Criza costului vieții creează nemulțumire și forțează guvernele europene să-și protejeze cetățenii de facturile la energie supradimensionate. Unele ajută mai mult decât altele

Înghețarea prețurilor, ieftinirea trans­portului public, ajutoare în bani sau reduceri de taxe – guvernele euro­pene încearcă să protejeze gospodă­riile și alegătorii de creșterea factu­rilor la energiei în cele mai diverse moduri. Dar unele fac mai mult decât altele.

Această criză a costului vieții, agravată de prețurile în continuă creștere ale gazelor, electricității și carburanților, se simte mai acut în partea de est a Uniunii Europene, în fostele state comuniste. O arată datele Fondului Monetar Internațional. Potrivit acestora, țara europeană unde costurile cu energia – gaze naturale, electricitate, carburanți, cărbune și altele – au cea mai mare pondere în consumul total al gospodăriei este Cehia.

Aceasta este cea mai liberală economie din fostul bloc comunist european și cea mai matură din regiune. În clasament îi urmează Croația, cel mai sărac membru al zonei euro (de la 1 ianuarie 2023), Slovacia și Ungaria. Portugalia face deja parte din zona euro, dar și ea este una dintre cele mai sărace țări din acest club și prin urmare nu este de mirare că și-a găsit un loc fruntaș în acest clasament.

Polonia și România urmează la rând. În centrul crizei energetice se află gazele natu­rale. Prețurile en gros ale acestui combustibil au ajuns la 200 de euro pe MWh, de opt ori media ultimilor ani, potrivit Financial Times. Electricitatea este și ea exagerat de scumpă. În multe țări se anunță o iarnă întunecată, a nemulțumirii.

În Germania, cancelarul Olaf Scholz a promis că guvernul va face „orice pentru a se asigura că cetățenii trec prin aceste vremuri dificile“ cu inflație ridicată. Până una-alta, i-a pus la cheltuială. În aproape toate țările euro­pe­ne statul și-a folosit puterea pentru a proteja cetățenii de supradimensionarea fac­turilor.

FMI a calculat în iulie că țările cu venituri mari au cheltuit deja 1% din ve­nitul național anual pe mă­suri de atenuare a impactului prețurilor mari ale energiei. Procentul real este probabil mai mare. Același calcul arată că țările sărace au cheltuit deja 1,7% din venitul național.

Îngrijorător este că cea mai mare parte a acestor resurse s-a dus pe împiedicarea companiilor să transfere costurile mai mari în prețul final pentru consumator.

În Franța, guvernul va cheltui anul acesta 22 de miliarde de euro pentru a-și proteja cetățenii de scumpirea energiei. Prețurile gazelor au fost înghețate, iar creșterea pre­țurilor electricității a fost plafonată la 4%. Aceste măsuri au fost introduse în februarie.

În Norvegia, guvernul plătește 90% din fac­tura la electricitate când prețurile en gros depă­șesc un anumit nivel. Dar chiar dacă Norvegia este o forță a hidroenergiei, guver­nul se con­fruntă cu presiuni politice și sociale puternice din cauza incapacității de a tăia prețurile.

Berlinul a venit cu un pachet de bailout de 15 miliarde euro pentru Uniper, cel mai mare furnizor de gaze naturale, dar costurile le suportă plătitorul de taxe. În oc­tombrie, Germania va introduce o taxă adițio­nală pe consumul de gaze, de 2,4 eurocenți pe KWh, pentru a-i ajuta pe im­portatorii de gaze, în di­fi­cultate după ce Rusia a re­dus semnificativ ex­por­tu­rile. Pentru o gos­podărie de patru persoane, taxa înseamnă un cost adi­țional de 480 de euro pe an, fără TVA. Guvernul a promis însă noi măsuri pentru ajutarea cetățeanului. Nu este clar dacă TVA va trebui plătită sau nu. Berlinul a cerut Comisiei Europene exceptarea de la plata acestei taxe.

Mai departe, cele mai multe țări europene au redus taxele și accizele pe benzină și motorină. În Germania și Franța, reducerea este de 30 de eurocenți. În Spania, prețurile buteliilor de gaz au fost plafonate de guvern până anul viitor. În alte părți ale Europei sunt preferate subvențiile.

În Marea Britanie, toate gospodăriile vor primi facturi la energie subvenționate cu 400 de lire sterline în această iarnă. În Europa Centrală și de Est, unde povara facturilor este mai mare pentru că veniturile sunt mai mici, ajutoarele ar trebui să fie și ele mai mari.

În Polonia, pentru prima dată de la ieșirea din comunism fiecare familie poate cere sub­venții, de 640 de euro, pentru achiziționarea de cărbune, combustibil încă folosit la în­căl­zirea locuinței.

În cadrul „scutului anti-inflație“, guvernul polonez a redus la 0 TVA la gaze, la 5% TVA la serviciile de încălzire și la 8% TVA la carburanți.

În Ungaria, executivul a plafonat prețurile carburanților, dar numai pentru șoferii unguri. Germania a recurs la diminuarea impozitului pe venit și a majorat anumite alocații, în timp ce Italia a introdus un „bonus pentru costul vieții“ de 200 de euro pentru majoritatea salariaților, liber-profesioniștilor și pensionarilor.

Pe măsură ce prețurile cresc și costurile se acumulează, unele guverne încearcă să-și concentreze eforturile pe sprijinirea celor săraci – o politică despre care FMI spune că este eficientă în a reduce consumul general de energie.

Cei mai săraci dintre italieni, adică persoanele care câștigă sub 12.000 de euro pe an, beneficiază de înghețarea facturilor la energie. Consumatorii cu venituri reduse din Olanda primesc o alocație pentru energie de 1.300 de euro. Spania, mai săracă, nu este atât de generoasă, alocând pentru familiile sărace, în care membrii câștigă în medie până în 14.000 de euro pe an fiecare, doar 200 de euro.

Un ajutor mai generos este oferit pensionarilor cu venituri mici.

Pensiile acestora au fost majorate cu 15% (circa 60 de euro pe lună). Unele guverne și-au folosit imaginația pentru a-i ține mulțumiți pe contribuabili. Germania a introdus permisul de călătorie cu transportul public de 9 euro pe lună în iunie, iulie și august. Politicienii sunt acum presați să extindă schema.