Cum a reușit o moldoveancă de 33 de ani să vândă plăcinte de 600.000 de euro anul trecut

„Sunt moldoveancă de la Soroca, de pe malul Nistrului”, se prezintă tânăra antreprenoare. „Lucrez la o transformare treptată din «moldoveancă», așa cum mi se spunea în 2012, la «moldoveanca de la Cuptorul Moldovencei», așa cum încep oamenii să-mi spună.”

Nicoleta Hrițcu este absolventă a două facultăți, respectiv Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității „Al.I. Cuza” și Facultatea de Teatru, la Universitatea de Arte „George Enescu”, ambele în Iași. Ea își amintește momentul în care a ales calea antreprenoriatului: „Aveam 30 de ani, un copil, avusesem câteva joburi la care nu făcusem performanță și ștampila cu minimul pe economie, pe care mi-o puneau pe masă toți potențialii angajatori. Cu toate astea, nu mă descurajasem, aveam o părere bună despre mine”, povestește ea. „Rezultatele tot întârziau să apară, experiențele mele ca angajat de până atunci s-au dovedit a fi controversate. Fiecare colaborare începea extraordinar. Angajatorii mei aveau adesea așteptări mari în ceea ce mă privește, iar eu, de asemenea, porneam la drum cu un entuziasm debordant și multe, multe idei, la care se adăuga dorința de a schimba lumea. Până la final însă, nu reușeam să conving pe nimeni, lumea rămânea neschimbată, iar eu sfârșeam prin a arăta, probabil, precum Don Quijote.”

Prin urmare, a decis să riște și să investească propriile resurse financiare într-un nou business. „Am muncit, însă nu oricum, ci respectând regulile jocului în care mă aventuram. La momentul respectiv aveam o idee care prindea din ce în ce mai mult viață. Îmi doream să fac ceva mai bine decât vedeam că se face deja, altfel decât o făceau companiile care aveau să fie viitorii mei competitori. Așa am ajuns să mă poziționez în piață cu un criteriu concret: gustul”, povestește Nicoleta Hrițcu. A făcut un plan, fiind în primă fază sprijinită financiar de familie, iar apoi a făcut rost și de finanțare externă.

Antreprenoarea spune că în 2012, când a început businessul, concurența în domeniu nu era atât de serioasă ca acum. „Între timp, piața s-a mai aglomerat. Chiar și așa, sunt câțiva jucători importanți care își fac bine treaba, gândesc lucrurile pe termen lung, au viziune și e o reală plăcere să-i urmărești. Însă eu sunt de părere că încă mai este loc de surprize.” Odată cu creșterea puterii de cumpărare în România, crede ea, s-a schimbat și comportamentul de consum, astfel că oamenii au început să iasă în oraș din ce în ce mai des. „Consider că în prezent piața încă nu este satisfacută pe toate segmentele. Mai ales în Iași, unde oferta nu este foarte puternică, fie că vorbim despre fast-food, restaurante gourmet, patiserii și cofetării. Celelalte orașe mari, cum ar fi Cluj, Timișoara și mai ales București, ne-au luat-o înainte în multe aspecte: diversitate, calitate, creativitate, design și chiar unicitatea ofertelor.” Piața alimentației publice este una dintre cele mai dinamice industrii, spune tânăra antreprenoare. „Este foarte primitoare, dar și cea mai controversată. Iartă greu greșelile și consecințele pot fi însemnate. Cred că oricine poate intra în această industrie, sunt însă foarte puțini cei care reușesc să construiască reale povești de succes.”

Nu se plânge de birocrație, de impozite prea mari sau de taxe. „Nu pot, pentru că am creat și dezvoltat o afacere sănătoasă, care funcționează bine chiar și în cadrul legal și fiscal din România”, comentează antreprenoarea. „Nici finanțarea nu a fost niciodată pentru noi o problemă. Sunt foarte multe locuri de unde îți poți lua resursele bănești necesare. Sunt adepta ideii «cine caută, găsește», însă nu înainte de a te asigura că știi ce vrei, ai un plan bun și, desigur, referințe bune.”

Nicoleta Hrițcu spune că nu s-a lovit de prejudecățile care uneori urmăresc doamnele din business, dar drumul său în afaceri nu a fost lipsit de probleme. „Nu pot să spun că am avut probleme cu prejudecăți legate de faptul că sunt femeie. Mai degrabă vârsta mi-a dat de furcă”, spune ea. „Când intram în contact cu potențialii colaboratori sau cu reprezentanți ai instituțiilor statului, le stârneam și un zâmbet în colțul gurii, a neîncredere. Nu știu dacă și în celelalte orașe mari din țară, precum în Capitală, se întâmplă la fel, dar la Iași sunt foarte multe femei antreprenor și toate se simt foarte bine în pielea lor. La fel și eu. Sunt însă probleme pe care le-aș menționa, mai ales încercările de a împăca munca și viața de familie.”

În prezent, Cuptorul Moldovencei are 26 de angajați și planurile vizează angajarea altor 7-8 persoane. „În 2012, când am început businessul, eram doar doi angajați: eu și un patiser. În 2013, eram cinci, apoi a crescut echipa progresiv: în 2014 eram 9 persoane, în 2015, 15, în 2016 am depășit numărul de 20 de angajați. În 2017 preconizez că vom avea 30-35 de angajați”, notează Nicoleta Hrițcu. La ora actuală, antreprenoarea gestionează un laborator și trei puncte de desfacere. Un nou laborator și un alt punct de desfacere se află în amenajări; va ajunge astfel să controleze două laboratoare specializate: unul pentru patiserie și unul pentru produsele de cofetărie, și patru magazine proprii în Iași. Obiectivul general pentru Cuptorul Moldovencei este unul simplu: dorința ca produsele lor să ajungă la un număr cât mai mare de persoane, cu un preț corect, afirmă antreprenoarea. Anul trecut, Cuptorul Moldovencei a raportat o cifră de afaceri de aproape 600.000 de euro, iar pentru 2017 Nicoleta Hrițcu și-a stabilit ca obiectiv venituri de 800.000 de euro.

Atunci când vorbește despre Cuptorul Moldovencei, spune că  îi este greu să cuantifice succesele, pentru că, argumentează ea, motorul afacerii nu a fost câștigul financiar, ci recunoașterea propriei sale puteri de a construi ceva adevărat, valoros, dar și cu extrem de multă responsabilitate față de toți cei implicați. „Așa am început, așa funcționăm și acum. Pe traseu, am văzut și potențialul pe care îl are piața – mai mare decât mă așteptam eu. Așa am crescut din 2013 și până în prezent deopotrivă cifra de afaceri, numărul de angajați, profitul. Și nu ne oprim aici.”