Cronică de film: Leviathan confirmă imaginea unei Rusii corupte în care Moscova controlează totul

Leviathan prezintă într-adevăr o Rusie coruptă, un stat în care cei veniți de la Moscova sunt cei de care trebuie să te temi. Dar acțiunea se petrece într-un loc izolat, departe de centru, iar referirile la jocurile de interese la nivel înalt sunt aproape inexistente. Din punct de vedere politic, nu este un film care să dezvăluie lumii lucruri neștiute. Aș putea spune, cu o anumită doză de bunăvoință, că le confirmă.

Filmul spune povestea lui Sergheev, un bărbat de vârstă mijlocie care trăiește într-o localitate de pescari, în casa construită de bunicii săi. În primele minute ale filmului aflăm că statul urmează să îl deposedeze pentru o sumă iluzorie (sună cunoscut?), iar de aici se declanșează o serie de evenimente care vor implica numeroase personaje, diferite atât prin statut, cât și prin comportament.

Titlul filmului este o metaforă la sistemul politic și administrativ rusesc, referindu-se la monstrul biblic ce nu poate fi capturat cu o simplă undiță. Similar, regimul nu poate fi învins de un simplu om.

Din punctul de vedere al actorilor, alegerile producătorilor au fost impecabile. Interpretări curate, convingătoare ale unor actori care nu s-au remarcat, cel puțin până în prezent, în afara Rusiei.

Una dintre problemele filmului este durata, mai precis stilul extrem de lent prin care Zvyagintsev prezintă desfășurarea evenimentelor. În loc de aproape două ore și jumătate, întreaga poveste ar fi putut fi, cu ușurință, dezvăluită în cel mult 90 de minute.

Concluzia? Leviathan este un film ce merită văzut, dar care nu justifică avalanșa de nominalizări pe care le-a primit din partea criticilor. Nota: 7/10.