Cel mai puternic manager român din lume are pe mână 4 miliarde de euro

Aflat la conducerea unei afaceri de 
4 miliarde de euro, cu 8.000 de angajați în țara Soarelui-Răsare, Călin Drăgan este cel mai puternic executiv român din lume. În urmă cu zece ani era director general al Coca-Cola HBC România, fiind primul și, până acum, singurul român care a deținut funcția de conducere a îmbuteliatorului pe piața românească. El este unul din pariurile câștigătoare ale Business Magazin din 2005, an în care apărea prima ediție a catalogului „100 de manageri de top“.

Călin Drăgan a fost numit în urmă cu aproape doi ani representative director, president și CEO al Coca-Cola East Japan (CCEJ), o compa-nie formată după unirea a patru îmbuteliatori din partea de est a Japoniei, Coca-Cola Central Japan, Mikuni Coca-Cola Bottling, Tokyo Coca-Cola Bottling și Tone Coca-Cola Bottling. Compania este în acest moment cel mai mare îmbuteliator din țară și al cincilea la nivel mondial, în funcție de venituri. Previziunile pentru anul trecut se referă la o cifră de afaceri de aproape 4 miliarde de euro; spre comparație, piața băuturilor răcoritoare din România este evaluată la 1 miliard de euro. Drăgan este, astfel, cel mai puternic manager român din întreaga lume.

În opinia lui, leadershipul, respectiv capacitatea de a conduce, este educabil, cu toate că literatura de specialitate abundă în teorii conform cărora leadershipul este o calitate înnăscută. Activitatea unui lider sau manager acoperă o largă arie de re-sponsabilități, însă în principal se ocupă de procese, tehnologie și oameni. ”Cred că este relativ ușor să dobândim reale cali-tăți în zona coordonării proceselor și respectiv a tehnologiei. Din experiența mea, capitolul la care foarte mulți manageri eș-uează este coordonarea și dezvoltarea resurselor umane„, spunea anterior Călin Drăgan pentru Business Magazin. Așa-zisa ”inteligență emoțională„ este cea care ajută un lider să înțeleagă ceea ce se întâmplă în jurul său, îi permite să se adapteze în diferite medii și culturi și implicit să livreze rezultate în afacere.

Pe de altă parte, Călin Drăgan nu crede că mangerii români sunt foarte diferiți de cei de alte naționalități. ”Suntem tot atât de buni pe cât de mult decidem să investim în propria dezvoltare și nu sunt puțini cei care fac asta.„ O dovadă, subliniază el, este faptul că există mulți români în poziții importante peste tot în lume. ”Am observat însă că persoanele care provin din țări în curs de dezvoltare (de exemplu Europa Centrală și de Est, sud-estul Asiei) sunt mult mai determinate în orice întreprind. Probabil din cauza faptului că oportunitățile de creștere sunt mult mai mari comparativ cu cele din țările dezvoltate și implicit disponibilitatea pentru efort este semnificativ crescută.„ Or, piața forței de muncă a sesizat această tendință și ”cu siguranță, dacă veți călători în marile centre financiare și de afaceri din lume (New York, Londra, Hong Kong, Singapore sau Tokio), veți fi impresionați de numărul relativ mare de manageri provenind din aceste zone„.

În experiența sa din Țara Soarelui-Răsare, a fost foarte plăcut surprins să constate, încă de la sosire, că marea majoritate a japonezilor știu cu precizie unde se află România pe hartă ”și de asemenea câteva lucruri despre noi, majoritatea neutre„. Și-a dat seama ulterior că acest lucru se datorează sistemului de educație intens, dar excepțional din Japonia: ”Toată lumea știe aici cine este Nadia Comăneci și cine este Dracula. Imaginea despre România și nație este probabil puternic influențată de comportamentul nostru„.

De fapt, Călin Drăgan s-a considerat întotdeauna ”ambasador„ sau ”reprezentant„ al țării oriunde a muncit sau călătorit. ”Însă vreau să fiu foarte explicit și să spun că nu am făcut și nu o să fac asta prin prisma poziției în ierarhia de business, ci pur și simplu prin comportament. Cred cu fermitate că «cei șapte ani de acasă» aplicați de fiecare dintre noi atunci când călătorim în străinătate sunt cea mai bună dovadă de patriotism și cel mai elegant lobby pe care îl putem face pentru țara noastră.„

Au trecut peste 20 de ani de când mangerul a început să lucreze în sistemul Coca-Cola. Proaspăt ieșit de pe băncile facul-tății, își amintește Călin Drăgan, țara abia intrase în era postcomunistă, ”nici nu visam pe-atunci pe unde mă va duce viața„. Nu trecuse mult timp de când preluase conducerea depozitului Coca-Cola din Timișoara și brusc și-a dat seama că trebuie să vorbească limba engleză, pe care, la acea vreme, nu o știa – ”de vorbit aș fi vorbit eu, dar problema era că nu știam o boabă din limba lui Shakespeare„, spune Drăgan, care are acum își începe ziua de lucru cu un meditator de japoneză.

Primul său job, pe lângă faptul că era diferit de ceea ce ”mă pregătisem eu să fiu când o să cresc mare„ (absolvise cur-surile Universității Politehnica din Timișoara, 1992), i-a cerut și să învețe o limbă străină, față de româna de toate zilele. Așa a început, povestește managerul, epopeea sa multiculturală.

Primii străini cu care a colaborat au fost irlandezi și americani. În vremurile de pionierat ale capitalismului în România, ”ei au fost primii care au venit să ne învețe cum să ne mișcăm în lumea de business„, își amintește Drăgan. Tot el completează că au urmat apoi greci, francezi, nemți, elvețieni, spanioli sau italieni. Altfel spus, cei mai mulți erau din Europa sau măcar cunoșteau deja cultura europeană.

Astfel, Japonia a fost pentru el, după propriile spuse, o provocare nu doar din punctul de vedere al businessului, ci și al re-sursei umane. Dacă până la momentul ajungerii sale în Japonia a reușit să se bazeze ”cu succes pe intuiție și puncte comune evidente„, nefiind foarte greu de găsit un numitor comun între italieni, spanioli, greci și români, ”cu japonezii a fost complet diferit„. Mai ales că tot ce știa despre ei era doar din auzite, iar până în 2012 nu a avut niciun contact direct cu Țara Soarelui-Răsare.