Cătălin Lupoaie, manager senior comunicare si afaceri publice la BCR, fost redactor la ZF și editor-șef la Business Construct (2005-2010): „Experiența de jurnalist este unică, nu poate fi comp

„La Ziarul Financiar am trăit și experimentat în cinci ani și jumătate, cât alții în 50 de ani. Am prins cea mai puternică creștere economică a României, dar și criza care a întors pe dos economia locală și toată industria media. Pentru un absolvent de jurnalism care a început să lucreze la 19 ani, Ziarul Financiar a fost în aceeași măsură o școală de business și o lecție de creare de conținut media top quality.

Experiențele pe care le-am trăit ca jurnalist de business m-au făcut să înțeleg ce înseamnă curajul de a discuta cu antreprenori și cu oficiali influenți, ce înseamnă să faci o documentare bună pentru a pune întrebările potrivite și să mă bucur că pot participa la etape importante din dezvoltarea României. Pe lângă momentele serioase sau conferințele clasice, au fost și situații amuzante, desprinse din specificul mioritic. ”Chief, asta e farmecul. România e unică și nu ai cum să te plictisești. De ce crezi că vin și rămân atâția investitori străini? Pentru că aici totul e dinamic”, îmi spunea mereu Fini (Cristian Hostiuc). Și așa a fost. Nu m-am plictisit niciodată (nici nu aveam timp J), pentru că foarte rar știam ce urma să se întâmple din momentul în care plecam de acasă. Să vă spun câteva exemple.

Eram responsabil de domeniile infrastructură și transport (într-o vreme când încă se construiau autostrăzi) și am avut ocazia să particip la unele inspecții memorabile pe șantiere. Cu unul dintre miniștrii transporturilor am mers cu trenul până la Cluj în timp ce ne cânta la chitară, altul a vrut să verifice niște fisuri la un pasaj și a intrat cu pantofii lui cu piele întoarsă în noroi, în timp ce era înconjurat de o turmă de porci care venise să-i inspecteze încălțămintea. Un prim-ministru amenința constructorii că va verifica o lucrare punând o cană de apă pe bordul mașinii, iar când a fost gata lucrarea și a văzut cât de prost a fost executată, a renunțat la idee. O altă deplasare cu trenul pentru a vedea un șantier de autostradă era cât pe ce să fie un eșec pentru că jurnaliștii nu se mai trezeau și trenul a fost nevoit să fie tras în triaj. La întoarcerea de pe șantier a avut loc un meci de ping-pong între angajații CFR și jurnaliști, în urma căruia angajații CFR au pierdut mai multe borcane cu murături.

După experiența ZF, m-am angajat la producătorul de ciment Holcim și am lucrat în comunicare și marketing. Vizitele la șantiere au continuat, dar au fost lipsite de sarea și piperul date de autorități.

Am fost martorul unor momente cheie pentru economia românească, în care adrenalina ne ținea în priză chiar și când afară erau sub zero grade. Unul dintre ele, în 2005, când împreună cu două colege, înghețam în fața Autorității pentru Administrarea Activelor Statului (AVAS) așteptând să fie depuse ofertele pentru preluarea Băncii Comerciale Române. O zi întreagă am alergat după mașinile cu oferte încercând să prindem o declarație. Din păcate, fără succes. Chiar și așa, reportajul a fost plin de suspans pentru că ofertele au venit chiar și în ultimul minut. A fost o lungă controversă legată de ora la care a fost înscrisă ultima ofertă, care s-a lămurit după ce reprezentanții AVAS au anunțat că ceasul din holul instituției era cu câteva minute înainte. N-am să uit niciodată ceaiul cald și bomboanele oferite de angajații AVAS, care ne vedeau cum tremuram afară. Și nu am să uit nici faptul că banii din privatizările din 2005-2007 urmau să fie investiți în infrastructură și, ca prin miracol, au dispărut fără să mai știe nimeni urma lor.

Și cum nimic nu este întâmplător, iată că 13 ani mai târziu de la cea mai importantă privatizare, am ajuns să ocup funcția de Public Affairs Manager la BCR și să sprijin eforturile de a crea o Românie în care oamenii să aibă mai multă încredere în forțele proprii.”