Cum a ajuns o țară care era de 12 ori mai bogată decât China să fie MĂCINATĂ de SĂRĂCIE și CONFLICTE

Venezuela s-a lovit de multe crize politice de-a lungul istoriei sale, însă indiferent de situație potențialul economic al țării nu a fost niciodată negat. Imediat după descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea, națiunea din America de Sud și-a construit întreaga economie pe spatele aurului negru. Chiar și astăzi Venezuela conduce în topul rezervelor de petrol, cu 300 de miliarde de barili.

În 1950, când majoritatea țărilor de pe glob se zbăteau să-și revină după cel de-al doilea război mondial, Venezuela era extrem de bogată, având al patrulea PIB per capita din lume. Astfel, țara era de două ori mai bogată decât Chile, de patru ori mai prosperă decât Japonia și de 12 ori mai bogată decât China. Din păcate pentru Venezuela, această situație nu avea să continue foarte mult. În perioada 1950-1980, economia venezueleană a crescut constant, iar în 1982 era cea mai prosperă economie din America Latină. Autoritățile s-au folosit de resurse vaste de petrol pentru a plăti diferite programe sociale, în sănătate, educație, transport sau alimentație. La vremea aceea, muncitorii din Venezuela erau printre cel mai bine plătiți din regiune.

La mijlocul anilor ’80, prețul petrolului s-a prăbușit și a decimat economia venezueleană. Astăzi, Venezuela este una dintre cele mai sărace economii din regiune și lucrurile se vor înrăutăți dacă criza actuală va continua, potrivit Fondului Monetar Internațional. FMI prognozează că până în 2022, PIB-ul per capita va fi de doar 12.210 dolari, ceea ce ar însemna o sărăcie mai mare decât chiar înainte de era Chavez. În ultimii patru ani, PIB-ul țării a scăzut cu peste 35%, adică o scădere mai drastică decât au avut-o Statele Unite ale Americii în timpul Marii Crize Economice din 1929-1933.

Venezuela se sprijină în continuare foarte mult pe petrol (95% din exporturile țării este reprezentat de această resursă), ceea ce înseamnă că orice fluctuație a prețului petrolului face diferența dintre bogăție și sărăcie. După scăderea semnificativă a prețului petrolului în anii ’80, inflația a crescut ajungând în 1989 la 84,5%, iar în 1996 la 99,9%. În 1998, Hugo Chavez a fost ales președinte și a promis că va reduce sărăcia, iar standardul de viață va crește. Revenirea prețului petrolului a făcut ca acest lucru să se întâmple în anii 2000. Anul 2004 a fost unul critic pentru Chavez din cauza creșterii fulminante a prețului barilului de petrol.

Economia a mers din ce în ce mai bine, iar președintele s-a ținut de promisiune și a cheltuit banii pentru a îmbunătăți viața celor mai săraci; astfel procentul sărăciei s-a înjumătățit până în 2010. Acest lucru a dus la creșterea deficitului țării, context în care menținerea programelor de bunăstare socială devenea imposibilă dacă prețul petrolului scădea. Lucru care s-a întâmplat de altfel când Maduro a preluat conducerea.

Chavez a murit în 2013 și Nicolas Maduro a preluat șefia statului. Din păcate pentru el, prețul petrolului s-a prăbușit din nou și era clar că Venezuela urma să aibă o bătălie intensă cu inflația, iar bancnota națională urma să se devalorizeze foarte mult. Acum țara duce o lipsă masivă de alimente, medicamente și alte bunuri esențiale, iar violența și protestele cresc în Caracas.

Recent, guvernul a modificat constituția țării pentru a câștiga și mai multă putere, deși 80% din populația țării nu-l mai vrea la conducere. Nicolas Maduro refuză să-și dea demisia în ciuda unor proteste masive care au acaparat întreaga țară și în urma cărora au murit peste 100 de oameni. Așadar, în condițiile unei crize economice și politice profunde, regimul președintelui Nicolas Maduro a devenit tot mai dependent de Rusia pentru finanțare, oferind în schimb Moscovei active ale companiilor de stat, în special din industria petrolieră, se arată într-o analiză a Reuters.

Compania petrolieră de stat Petroleos de Venezuela (PDVSA) este angrenată în negocieri cu firma rusă de stat Rosneft pentru cedarea unor participații în câteva din cele mai productive proiecte petroliere din Venezuela, potrivit unui oficial de rang înalt de la Caracas și unor surse din industria energiei. În ultimii doi ani, regimul președintelui Maduro a devenit din ce în ce mai dependent de Moscova, după ce China și-a redus expunerea în această țară din cauza corupției și criminalității. Multe companii multinaționale și-au redus sau închis operațiunile locale din cauza gravei crize politice și economice cu care se confruntă Venezuela.