Cu ce contribuie Europa la „furtuna perfectă” a lui Dr. Doom: criză financiară, recesiune și șomaj record

El anticipează un dezastru economic mondial în 2013, cu criză financiară și recesiune în Europa, stagnare în Statele Unite și aterizare dură în China și celelalte state emergente, toate acestea însoțite de un nou război în Orientul Mijlociu, de această dată cu epicentrul în Iran. “În zona euro, catastrofa care se mișcă acum cu încetinitorul va accelera, Statele Unite par aproape de stagnare și chiar de o nouă rundă de recesiune, având în vedere ultimele date economice, aterizarea Chinei devine mai dură (…) Creșterea economică a celorlalte piețe emergente încetinește de asemenea rapid – toate statele BRIC: China, Rusia, India, Brazilia, dar și Mexicul, Turcia și multe ale piețe emergente – parțial pentru că este recesiune în zona euro și în Marea Britanie și stagnare în SUA, parțial pentru că nu adoptă reformele necesare pentru a îmbunătăți productivitatea și potențialul de creștere economică. În final, există bomba cu ceas a potențialului război între Israel, SUA și Iran: negocierile au eșuat, sancțiunile nu își vor atinge scopul. Obama nu vrea război înainte de alegeri, dar după alegeri, fie că va câștiga Obama, fie Romney, cel mai probabil SUA vor decide să atace Iranul, și atunci vom asista la dublarea prețurilor petrolului peste noapte. Așa că este o furtună perfectă: am putea avea prăbușirea zonei euro, recesiune dublă în SUA, aterizarea dură a Chinei și a piețelor emergente și război în Orientul Mijlociu. Anul viitor ar putea fi o furtună perfectă la nivel global”, explică Roubini.

Mai mult, economistul subliniază că, spre deosebire de criza din 2008-2009, guvernele și băncile centrale nu mai au la dispoziție arme anticriză, consumate aproape în totalitate în ultimii patru ani. “Este mult mai rău pentru că, la fel ca în 2008, vom avea o criză economică și financiară, dar, spre deosebire de 2008, am rămas fără arme de politică economică și monetară. În 2008 puteai reduce dobânzile de politică monetară de la 5-6% la zero, puteai derula relaxare cantitativă în mai multe runde, puteai introduce măsuri fiscale de stimulare economică de până la 10% din PIB, puteai acorda bailout-uri băncilor și celorlalți care aveau nevoie. Astăzi noi runde de relaxare cantitativă devin tot mai puțin eficace, deoarece problemele sunt de solvabilitate, nu de lichiditate. Datoriile publice sunt atât de mari încât toată lumea trebuie să le reducă, nu le pot crește, iar băncile nu mai pot fi salvate pentru că, în primul rând, există opoziție politică față de această variantă și, în al doilea rând, guvernele sunt aproape insolvente. (…) Deci, dacă piețele și economia vor intra în cădere liberă, nu mai există plasa de siguranță a măsurilor de politică economică și monetară prin care să fie absorbit șocul”, avertizează economistul. Mai aproape de România, Europa pare împotmolită fără prea mari speranțe în criza datoriilor de stat, iar anul 2012 a adus o nouă rundă de recesiune, însoțită de șomaj record atât la nivelul zonei euro, cât și în UE în ansamblu.

Numărul șomerilor din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene a crescut cu aproape două milioane în ultimele 12 luni, la aproape 25 de milioane de persoane. La finalul anului 2008, în UE se înregistrau sub 18 milioane de șomeri, potrivit datelor Eurostat. La acea dată, rata șomajului avansase oricum cu aproximativ un punct procentual față de 2007, la 8%, pe fondul valului de incertitudine propagat de declanșarea crizei financiare mondiale după falimentul băncii Lehman Brothers.

În fapt, șomajul din UE și din zona euro nu a mai revenit la cote normale în ultimii patru ani. În prezent rata șomajului este de peste 11% în zona euro, respectiv 10,3% în UE, cu cote alarmante în statele de la periferia zonei euro – 24,6% în Spania, 21,9% în Grecia.

Creșterea numărului șomerilor reduce consumul și scade veniturile colectate de guverne, inflamând totodată creditele neperformante din portofoliile băncilor. Între timp, criza datoriilor de stat frânează creditarea și împiedică guvernele să intervină fiscal pentru stimularea economiei.