Cum a ajutat o singură mină la construirea uneia dintre cele mai puternice țări din lume

Slava Stepanov, alias Gelio, un fotograf rus din orașul Novosibirisk, Mongolia, călătorește în jurul Asiei Centrale fotografiind orașele, infrastructura și alte artefacte ale civilizațiilor din regiunile întâlnite. Așa a ajuns Gelio să viziteze Mirny, un oraș cu doar 37.000 de locuitori, situat în cel mai nordic punct al Siberiei, care a jucat un rol crucial în istoricul Uniunii Sovietice.

Ambiția lui Stalin de a construi URSS sub forma unui uriaș imperiu industrial, trebuia sprijinită deopotrivă cu bani lichizi, dar și cu diamante, necesare atât ca resursă finainciară, dar și pentru fabricarea mașinăriilor și a ustensilelor. Astfel, în 1950, geologii ruși trimiși de Stalin în Siberia să caute eventuale surse de diamante, au găsit kimberlite, niște roci în apropierea cărora se găsesc de obicei diamante. Continuând căutările, au descoperit mina Mir, o groapă imensă ce se întinde pe aproape 2 km, care a devenit furnizoarea de diamante necesare pentru construirea imperiului URSS. Mina Mir și orașul Mirny, așezat la propriu “pe marginea prăpastiei”, au fost fondat în 1955.

Exploatarea minei Mir a fost extrem de dificilă – temperaturile din Mirny fiind atât de scăzute, era aproape imposibil de săpat în majoritatea lunilor dintr-un an. Până și oțelul ceda. Astfel, inginerii sovietici au recurs la măsuri extreme, folosind motoare cu reacție pentru a arde stratul de permafrost (sol înghețat tot timpul anului), ca să poată ajunge la pământul de sub el. În porțiunile prea înghețate au folosit dinamită. De atunci, dat fiind faptul că permafrostul a devenit prea moale pentru a susține clădirile, orașul Mirny e sprijinit pe catalige de oțel.

A existat totuși un mister privitor la diamantele extrase din mina Mir, pe care nici comercianții de diamante nu l-au înțeles, și care rămas neelucidat până în prezent: toate aveau aceeași dimensiune și formă, și erau numite ,,urși argintii”.

O altă curiozitate este că elicopterele nu pot zbura deasupra imensei gropi, deoarece forța aerului de dedesubt le-ar putea trage înăuntru. În schimb, aceasta poate fi văzută din spațiu.

Din anul 2000, mina Mir este închisă, dar exploatarea contină prin zeci de tuneluri, producând în continuare aproape 2200 kg de diamante pe an.