisor. Și pe bună dreptate. Mărginită de stânci împădurite, cu nisip alb, încins, care te gonește în apa curată, cu nuanțe de turcoaz, pare un colț de rai din care nu ai vrea să mai pleci. Cu toate că era destul de aglomerată, acest aspect nu a reușit să îi știrbească în vreun fel farmecul.

În apropierea plajei se află peștera Damlatas, cunoscută datorită proprietăților sale curative pentru afecțiuni respiratorii. Biletul de intrare costă mai puțin de doi euro, iar studenții au, ca de altfel la mai toate obiectivele, un discount generos.

Orașul Alanya, în sine, are un farmec aparte. O plimbare pe bulevardul Ataturk, o oprire la terasele care te îmbie să te răcorești cu un fresh sau un ayran proaspăt, sau o tură de shopping sunt obligatorii. Și nu mă refer la shopping în magazine, ci în bazarul care se întinde pe o rază de câteva străzi. Aici, orice este negociabil. Niciodată nu trebuie să plătești prețul afișat la raft, în caz că există, sau primul preț pretins de vânzător. În majoritatea magazinelor găsești haine, încălțăminte și bijuterii copiate după branduri internaționale sau case de modă celebre, mai bine sau mai prost realizate. Însă, pe lângă acestea, sunt numeroase buticuri cu suveniruri, dulciuri și condimente, de unde cu greu te poți abține să nu iei tot ce îți pică în mână. Dacă un magnet este un euro, îl obții, cu siguranță, la 50 de cenți, deoarece vânzătorii coboară destul de ușor prețul la jumătate pentru majoritatea produselor.

La sfârșit am lăsat destinația mea favorită, pe care am pus-o în capul listei pentru viitoarele concedii: Side. La intrarea în Side, orașul care găzduiește templul lui Apolo, mă simțeam ca într-un sit arheologic. Ruinele romane presărate la tot pasul îți dădeau senzația că timpul a stat în loc și că te afli într-un oraș părăsit de multă vreme. Totuși, după puțin timp, au început să se ivească pe străduțe terase pitorești, umbrite de tufe imense de bougainvillea, sau floarea de hârtie, al cărei ciclamen electric contrasta cu zidurile prăfuite ale caselor. Tot ce vedeam era o încântare. Iar când am ajuns pe malul mării, simțeam că îmi vine să îmbrățișez infinitul albastru și să nu mai plec niciodată acasă.

În ceea ce privește hotelurile din Alanya, cu siguranță majoritatea se potrivesc pentru familiile cu copii, însă nu toate reprezintă destinația ideală și pentru cupluri tinere sau pentru cei veniți să petreacă concediul cu prietenii.

Primele trei nopți am fost cazați la hotelul Haydarpasha Palace. Când am ajuns în fața acestuia, am avut sentimentul că mă aflu la intrarea în Disneyland. Hotelul are aspectul unui castel cu turle albastre, iar pe unul dintre ziduri era agățat un drapel imens, reprezentând semiluna. De altfel, aproape toate hotelurile întâlnite erau dominate de pata roșie a steagului otoman.

La intrare ne-a întâmpinat proprietarul hotelului, care ne-a atașat personal brățările cu care aveam acces la restaurantele și barurile hotelului. Zilele următoare mi-au dovedit că nu a fost un gest izolat de amabilitate. Din timp în timp, îl vedeam ba pe plajă, ba la masă, mergând printre turiști pentru a vedea cum se simt și dacă totul este în ordine. Nici de la distracție nu a lipsit, deoarece seara am ciocnit un pahar la petrecerea ținută în clubul hotelului. Apartamentele aveau o terasă spațioasă și două băi, una la parter și una la etaj.

Ca și în alte complexuri hoteliere din zonă, pe malul mării se poate ajunge printr-un tunel, deoarece plaja este situată dincolo de șosea, la câteva minute de hotel. Apa și nisipul erau curate, iar plaja încăpătoare dispunea de șezlonguri gratuite pentru clienții hotelului. Pe plajă se află un teren de volei și mai multe terase unde turiștii cazați la Haydarpașa au acces gratuit. Mesele de tip autoservire au fost îmbelșugate, cu varietăți din bucătăria internațională. Pentru mai multă intimitate, clienții pot opta să ia cina în restaurante à la carte, cu specific divers (turcesc, italienesc, sea food).

Terenul a fost cumpărat în 2005, însă hotelul a fost deschis în urmă cu doi ani, cu o investiție de 50 de milioane de euro, bani pentru care Dundar Oz, proprietarul hotelului, spune, în glumă, că le mulțumește băncilor. Finanțarea este obținută pe zece ani, iar dobânzile sunt, în general, de 4-4,5% însă, din cauza devalorizării monedei locale din ultima perioadă, acestea au crescut la 5-6%.

În primul trimestru al lui 2018, cifra de afaceri a crescut cu 70-80% față de aceeași perioadă a anului trecut. Investițiile pe care Oz le-a făcut anul trecut s-au ridicat la aproximativ 300.000 de euro, direcționate către achiziționarea toboganelor și construirea unei piscine încălzite, plus reparațiile necesare. Patronul spune că în cadrul hotelulului, care are aproape 600 de camere, lucrează 400 de angajați, pe care îi adună însă cu greu. Din iulie până în septembrie, gradul de ocupare este de 100%, 60% dintre clienții hotelului fiind reprezentat de familii cu copii, iar restul de 40%, de cupluri fără copii sau tineri proaspăt căsătoriți, veniți în luna de miere.

După trei nopți petrecute la Haydarpașa, ne-am mutat la hotelul Granada Luxury Resort, unde am rămas două seri. Granada este un hotel pe care l-aș recomanda cuplurilor tinere sau celor care merg în concediu cu prietenii. Hotelul își primește oaspeții începând cu 20 aprilie, iar la sfârșit de mai este ocupat 100%, până la sfârșitul lui noiembrie, când se închide. Unul dintre reprezentanții hotelului mi-a povestit că 40% dintre clienți sunt familii cu copii, iar 30%, cupluri fără copii, care vin pentru distracție. El adaugă că, în vreme ce în mai 2017 gradul de ocupare al hotelului era de 60%, anul acesta a crescut până la 98%.

Pe primul loc în topul naționalităților din care fac parte clienții hotelului se situează rușii, care anul trecut reprezentau 60% din turiști, urmați de nemți, turci și români. Hotelul nu dispune de plajă, ci de un ponton cu șezlonguri și o serie de piscine. Camerele sunt destul de spațioase, cu balcon. Primul minibar este gratuit, însă al doilea este contra cost. Distracția începe la 21.00, în clubul din exterior, unde DJ-ul chiar știa să își facă treaba, iar după două-trei ore se mută în clubul hotelului, unde muzica nu mai este atât de antrenantă. Am prins, de asemenea, și un concurs de miss, care a fost, cu siguranță, atracția serii pentru turistele și turiștii dornici de distracție.

Hotelul unde am fost cazați în ultimele două seri, Eftalia Ocean, este unul cu pretenții de cinci stele, care nu se ridică însă la nivelul așteptărilor. Piscinele compensează într-o oarecare măsură plaja îngustă și apa destul de murdară, cum erau, de altfel, prosoapele și șezlongurile. La Eftalia, media de vârstă a turiștilor părea de 5-10 ani, așa că pare o alegere potrivită pentru familiile cu copii. Felurile de mâncare nu erau foarte variate, iar cocktailurile și shoturile se plăteau separat. Camera a fost însă spațioasă și curată, cu balcon, iar minibarul conținea doar băuturi răcoritoare.

La demisolul tuturor celor trei hoteluri existau magazine de unde se puteau cumpăra, printre altele, haine, jucării, colace, saltele de plajă și suveniruri. Prețurile sunt puțin mai ridicate decât în magazinele din oraș, însă, în caz că ți-ai uitat acasă loțiunea de plajă sau costumul de baie, magazinele sunt binevenite. De asemenea, hotelurile aveau sauna gratuită și servicii de coafor, tatuaje cu henna și masaj contra cost. Mai adaug doar că este ideal să ai în bagaj un fier de călcat de mici dimensiuni, deoarece hotelurile oferă acest serviciu doar contra cost.
Ca o concluzie, Alanya este cu siguranță o destinație ideală pentru un concediu în familie, iar prețurile din Turcia sunt accesibile. Dacă nu știți ce să alegeți între all inclusive și ultra all inclusive, patronii hotelurilor spun că diferența este dată de calitatea băuturilor: în timp ce la all inclusive sunt servite băuturi locale, serviciul ultra all inclusive oferă băuturi de import. Iar în ceea ce privește valuta folosită, este preferabil să aveți dolari, deoarece în multe locuri turcii pun semnul egal între dolar și euro și vă vor cere aceeași sumă indiferent de moneda pe care o folosiți.