China se pregătește să cucerească Luna și amenință supremația SUA în spațiu. De ce este atât de important cine ajunge primul

China are deja propria stație spațială pe orbita Pământului, o dovadă a capacităților sale tehnologice și de cercetare și a puterii financiare. Următorul pas este construirea unei baze cu echipaj uman pe Lună. Miza este uriașă. Însă mai presus de toate China se poziționează astfel ca rival al SUA la scară nu doar globală, ci și interplanetară.

Lai Kai-ying, prima femeie din afara structurilor militare din China care a ajuns în spațiul cosmic, se află în prezent la bordul stației spațiale chinezești cu echipaj uman, Tiangong, unde face înconjurul Pământul de 16 ori pe zi, alături de alți doi astronauți chinezi, scrie Deutsche Welle. Tiangong este un laborator unic de microgravitație pentru experimente științifice, conceput pentru a oferi noi perspective asupra viitorului umanității.

Astăzi, aviația și zborurile spațiale sunt din nou modelate de rivalitatea ideologică, reflectând cursa spațială de la mijlocul secolului al XX-lea dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică. În secolul al XXI-lea, însă, principalul concurent al SUA nu mai sunt URSS sau Rusia, ci China. Agenția spațială americană NASA intenționează să-și retragă avanpostul de cercetare emblematic, Stația Spațială Internațională (ISS), până în 2032. Când se va întâmpla acest lucru, China va fi singura țară care operează o stație orbitală cu echipaj uman permanent. Călătoriile spațiale sunt doar unul dintre numeroasele domenii în care China deține acum un avans tehnologic, potrivit Nature.

Cel mai recent index al liderilor în cercetare realizat de revistă plasează China pe primul loc – cu mult înaintea Statelor Unite și a Germaniei, cea mai mare economie din Europa. Nouă dintre primele 10 instituții de cercetare sunt din China, Harvard, concurentul american, clasându-se pe locul trei. Societatea Max Planck (MPG), cea mai importantă organizație de cercetare din Germania, a obținut abia locul 13. „Acum este aproape irelevant ce clasamente globale consultați. Universitățile și instituțiile de cercetare din China sunt lideri în multe domenii”, a observat Christina Beck, purtătoare de cuvânt a MPG. Indexul Nature arată, de asemenea, că instituțiile de cercetare chineze sunt lideri clari în biologie, chimie și fizică, precum și în alte științe aplicate. Doar în științele sănătății și științele sociale au fost depășite de instituțiile americane. Ascensiunea Chinei a fost ceva constant în ultimele două decenii, a explicat Richard Heidler, directorul departamentului de management al informațiilor la Fundația Germană de Cercetare (DFG), cea mai mare organizație de finanțare a cercetării din Germania. „În timp ce la începutul anilor 2000 în principal volumul publicațiilor a crescut semnificativ, analizele bibliometrice din ultimul deceniu au arătat câștiguri tot mai mari în ceea ce privește indicatorii legați de impact, cum ar fi ponderea și numărul publicațiilor cu citare frecventă”, a spus Heidler.

China nu doar că publică mai multă cercetare științifică, ci devine tot mai influentă și mai vizibilă la nivel global. Potrivit experților citați de Deutsche Welle, acest avans este rezultatul unor investiții susținute, pe termen lung, în universități, infrastructură de cercetare și formarea internațională a cercetătorilor.

Cu alte cuvinte, China nu numai că publică mai mult, dar devine și din ce în ce mai bună și mai vizibilă, ceea ce, așa cum spune Beck de la MPG, reflectă un proces de dezvoltare pe termen lung. „Cheia acestui lucru a fost finanțarea neîntreruptă și sistematică a instituțiilor științifice și a universităților din China, susținută de-a lungul multor ani – în special prin formarea internațională a cercetătorilor și prin investiții substanțiale în infrastructura de cercetare la scară largă”, a adăugat el.

Liderii Chinei au recunoscut de mult timp că tehnologia este cheia succesului acestei țări. Cel de-al 15-lea plan cincinal, foaia de parcurs economică și politică pentru perioada 2026–2030, prevede extinderea continuă a capacităților de inovare. Centrală în strategia Beijingului este dezvoltarea de „noi forțe productive”, motoare de creștere bazate pe inovație, tehnologii avansate și transformare industrială. Planul evidențiază o serie de industrii cheie ale viitorului, inclusiv inteligența artificială, tehnologia cuantică, fuziunea nucleară, biotehnologia și științele vieții, interfețele creier-computer, precum și explorarea adâncurilor marine și a spațiului.

Cursa pentru cucerirea Lunii

NASA a dezvăluit un plan masiv de 20 de miliarde de dolari pentru a stabili o bază umană permanentă pe Lună în cadrul programului său Artemis. Foaia de parcurs în trei faze include misiuni robotice, rovere lunare, drone, habitate de suprafață și, în cele din urmă, o prezență umană susținută pe Lună până în anii 2030. Se pare că baza lunară va fi construită în apropierea polului sud lunar și ar putea deveni o rampă de lansare pentru viitoarele misiuni pe Marte. Aselenizarea este prevăzută pentru 2028. Dar și China intenționează să stabilească o bază lunară permanentă, tot acolo, și pare că accelerează. A făcut deja un pas major către acest obiectiv, fiind singura țară care recuperează fragmente de rocă de pe fața ascunsă a Lunii. Mostrele sunt acum studiate pentru utilizarea lor potențială în construirea așezării planificate. De data aceasta nu este o simplă cursă cu steaguri și urme de bocanci, o simplă etalare a forțelor, cum a fost cea dintre SUA și URSS. Recent, administratorul NASA, Jared Isaacman, a avertizat că Statele Unite sunt angajate într-o cursă spațială intensă și rapidă împotriva Chinei pentru a-și asigura o amprentă permanentă pe Lună. În timp ce SUA vizează aselenizarea la sfârșitul anului 2028, iar China cel mai devreme în 2029, calendarul competitiv este separat de doar câteva luni, nu de ani, a remarcat el.  De asemenea, Isaacman a avertizat că capacitățile aerospațiale chineze depășesc cu mult provocarea istorică reprezentată cândva de Uniunea Sovietică. De ce este important cine ajunge primul pe Lună și cine construiește viitoarea infrastructură lunară? Țara care aterizează prima ar putea avea prima alegere pentru cele mai utile locații, va stabili standardele tehnice și va modela următoarea fază a explorării, sau exploatării, spațiului.  Noua cursă ar putea decide cine conduce explorarea spațiului  și cine stabilește regulile dincolo de Pământ. Programul NASA, inclusiv dezvoltarea costumelor spațiale de generație următoare, este deja în întârziere. Apoi, din lipsă de finanțare, NASA depinde din ce în ce mai mult de companii private, asupra cărora nu are control, pentru a-și realiza planurile. De cealaltă parte, unul dintre lucrurile izbitoare despre programul spațial chinez a fost că acolo nu se fac prea multe predicții, scrie The Guardian. Dar pe cele pe care le fac, chinezii le îndeplinesc absolut.

Specialiștii spun că Beijingul vede Luna ca pe mai mult decât o destinație.

Când chinezii vor ateriza, mai ales dacă îi vor învinge pe americani, mesajul va fi nu doar că China poate face asta, ci și că americanii și-au pierdut priceperea. Pentru ambele țări, Luna este doar o parte a poveștii. Orice viitoare bază lunară este văzută pe scară largă ca o rampă de lansare pentru o explorare spațială mai profundă – către Marte și dincolo de aceasta.

Isaacman a prezis că până la începutul anilor 2030, Luna va funcționa la fel ca Stația Spațială Internațională astăzi, găzduind echipaje internaționale pentru rotații extinse pe măsură ce omenirea dezvoltă sistemele vitale de supraviețuire necesare pentru un eventual salt pe Marte. Guvernul chinez a asigurat că nu va face economie de resurse. NASA are interdicție de a coopera cu agenția spațială chineză în temeiul Amendamentului Wolf din 2011, un semn al intensității rivalității geopolitice și ideologice dintre cele două puteri. Agenția Spațială Europeană (ESA) a redus, de asemenea, cooperarea cu Beijingul, chiar dacă astronauții ESA a trebuit să învețe vocabularul chinezesc și au efectuat exerciții comune cu taikonauți chinezi – denumirea astronauților din China. Ministerul Federal al Cercetării, Tehnologiei și Spațiului din Germania a trasat, de asemenea, granițe clare, în special în zonele sensibile cu potențiale aplicații militare. „Acest lucru se aplică, de exemplu, cooperării pe teme care ar putea fi utilizate atât înscopuri civile, cât și militare (dublă utilizare) sau cooperării legate de inteligența artificială, care ar putea fi utilizată în scopuri de supraveghere și încălcare a drepturilor omului”, potrivit site-ului web al ministerului.

Statele europene consideră din ce în ce mai mult China un rival la nivel de sistem. Prin urmare, riscurile și beneficiile cooperării științifice trebuie cântărite cu atenție. „Dorim să menținem cooperarea în domenii de cercetare în care nu există preocupări legate de dubla utilizare”, a spus Beck. Un exemplu este radiotelescopul sferic cu deschidere de cinci sute de metri (FAST) din provincia Guizhou, din sud-vestul Chinei, care are un diametru de 500 de metri – aproximativ lungimea a cinci terenuri de fotbal.

Cel de-al 15-lea plan cincinal al Chinei (2026–2030) plasează tehnologia în centrul strategiei de dezvoltare, cu investiții în inteligență artificială, tehnologie cuantică, fuziune nucleară, biotehnologie, interfețe creier–computer și explorarea spațiului. Pentru Beijing, inovația este principalul motor al competitivității viitoare.

„Această colaborare ne oferă acces la o infrastructură unică”, a remarcat Beck. Ingrid Krüssmann de la Centrul Sino-German pentru Promovarea Cercetării (SGC) argumentează în mod similar. „DFG își propune să creeze cât mai multă certitudine posibil pentru cercetătorii din Germania, astfel încât proiectele de colaborare excelente cu partenerii chinezi să poată, în principiu, continua să fie posibile”, a spus ea. Beck a remarcat că organizațiile de cercetare germane se confruntă cu provocări tot mai mari în cooperarea cu partenerii chinezi din cauza evoluțiilor politice din China, a tensiunilor geopolitice în creștere și, mai presus de toate, a graniței tot mai înguste dintre cercetarea civilă și cea militară. Max Planck își propune să își modeleze colaborarea cu partenerii din China „într-o manieră informată, responsabilă și strategică”, a adăugat ea. Între timp, China continuă să își urmărească agenda de politică externă prin mijloace tehnologice.

După ce Lai Kai Ying, originară din Hong Kong, își va încheia misiunea la bordul stației spațiale,  Tiangong urmează să găzduiască primul său astronaut străin, așteptat să petreacă o scurtă perioadă pe orbită începând cu octombrie. Doi candidați pakistanezi, dintre care unul va fi selectat pentru zbor, se  antrenează deja pentru misiune.

Această manevră evidențiază modul în care alianțele geopolitice se extind din ce în ce mai mult în spațiu, China implicând țări partenere cheie în programul său spațial în expansiune.  

Traducere și adaptare: Bogdan Cojocaru