Cine sunt personajele ascunse care îl ajungă pe președintele francez Emmanuel Macron să își crească influența în toată Europa

Chiar dacă limba de lucru în instituțiile Uniunii Europene a rămas engleza („stricată”), blocul gândește de la un timp mai mult în franceză, scrie Politico într-un articol în care îi prezintă pe consilierii pentru politici europene ai președintelui francez Emmanuel Macron. Prin acești oameni, Macron își crește influența asupra Europei.

La aproape patru ani după ce Emmanuel Macron a câștigat alegerile prezidențiale din Franța, UE este mai aproape de viziunea francezului despre un bloc mai suveran și mai integrat fiscal. O parte a acestui lucru se datorează întâmplării. Brexitul a scos din UE un campion al liberalismului economic și oponentul unei integrări mai în profunzime. Iar pandemia a obligat Uniunea să îmbrățișeze idei mai radicale. Însă o altă parte ține de un plan atent gândit – de o presiune concertată din partea lui Macron însuși pentru o influență mai mare în UE. Esențial pentru aceste eforturi este Clément Beaune, consilierul tăcut care a ieșit din adăpostul palatului Elysée pentru a deveni un ministru pentru afaceri europene omniprezent. Beaune este coautorul discursului de la Sorbona din 2017 în care Macron, la doar câteva luni de la primirea mandatului prezidențial, a expus o viziune ambițioasă despre integrarea europeană. Pe atunci consilier al lui Macron pentru Europa, Beaune a stat cu președintele o noapte întreagă pentru a pune la punct textul și a trimis partenerilor europeni un rezumat pe la 5 dimineața, în ziua de 26 septembrie 2017. „Probabil că au crezut că suntem nebuni”, și-a amintit Beaune în biroul său cu vedere la râul Sena de la etajul al doilea al Ministerului de Externe.

Fraza de început a discursului a fost o previzualizare exactă a anilor următori: „Am venit să vă vorbesc despre Europa. Unii vor spune: „Din nou?” „Ar face bine să se obișnuiască”. Multe din ideile prezentate la Sorbona n-au devenit nicidecum realitate. Însă UE pare în prezent mult mai franceză. Fondul de recuperare de 750 de miliarde euro al UE reprezintă o veche ambiție franceză de a crea datorii europene comune, o idee căreia cândva îi rezista cu ferocitate Germania. În ceea ce privește politica industrială, Uniunea a înclinat spre o abordare mai intervenționistă. Planurile Comisiei Europene de a reglementa comerțul și conținutul online au o amprentă franceză puternică. Macron este, de asemenea, nașul politic al echipei de la conducerea UE instalată în 2019. Și cuvinte cheie precum „autonomie strategică”, „suveranitatea digitală” și o „Europă care protejează” sunt deja marca Macron și au devenit principii care ghidează o mare parte a dezbaterilor politice de la Bruxelles și multe dintre propunerile legislative ale Comisiei Europene. Aceasta nu înseamnă că Franța este cea care dirijează spectacolul. Germania rămâne cel mai puternic membru al UE și obține în general ceea ce își dorește. Dar de multe ori Parisul este cel care convinge Berlinul și pe alți parteneri europeni, uneori cu regret, să acționeze. Rămâne de văzut câte idei ale lui Macron se vor transforma în politici concrete. Unele dintre cele mai atractive inițiative ale sale sunt în prezent mai mult retorică decât realitate. Altele au încasat lovituri grele. Obiectivul său ca UE să aibă un Fond European de Apărare a suferit o lovitură în negocierile bugetare de anul trecut. Mult prețuita sa Conferință despre viitorul Europei s-a chinuit să decoleze și pare a fi mai puțin radicală decât spera președintele.

Fondul de recuperare de 750 miliarde euro al UE reprezintă o veche ambiție franceză de a crea datorii europene comune, o idee căreia cândva, îi rezista cu ferocitate Germania. În ceea ce privește politica industrială, Uniunea a înclinat spre o abordare mai intervenționistă. Planurile Comisiei Europene de a reglementa comerțul și conținutul online au o amprentă franceză puternică.

Însă oficiali, diplomați și analiști UE spun că Macron a pus un accent mai mare pe lucrul la nivel european decât oricare dintre predecesorii săi recenți – construind alianțe între guverne și în interiorul Parlamentului European. Și va avea șansa de a-și spori influența atunci când Angela Merkel se va retrage după alegerile din Germania din septembrie.

„Că Franța a revenit pe scenă cu Macron este 100% real”, a spus un oficial olandez care lucrează în UE. „Neacționând franțuzește, au făcut Europa mai franceză”. Beaune, în vârstă de 39 de ani, a servit pentru prima oară ca principal consilier pentru Europa al lui Macron când acesta era doar ministru al economiei în 2014. A fost numit ministru pentru afaceri europene în iulie 2020, îndeplinindu-și astfel o ambiție pe care o avea de mult timp. Beaune a crescut într-un cartier al clasei mijlocii din Paris. Un elev silitor, a fost sfătuit de unul dintre profesorii săi să se înscrie la o școală gimnazială cu un curriculum axat special pe Europa. A ales ca a doua limbă engleza, pe care o vorbește fluent, dar cu un puternic accent francez. Nu a fost dintotdeauna așa. „Când aveam 4 ani, tatăl meu, profesor, a obținut un post la Universitatea Vanderbilt din SUA, așa că am locuit un an în Tennessee”, povestește Beaune. „Acolo, în fiecare zi la școală începeam ziua cântând imnul național american”. Accentul său american a dispărut pe holurile universităților pariziene, dar Beaune păstrează o afecțiune specială pentru „The Star-Spangled Banner” – așa cum a mărturisit pe Twitter în ziua de inaugurare a lui Joe Biden, atrăgând orăcăielile unor troli. Spre surprinderea multora care l-au cunoscut ca un consilier prezidențial discret, utilizarea cu îndrăzneală a Twitterului a fost un semn distinctiv al transformării tânărului într-un politician de primă linie. De asemenea, acest lucru a creat tensiune, în interiorul și în afara guvernului. Alți membri ai executivului nu apreciază că un coleg, oficial un simplu ministru junior, atrage asupra sa lumina reflectoarelor. Iar declarațiile sale dure privind acordul comercial post-Brexit i-au enervat pe adepții Brexitului și pe oficialii britanici. „Pare să fie Mini-Me-ul lui Macron și pare că încearcă să-și facă o reputație unică, fiind afurisit cu britanicii. Sincer să fiu, el nu a avut prea mult impact pe acest mal al Canalului”, a declarat un deputat conservator britanic, un fost ministru care a cerut să nu fie numit. Biroul premierului Boris Johnson a cerut Parisului să-l oblige să-și reducă tweeturile referitoare la Brexit, spun doi oficiali francezi. Această cerere a rămas neîndeplinită. Stilul deschis al lui Beaune i-a enervat și pe aliații apropiați ai Franței. Ministerul german de Externe a precizat că nu a apreciat apelul său recent pentru abandonarea proiectului gazoductului Nord Stream 2, o colaborare între Rusia și Germania, potrivit altor doi oficiali francezi. Însă Beaune se bucură în mod clar de încrederea lui Macron. În biroul său, alături de o fotografie cu fostul premier irlandez Leo Varadkar și de o colecție de single-uri în ediție limitată ale lui Amy Winehouse, Beaune păstrează o fotografie a europarlamentarilor lui Macron semnată chiar de președinte. „Pentru Clément, căruia îi datorez atât de mult pentru munca și acțiunea sa”, stă scris pe poză.

<<< Clément Beaune este consilierul tăcut care a ieșit din adăpostul Palatului Elysée pentru a deveni un ministru pentru afaceri europene omniprezent. Beaune este coautorul discursului de la Sorbona din 2017 în care Macron, la doar câteva luni de la primirea mandatului prezidențial, a expus o viziune ambițioasă despre integrarea europeană. Pe atunci consilier al lui Macron pentru Europa, Beaune a stat cu președintele o noapte întreagă pentru a pune la punct textul și a trimis partenerilor europeni un rezumat pe la 5 dimineața, în ziua de 26 septembrie 2017.

Aceasta nu înseamnă că Macron i-a dat întotdeauna lui Beaune ceea ce consilierul își dorea. Beaune nu a obținut un loc pe lista de candidați a lui Macron la Parlamentul European, nu a fost ales candidat al Franței la Comisia Europeană și a ratat postul de ministru într-o remaniere anterioară. Singura dată când Beaune a ezitat în timpul mai multor interviuri cu Politico în biroul său a fost când a fost întrebat despre justificările pe care i le-a dat Macron pentru faptul că i-a preferat pe alții. „Viața este inventivă”, a răspus el filozofic. „Dacă aș fi fost numit la guvern mai devreme, nu aș fi trăit cu o asemenea intensitate cele mai mari două momente, distribuirea celor mai importante funcții din UE și planul de redresare”. Beaune și-a construit relații personale cu alți lideri europeni, lucru rar pentru cineva din poziția sa. A petrecut prin cluburi pariziene cu premierul luxemburghez Xavier Bettel și soțul acestuia. A fost primit personal de premierul olandez Mark Rutte într-o călătorie recentă la Haga. De asemenea, el păstrează legături strânse cu șerpașii, oficiali naționali care pregătesc summiturile pentru liderii lor, din timpul petrecut în rândurile lor. Însă, fiind numit ministru în timpul pandemiei, Beaune nu a avut prea multe șanse să-și cunoască actualii omologi din UE. Un lucru, însă, i-a convins pe mulți dintre ei să-l caute pe Beaune – povestirile sale dintr-o revistă gay. „Omologii mei europeni au reacționat foarte repede, împărtășindu-și și ei poveștile”, a spus Beaune. „Aceste lucruri creează rapid o legătură. Legăturile europene nu înseamnă doar a te întâlni cu cineva într-o negociere, ci să vorbești cu el în fiecare săptămână sau lună, astfel că a ști ceva personal despre ei ajută“.

Cu ajutorul lui Beaune, Macron a demonstrat că are capacitatea de a construi alianțe cu alți membri ai UE – lucru pe care guvernele franceze anterioare s-au chinuit să îl facă. Uneori, asta înseamnă formarea de coaliții cu țări cu aceeași idee pentru a avansa o propunere, chiar dacă alte guverne – inclusiv Berlinul – nu agreează inițial această idee. Acest lucru nu este văzut bine de unele guverne, în special din estul continentului. „Macron petrece relativ puțin timp să convingă Europa Centrală și de Est – o face mai mult decât președinții anteriori, dar totuși nu este suficient”, a spus Daniela Schwarzer, directorul Consiliului German pentru Relații Externe. „Reflexul francez este că dacă 27 este pur și simplu prea complicat, atunci să mergem mai departe în grupuri mai mici. Dar, din perspectiva germană, aceasta nu este calea preferată. „Metoda a adus totuși rezultate. Într-un document de discuție legat de un summit al UE în orașul Sibiu din mai 2019, Franța și alte șapte țări au stabilit obiective climatice care ar au evoluat într-un acord în Consiliul European în luna decembrie pentru a face blocul neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Macron a folosit aceeași metodă anul trecut când Europa era cuprinsă de pandemie, iar membrii UE se certau cu privire la modul de gestionare a crizei și la modul de finanțare a redresării economice. În ajunul unui summit virtual al UE din martie anul trecut, Franța și alte opt țări au trimis o scrisoare prin care solicitau un răspuns economic colectiv din partea blocului, incluzând o referință specifică la instrumente de datorie comună – o opțiune căreia i se opunea vehement Germania în timpul crizei datoriilor din zona euro.

De această dată, Merkel s-a arătat mai deschisă, conștientă de pagubele uriașe care ar putea fi aduse proiectului european și economiei germane dacă Europa nu va interveni pentru a oferi ajutor unor economii mari din zona euro ca Italia și Spania. Beaune a colaborat îndeaproape cu consilierul european al lui Merkel, Uwe Corsepius, pentru a elabora un plan franco-german pentru un fond de recuperare de 500 miliarde euro, finanțat prin datorie UE și care a stat la baza planului final de 750 miliarde euro convenit de șefii de state și de guverne la un summit maraton din iulie anul trecut. Beaune face parte dintr-un trio de oficiali francezi care lucrează îndeaproape pentru a conecta Palatul Elysée de cabinetele de la Bruxelles și din alte capitale europene unde sunt elaborate politicile UE. Garance Pineau, care a lucrat pentru a încheia alianțe între La République En Marche (LREM) a lui Macron și alte partide europene, este acum șeful de cabinet al lui Beaune. Stéphane Séjourné, care rămâne un consilier politic cheie pentru Macron, a fost managerul campaniei LREM pentru alegerile europene din 2019 și acum conduce delegația partidului în Parlamentul European. Pineau este responsabilă pentru o victorie timpurie a lui Macron pe scena UE – dar aceasta a avut un preț. În calitate de consilier al ministrului francez al muncii de atunci, ea se afla în centrul unor presiuni din partea Parisului pentru înăsprirea normelor din Directiva privind lucrătorii detașați care guvernează statutul muncitorilor europeni ce lucrează temporar într-o altă parte a blocului, cum ar fi șoferii camioanelor de cursă lungă. Problema devenise un paratrăsnet politic în țările mai bogate ale UE, în special în Franța, unde guvernele acuzau dumpingul social intraeuropean. Franța și-a prezentat demersul ca pe un efort de a proteja drepturile mucitorilor. Pentru Macron, a fost un semn important dat alegătorilor francezi că UE îi protejează. Însă europenii din Europa Centrală și de Est au văzut acest lucru ca pe un efort de a-i scoate de pe piață pe camionagii rivali mai ieftini veniți din țări precum Polonia și România, favorizându-i în același timp pe șoferii mai scumpi din Europa de Vest. Est-europenii au fost, de asemenea, neimpresionați de eforturile lui Macron de a stabili legături mai strânse cu președintele rus Vladimir Putin. „Chestiunea care a provocat cea mai mare neîncredere a fost dialogul cu Rusia”, a recunoscut Beaune. „Partenerii noștri au perceput-o ca noi punându-i pe ei în fața unui fapt împlinit”.

Garance Pineau, care a lucrat pentru a încheia alianțe între La République En Marche (LREM) a lui Macron și alte partide europene, este acum șeful de cabinet al lui Beaune. ⇒

Beaune a încercat să repare stricăciunile, explicând politica think-tankurilor din regiune. Dar fără prea mare succes. Cu toate acestea, înapoi la Bruxelles, trioul a reușit să construiască o bază de putere pentru Macron în cadrul instituțiilor cheie – după un început șovăitor. După ce și-a construit propria mișcare politică de la zero, Macron a încercat inițial să facă același lucru la nivel european în loc să se alăture uneia dintre marile familii politice ale continentului.

El a insistat pentru listele transnaționale de candidați la alegerile pentru Parlamentul European, o idee din discursul de la Sorbona despre care a spus că ar favoriza democrația paneuropeană. De asemenea, ar fi permis ca o persoană susținută de Macron să concureze pe tot continentul. Cu mare fanfară, el a lansat o mișcare numită Renaștere cu scopul de a forma alianțe cu partide din întreaga UE.

S-a vorbit de atragerea marilor partide departe de marile blocuri, precum Partidul Popular European și Socialiștii și Democrații. Însă Parlamentul European a respins listele transnaționale. Iar Renașterea a atras câteva formațiuni mici din întreaga Europă, dar nici un pește mare. „Listele transnaționale nu au fost bine gândite”, a recunoscut Pineau. „Am crezut că vom fi mai atrăgători decât eram și am fi putut atrage partide din PPE și S&D – pentru a crea un grup central adevărat, chiar mai puternic decât ceea ce suntem noi.”

<<< Stéphane Séjourné, care rămâne un consilier politic cheie pentru Macron, a fost managerul campaniei LREM pentru alegerile europene din 2019 și acum conduce delegația partidului în Parlamentul European.

LREM a ajuns să-și unească forțele cu grupul liberal ALDE din Parlamentul European pentru a crea o nouă fracțiune centristă, Renew Europe. Formațiunea lui Macron este cea mai mare din grup, oferindu-i o platformă solidă de pe care să își urmeze agenda. Europarlamentarii lui Macron au încercat să acționeze ca din manualul de instrucțiuni al Germaniei, asociind îndeaproape prioritățile liderilor naționali cu activitatea Parlamentului European și făcând presiuni pentru ca politicile lor cheie să fie adoptate în programul de lucru al Comisiei Europene. După ce a făcut campanie pentru 79 de propuneri, delegația franceză din cadrul Renew ține acum evidența progresului lor într-un tabel cu cod roșu, portocaliu și verde într-o foaie Excel. Séjourné a declarat într-un interviu că 32 dintre aceste propuneri au rămas neschimbate în programul Comisiei pentru mandatul de cinci ani, inclusiv planuri pentru un salariu minim, o strategie de investiții în inteligență artificială și un proiect pentru Conferința privind viitorul Europei. Séjourné este omul principal al lui Macron în cadrul grupului parlamentar. El a promovat o rezoluție adoptată de Parlament în aprilie 2020 în favoarea datoriei comune, menită să deschidă drumul către ceea ce a devenit fondul de recuperare. Și el i-a raportat lui Macron direct după aceea despre modul în care au votat partidele naționale ale liderilor UE.

„I-am trimis președintelui un mesaj pe Telegram recapitulând voturile partidelor politice prezente în Consiliu pentru a-i spune exact ce a câștigat“, a spus Séjourné. El a primit un răspuns rapid, ceea ce arată cât de atent era Macron la acele proceduri. Beaune, Pineau și Séjourné își îndreaptă acum atenția asupra președinției Franței a Consiliului UE, care va începe în ianuarie 2022. Nu va fi doar marele spectacol european a lui Macron. Odată cu alegerile prezidențiale franceze care vor avea loc în aprilie, va fi vital pentru șansele de realegere ale lui Macron să poată arăta modalitățile concrete în care atenția sa europeană a adus beneficii cetățenilor francezi. Probleme precum legislația UE privind salariul minim, drepturile muncii pentru angajații din tehnologie și reglementarea lanțurilor de aprovizionare la nivel mondial vor fi printre prioritățile de pe agendă. Pe Beaune nu-l va fi mulțumi faptul că UE doar gândește mai mult în franceză. Și-ar dori să schimbe și modul în care Europa vorbește. Dacă  lumea nu vorbește limba lui Molière, el ar vrea să se vorbească mai puțină engleză, cel puțin. „Va fi mai greu pentru oameni să înțeleagă, după Brexit, că ne mulțumim cu toții cu o engleză stricată”, a spus el. „Să ne obișnuim să vorbim din nou limbile noastre!”

Înapoi la Bruxelles, trioul a reușit să construiască o bază de putere pentru Macron în cadrul instituțiilor cheie – după un început șovăitor. După ce și-a construit propria mișcare politică de la zero, Macron a încercat inițial să facă același lucru la nivel European în loc să se alăture uneia dintre marile familii politice ale continentului.