Cristian Hostiuc, ZF: Dacă așteptați de la altcineva decât de la voi să aducă creșterea, atunci ea nu va veni

Dar până la urmă cine face această creștere economică, de unde vine ea, cine-i responsabil? Fiecare dintre noi dă vina pe Băsescu, Boc, Guvern, PDL, BNR, Isărescu pentru faptul că această creștere este așa firavă, de nici nu se vede. Oricum față de trimestrul II din 2010 creșterea este de 1,4%, rezultat destul de bun, în condițiile în care acel trimestru a fost bun și indica un trend de revenire economică. Dacă nu venea creșterea TVA din iulie 2010, o măsură care a lovit în plină figură și a trimis mediul de afaceri la pământ, acum am fi stat mai bine. 24% TVA? Adică un sfert din prețul unui produs este taxa pe valoarea adăugată? Este ucigător atât pentru cei care fac afaceri, cât și pentru consumatori.

Atât companiile, directorii, oamenii de afaceri, bancherii, populația, investitorii străini, analiștii etc. așteptăm ca guvernul să aducă creșterea economică, să vină cu măsuri active de relansare economică, să taie taxele și impozitele etc. Iar guvernul așteaptă ca întâi să-și revină companiile private, să facă din nou investiții, să creeze noi locuri de muncă, să vândă mai mult astfel încât în final să aibă pe ce pune impozit și să strângă bani la buget. Dacă strânge bani suficienți, de abia atunci va reduce Guvernul taxele, va mări salariile bugetarilor și pensiile, va face investiții mai mari, va da un impuls economiei etc. Președintele Băsescu le-a spus oamenilor de afaceri, prezenți la o conferință ZF, că după ce toți își vor plăti taxele la stat, atunci promite că va scădea CAS-ul, taxa cea mai mare pe forța de muncă, care susține sănătatea și pensiile. Iar mediul de afaceri cere ca întâi statul să scadă impozitele și contribuțiile sociale pe muncă pentru ca apoi ei să poată plăti tot.

Acum fiecare așteaptă de la alții, nu de la el, să vină cu această creștere. În doi ani de criză o parte din oameni au pus ceva bani deoparte, pentru că economisirea a crescut.

Și-au amânat și au tăiat din cheltuieli pentru că nu se știe ce va fi. Sau așteaptă prețuri mai bune la apartamente, mașini, electrocasnice, mobilă etc. Astfel, banii stau la bancă, la saltea sau în aur. Pentru că au vânzări reduse, magazinele așteaptă și ele până să dea drumul la noi comenzi. Statul nu are de unde să ia TVA, accize. Alt blocaj. Pentru că nu au comenzi producătorii reduc din joburi, salarii, investiții. Stau cu banii în conturi, nu vor să riște. Așteaptă datele statistice lunare, trimestriale, anuale. Blocajul se extinde. Neavând de lucru, oamenii taie din cheltuieli, întârzie ratele la bancă. La fel și companiile. Toată lumea pierde câte ceva pe parcurs. Unii mai puțin, alții mai mult dacă pe acest lanț nu au un mijloc de control al cashului și al clienților.

Din 2009 încoace pentru că a existat cerere externă, industria a reușit să aibă rate de creștere substanțiale. Exporturile au mers, s-a întâmplat să iasă la momentul oportun și modelul Duster care a adus plusul necesar ca să nu fie economia cu minus în față în lipsa revenirii consumului intern. Acum exporturile noastre încetinesc pentru că Europa încetinește și ea. Oricum și dacă exporturile își reduc turația la 10% pe lună de la 30% tot este o mare realizare. Față de acum 20 de ani, exporturile au crescut de zece ori. Cât exporta România într-un an pe vremea lui Ceaușescu, acum exportă într-o lună.

Anul agricol bun a venit din Ceruri și poate aduce 1 miliard de euro în plus, așa spune guvernatorul BNR. Numai să aibă cine strânge recolta și cine o valorifica.

Dar cine poate trage consumul în sus? Cine poate sparge acel cerc vicios în care fiecare așteaptă de la celălalt să aducă creșterea. Când Alianța DA a venit la putere, a introdus cota unică așa în orb, dar care a declanșat o reacție pozitivă în lanț. Apoi s-au mărit salariile la bugetari, au crescut și în sectorul privat. S-a consumat mai mult. Economia s-a învârtit. Acum Guvernul Boc nu mai mărește salariile la stat, nici pensiile și nici nu scade impozitele. În loc să le crească, statul trebuie să-și reducă cheltuielile că nu mai are de unde să împrumute bani ca să-și finanțeze întregul aparat. Spune că privatizează și restructurează, dar în realitate nu face acest lucru.

Iar peste toate este sentimentul general de neîncredere, nu numai în Boc sau Băsescu, ci în toți și în toate, în ce se întâmplă în jurul nostru, în Europa, în America, în lume. Cum nu se poate mai prost.

Se zdruncină sisteme, așa că nu mai avem ancore și modele externe la care să ne uităm fără să punem semne de întrebare. Dacă vrem să creștem, trebuie să ne bazăm de acum mai mult pe noi înșine. Am fost aduși/primiți în NATO și Uniunea Europeană prin forța evoluțiilor politice. Am și plătit un preț economic pentru acest lucru. Dar românii care au intrat în afaceri acum 20 de ani, când a căzut sistemul comunist, s-au bazat pe ei înșiși, din inconștiență. O parte s-au bazat pe stat când au preluat activele și afacerile. Dar toți au căpătat experiență în lupta cu piața, cu consumatorii, cu vitregiile vremurilor, cu crizele. Așa că revenirea creșterii economice le aparține. Și ne aparține. Boc și Băsescu au gestionat cât de cât criza asumându-și cu spatele la zid măsuri de austeritate și tăieri sinucigașe politic. Dar nu au forța și modelul care să împingă economia înainte. Nu mai așteptați de la ei. Încredeți-vă în voi și cereți de-abia apoi socoteală.

Cristian Hostiuc este directorul editorial al Ziarului Financiar. Cititi mai multe opinii ale jurnalistilor ZF pe www.zf.ro