Cătălin Dumitru, la BM Storytellers: "În Franța, relația cu sindicatele este ca o religie, iar acestea sunt o forță politică"

Iată discursul lui Cătălin Dumitru, Vicepreședinte KMG Rompetrol Group, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existență a revistei Business Magazin:

Perioada 2008-2010 a fost una atipică, cu decizii bune, dar și cu greutăți. La acea vreme, una dintre dificultățile întâmpinate a fost dialogul tensionat cu sindicatele. În Franța, relația cu sindicatele este ca o religie, iar acestea sunt o forță politică. Aceasta a fost o zonă pe care nu o cunoșteam foarte bine și nu îmi perfecționasem tehnici și abilități de negociere. Colaborarea s-a ameliorat treptat, acum lucrurile sunt în regulă, dar dacă ar fi să o iau de la capăt, aș face-o altfel.

Privind puțin înapoi, 2008 a fost un an care a însemnat un moment de cotitură în dezvoltarea companiei. A avut loc o reorganizare a personalului, urmată de un proces de restructurare a businessului, ajungând ușor la 2010 când lucrurile s-au schimbat mult în bine. În 2009 rezultatele au fost puțin mai bune, dar să ținem cont că Franța a fost cel mai puțin afectată de criză, fără multe sacrificii, cu un cadru social extrem de bine structurat, iar sistemul bancar francez a fost mai puțin zguduit decât în alte părți. Domeniul oil & gas s-a numărat însă printre cele puține grav afectate. Franța are un consum de carburanți de 10-12 ori mai mare decât cel al României, care consumă cam 6 milioane de tone de produse albe. Tendința care s-a manifestat acut începând cu 2009 a fost de închidere a multor rafinării și de restructurare a companiilor petroliere, în contextul unor greve care au paralizat la acea vreme țara.

Pentru Dyneff a fost însă o perioadă de oportunități. Avantajul nostru a fost că aveam în spate un acționar puternic, KazMunayGas – compania națională de petrol și gaze a Kazahstanului -, cu o divizie de trading foarte bine structurată, care ne-a permis aprovizionări masive în zone maritime, cum ar fi sudul Franței. Timp de trei-patru săptămâni am aprovizionat această zonă și am reușit într-o lună să obținem aceeași marjă de profit ca în primele șase luni ale anului, a fost un record.

În spatele acestei realizări au stat multe elemente. Aveam propriul nostru port maritim cu capacități de stocare, aveam susținerea sindicatelor, iar astfel am putut să evităm grevele și să aprovizionăm masiv sudul Franței cu câteva sute de mii de tone prin propria noastră poartă de intrare. Am reușit să convingem lucrătorii, obișnuiți cu 35 de ore de lucru pe săptămână, să lucreze peste program pentru a putea face față tuturor solicitărilor.

Până la urmă a fost bine, dar experiențele lui 2008-2010 vor rămâne de referință pentru mine. Vă dau un exemplu: unul dintre sindicatele puternice din Franța este cel al pescarilor. În anul 2009, ca urmare a creșterii prețurilor pentru carburanții de bază și combustibilul special diesel utilizat de către nave, au declanșat o grevă pe toată coasta Mediteranei pentru a protesta împotriva guvernului care a refuzat să ofere sprijin, susținând că activitatea lor este la un pas de faliment.

Prin urmare, greva a blocat toate depozitele petroliere de coastă, care erau porțile de intrare și de ieșire a produselor.  În Port-La-Nouvelle, care este la jumătatea distanței între Marsilia și Barcelona, avem propria noastră facilitate logistică (operată în parteneriat cu Total), cu o capacitate de aproximativ 150.000 de tone, care a fost blocată de un cordon de camioane. Neavând experiența unor astfel de situații conflictuale, m-am dus foarte sigur de mine încercând să îi conving să plece deoarece acesta este un business privat. Greva a continuat, iar noi, fiind un jucător important în regiune, am fost convocați de prefectură, unde ni s-a spus că un număr de benzinării au fost rechiziționate, combustibilul existent putând fi folosit doar la îndrumarea prefecturii, iar pe de altă parte ni s-a impus ca din alte surse să aprovizionăm în mod obligatoriu tot ceea ce înseamnă spitale, școli, armată, pompieri, în general domeniul public și de urgență. Depozitele noastre erau blocate, nu puteam aproviziona stațiile și normal că am cerut intervenții pentru deblocarea drumurilor, ni s-a spus foarte clar că suntem într-o țară democrată, că acesta e jocul democrației pe care trebuie să îl jucăm până la capăt și să acceptăm situația așa cum este.

Din 2010, piața occidentală a cunoscut o reorganizare drastică a sectorului de petrol și gaze – nu upstream, ci pe segmentele de rafinare și marketing. Niciunul dintre jucătorii mari nu și-a păstrat o poziție stabilă. Consumul a rămas același, însă au avut loc schimbări odată cu intrarea unor noi companii pe piață, la fel ca în România în acest moment.“