Ce și cât fumează un „vamaiot”: INCOGNITO printre cei care fac meseria legal

„Nu-s ale mele. Un prieten mi-o dat. O zis că să-i aduc…”, îmi zice tânărul, cu un puternic accent rusesc.

Eduard se trezește în România clandestină, mereu, în zori – obicei vechi, din anii în care trecea vama, el singur, de câteva ori pe zi, cu câte două pachete de țigări în buzunar.

Se spală în grabă, mănâncă ceva la repezeală, își pregătește, mecanic, rucsacul vechi, decolorat, cu baiere de piele roasă. Cafeaua tare, fără zahăr, îi face gura pungă. Numără banii și socotește iute de câte pachete îi ajung. Dă două telefoane, își aprinde țigara, și trage perdeau într-o parte. Câțiva vecini, grăbiți, trec prin fața ferestrei lui, către serviciu. “Cine are…”, își spune fără intenție, aproape necontrolat. Își “trage” rucsacul pe umeri, ridică, din mers, bicla de cadru și iese pe hol.

Pe la prânz, jumătate de job e gata. Pe la patru după masă, convinsese o duzină de “rumâni nefumători” să-i “care”, în țară, dreptul lor de țigări. Ce urmează:

BĂIEȚII CARE DUBLEAZĂ ÎN 12 DE ORE ORICE SUMĂ INVESTITĂ DIMINEAȚA: descoperiți ce și cât fumează „un vamaiot”