Care sunt sfaturile psihoterapeuților pentru părinții care au copii la școală. Ce (nu) trebuie să facă aceștia

În general, un părinte trebuie să lase deoparte propriile traume sau visuri nerealizate și să caute alături de propriul copil drumul acestuia. Să țină cont de abilitățile lui native, să nu își pună visele neîmplinte în sarcina acestuia.

De obicei, atunci când părinții se implică în educația propiilor copiii, aceștia fac față mai bine cerințelor profesorilor. Cu toate astea, totul are o limită. 

1. În primul rând. nu faceți comparații între copilul dumneavoastră și cei ai altui coleg, prieten, cunscut. Fiecare copil este unic, diferit, cu propiul stil de învățare și acumulare. Copilul începe să creadă că alții sunt mai buni decât el și că el este incapabil să se descurce bine sau să trăiască la așteptările părinților. Acest sentiment poate dăuna creșterii lui.

Dacă îi spui micuțului tău că ar trebui să fie ca ”X” înseamnă că nu-ți place așa cum este. Ai prefera să fie ca și altcineva, ceea ce nu este în concordanță cu dragostea necondiționată pe care ar trebui să o oferiți. Țineți minte că nu sunteți copilul dumneavoastră, iar visele și aspirațiile lui ar pot  fi complet diferite de ale voastre. Aprecieză-l pe copilul tău pentru cine este, nu pentru ceea ce dorești să fie el.

2. Nu impuneți copilului propria nevoie de reușită. Părinții care le cer copiilor să se implice foarte mult încearcă să-și revanșeze propriile vise care au eșuat și să-și rezolve propriile sentimente de regret și dezamăgire. Unii părinți își văd copiii ca pe niște extensii ale lor, nu ca niște oameni de sine stătători, cu propriile lor nevoi, dorințe, speranțe și vise.

Alți părinți își doresc și le impun copiilor să urmeze aceeași carieră , în ciuda faptului că aceștia nu își doresc sau nu au înclinații spre acel domeniu. E de preferat  să îi lăsați să își găseasca singuri drumul pentru a deveni adulți, cu o stimă de sine ridicată și un bun nivel de satisfacție profesională.

Citește continuarea pe CSID.