Cum a ajuns România în clubul select al țărilor care contează cu adevărat în industria auto mondială

Turcia este una dintre cele mai dinamice economii ale lumii, unde anual se produc peste un milion de autovehicule, dintre care puțin peste jumătate reprezintă autoturismele. Mai mult, apropierea de Europa, dar și lipsa inconvenientelor de a fi o țară membră a Uniunii Europene au făcut din această țară un magnet pentru constructorii auto. Aici nu se produc doar Fiat sau Renault, care întâi s-au concentrat pe mașini ieftine, ci și Hyundai, constructorul coreean preferând Turcia pentru construcția primei fabrici din afara țării natale.

Care este legătura dintre Dacia și Hyundai? Ambele concurează cu anumite modele pe un palier de preț similar, în jurul sumei de 10.000 de euro, ambele urmăresc obținerea unui cost de producție cât mai redus și vor să cucerească piața europeană.

Din acest motiv, Steffen Gaenzle, specialistul firmei de consultanță AT Kearney pentru industria auto, este de părere că România ar trebui să urmeze modelul Turciei și să fie poarta din est a intrării în Europa pentru industria auto.

În vara acestui an, atât Dacia, cât și Hyundai au organizat vizite în cadrul uzinelor din Mioveni și Izmit, Turcia, prima fiind cea mai mare platformă industrială a Renault, iar a doua, prima fabrică a sud-coreenilor din Europa, cu toate că se află pe partea asiatică a Turciei.

În ambele uzine se produc automobile apropiate – Sandero și Hyundai i20 – acestea având prețuri relativ asemănătoare, dar accente diferite: Dacia Sandero mizează în primul rând pe un preț de pornire cât mai mic, de 6.990 de euro, cu toate că astăzi extrem de puțini clienți achiziționează un automobil cu o echipare demnă de începutul secolului trecut, în timp ce la Hyundai miza este un automobil mai modern și cu mai multe opționale disponibile. Iar aici încep diferențele.

Spre exemplu, în timp ce la Mioveni este produs un automobil care obține patru stele la testele de siguranță Euro NCAP, la Izmit este asamblat unul de cinci stele, care oferă mai multă siguranță.
Diferențele dintre cele două uzine pornesc în primul rând de la ideea de bază: la Dacia se mizează pe oameni, în timp ce la Hyundai pe roboți. Dacă la Dacia salariul mediu este undeva la 2.600 de lei net, iar cei de pe bandă au undeva în jur de 2.000 de lei, la Hyundai în Turcia un operator are echivalentul în dolari a peste 3.500 de lei.

„La noi în uzină salariile au crescut și angajații au peste 1.000 de dolari. Și la nivel de țară salariul mediu a crescut, chiar dacă numai cu rata inflației„, spune unul dintre inginerii de pe platforma industrială a coreenilor. În România însă, la Dacia, lucrează 13.500 de angajați dintre care 8.000 – 9.000 în uzina auto, iar acest lucru scoate în evidență diferențele. În timp ce la Dacia la presaj cele mai multe operațiuni sunt coordonate de muncitori, nevoiți să stea foarte aproape de mașinile de sute de tone și să îndure condiții de muncă nu dintre cele mai bune, la Hyundai procesul este automatizat 100%, iar unitatea de presaj este închisă. Rezultatul? Uzina poate fi foarte ușor comparată cu o sală de operații din punctul de vedere al curățeniei. Dar, la Hyundai, cu toate că au o treime din producția de la Dacia, numărul angajaților din fabrica auto este de 1.600 de oameni, adică de aproape șase ori mai mic decât la Mioveni.