Cronică de film: Guardians of the Galaxy Vol. 2, una dintre cele mai bune comedii din ultimii ani

Scena de deschidere este una memorabilă și setează starea de spirit care va ghida întregul film. Gardienii se pregătesc să apere un oraș de un monstru uriaș, când Baby Groot dă drumul la distracție și, în timp ce ceilalți se luptă pe viață și pe moarte cu caracatița uriașă, ”Crenguța“, așa cum e numit Groot de Yondu, își exersează mișcările de dans și se enervează când cineva îndrăznește să-i strice numărul. Așadar, imediat îți dai seama că accentul cade pe comedie și că filmul nu se ia foarte în serios, ceea ce e foarte bine.

Să faci o continuare de succes a unui film extrem de reușit nu este un lucru ușor de realizat și este un act de echilibru, între a păstra rețeta originală și a aduce elemente noi, pe care foarte puține producții au reușit să-l facă. James Gunn, prin Guardians of the Galaxy Vol. 2, reușește în mare măsură această demonstrație de echilibristică: păstrând umorul viu, melodiile și dezvoltând personajele, dar picând în păcatul anumitor clișee și creând un personaj negativ mai puțin convingător.

Dacă întrebai acum câțiva ani cine sunt gardienii galaxiei, probabil că primeai doar priviri nedumerite și ridicări din umeri, însă acum sigur găsești câțiva care să zică ”I’m Groot“ sau vreo glumă. Filmul Guardians of the Galaxy a cucerit publicul și a fost unul dintre peliculele marcante ale anului 2014. Partea a doua continuă acțiunea la puțin timp după ce se termină primul film și îi găsim pe eroii noștri intrând în bucluc din cauza lui Rocket, ratonul sarcastic. Mai departe aflăm treptat cine este tatăl lui Peter Quill (Chris Pratt) și ce-l face atât de special pe el (în afară de gustul său în materie de muzică).

Primul film a fost foarte distractiv și s-a bazat foarte mult pe carisma și umorul lui Chris Pratt, el fiind vedeta indiscutabilă. Aici, ceea ce face bine Gunn este că-l lasă puțin în spate pe Pratt și le oferă o șansă colegilor săi să strălucească; astfel avem parte de o rotunjire, dezvoltare a personajelor. În partea a doua aflăm mai mult despre Rocket (voce Bradley Cooper), despre Youndu (cel care l-a răpit pe Peter Quill când era mic), despre Gamora (Zoe Saldana) și sora ei, Nebula (Karen Gilan). Asta face ca spectatorii să se atașeze mai ușor de personaje, crescând farmecul filmului.

Anumite personaje primesc mai mult timp pe ecran, Gunn vrând să transmită ideea că gardienii nu sunt doar colegi, ci o familie, mai potentă. Scenariul unei echipe de supereroi devenite familie nu este nou, dar în cazul acesta pare mai verosimilă – te cerți (și cât de mult țipă unii la alți în film!), te bați (mai mult Baby Groot), dar până la urmă nu lași pe nimeni la greu.

După cum spuneam, filmul continuă umorul, care a făcut celebru prima parte, și pot să spun că este unul dintre cele mai amuzante filme pe care le-am văzut anul acesta. Dave Bautista joacă rolul lui Drex, gigantul puțin stupid care nu știe niciodată când să tacă, primind foarte multe scene amuzante; dar la fel și Rocket sau Baby Groot. Apropo de micuțul copăcel, drăgălășenia acestuia este exploatată la maximum și îți este greu să nu zâmbești când îl vezi pe ecran. Cele două nume noi, Kurt Russell și Sylvester Stallone, își fac partea în această producție, dar fără a fi marcanți.

Guardians of the Galaxy Vol 2. este un film foarte arătos, iar efectele speciale sunt foarte bune. Avem parte de bătălii spațiale, explozii, monștri și planete spectaculoase. Pe lângă asta, este evidentă atenția la detalii a echipei; de pildă, interioarele sunt foarte bine realizate și puse la punct, indiferent că vorbim de o navă spațială sau despre casa unui zeu. Regizorul James Gunn a dorit ca aspectul filmului să amintească de romanele pulp din anii ’50-’60. Astfel, el s-a inspirat din arta vintage Wally Wood și s-a uitat la Flash Gordon, film din care s-a inspirat și George Lucas atunci când a creat Star Wars. Una dintre provocări a fost filmarea lui Baby Groot, micuțul personaj de numai 25 cm trebuind să fie încadrat de către actori. Astfel, realizatorii filmului au folosit macheta originală pentru a arăta cum este inclus în scenă Baby Groot. Apoi, directorul de imagine Henry Braham și regizorul James Gunn a trebuit să-și dea seama cum să amplaseze camerele pentru a-l surprinde pe micuțul Groot în raport cu personajele umane.

În aceeași tradiție, volumul doi continuă utilizarea muzicii pop din anii ’80, însă parcă nu are același efect ca în cazul primului. Problema filmului stă în construirea acțiunii; spectatorul are nevoie de o oră (durata totală este de două ore și șaisprezece minute) pentru a afla care este exact subiectul peliculei. Până atunci, filmul ne ține distrați, dar întârzie să ne prezinte miezul acțiunii pe care urmează să o vedem. Un alt minus pe care l-aș semnala este personajul negativ principal, cel pe care eroul nostru trebuie să-l învingă. Nu o să vă spun despre ce este vorba, ci doar o să menționez că personajul negativ nu este palpabil, ceea ce face ca acțiunea să nu fie la fel de intensă.

Guardians of the Galaxy Vol. 2 merge pe linia trasată de primul film, îmbunătățind anumite elemente, fără a fi perfect; este însă o comedie savuroasă. Un început numai bun al perioadei de vară, de blockbuster.

NOTA 8/10