Care este motivul incredibil pentru care, mai nou, femeile bogate se căsătoresc cu bărbați mai puțin educați, dar bărbații înstăriți au renunțat la această tactică

Timp de decenii, căsătoriile urcau pe scara educației – bărbații foarte pregătiți se căsătoreau cu femei mai puțin școlite. Azi, direcția s-a inversat: femeile sunt cele care aleg parteneri „mai jos” în ierarhia academică. 

În trecut, era destul de comun ca bărbații foarte educați din Statele Unite să se căsătorească cu femei mai puțin educate. Dar începând cu mijlocul secolului XX, pe măsură ce tot mai multe femei au început să urmeze studii universitare, căsniciile păreau să se îndrepte într-o direcție mai egalitară, cel puțin dintr-un punct de vedere: tot mai mulți bărbați și femei formau cupluri cu parteneri egali din punct de ve-dere educațional. Această tendință, însă, pare să se fi blocat și chiar să se fi inversat în ultimii ani.

Diferențele de educație între partenerii heterosexuali cresc din nou. Iar de data aceasta? Femeile sunt cele care „se căsătoresc în jos”, este concluzia unui articol amplu publicat recent de The Atlantic. Cercetătorii dezbat dacă mariajul între parteneri cu același nivel de educație – numit homogamie – este în declin. Însă un lucru este clar: fenomenul femeilor care se căsătoresc cu bărbați mai puțin educați decât ele – numit hipogamie – este în creștere. De fapt, femeile sunt acum mai predispuse să se căsătorească cu un bărbat mai puțin educat decât sunt bărbații să se căsătorească cu o femeie mai puțin educată. Christine Schwartz, profesoară de sociologie la Universitatea din Wisconsin–Madison, a oferit date privind profilul educațional al cuplurilor heterosexuale căsătorite între 1940 și 2020. Potrivit calculelor ei, în 2020, soții și soțiile aveau același nivel general de educație în 44,5% dintre căsătorii, în scădere față de peste 47% la începutul anilor 2000. Dintre căsătoriile mixte educațional, majoritatea – 62% – erau hipogame, în creștere față de 39% în 1980. 

Calculând ușor diferit, Benjamin Goldman, profesor de economie la Universitatea Cornell, a descoperit că printre americanii născuți în 1930, 2,3% erau într-o căsnicie în care femeia avea o diplomă universitară de patru ani și bărbatul nu. În rândul celor născuți în 1980, cifra a crescut la 9,6%. (Această tendință nu este specifică doar SUA – hipogamia devine mai frecventă la nivel global.) Este o perioadă fragilă pentru relațiile de gen în Statele Unite. Femeile și bărbații tineri par să se îndepărteze din punct de vedere politic. Tot mai puțini oameni se întâlnesc, se căsătoresc sau au copii. Unii comentatori susțin că nu există suficienți bărbați „potriviți” pentru standardele femeilor moderne educate. În același timp, o zonă tot mai vocală a internetului – așa-numita „manosferă” – afirmă că progresul femeilor este de vină pentru toate dificultățile cu care se confruntă bărbații singuri și dezorientați. Și totuși, în ciuda temerilor că între femei și bărbați se deschide o prăpastie, creșterea numărului de cupluri hipogame sugerează că unii oameni continuă să facă ceea ce au făcut dintotdeauna: să formeze cupluri în ciuda diferențelor și să găsească o cale de a conviețui. „Es-te clar”, a spus Goldman, „că înțelegerea acestor dinamici este esențială pentru a înțelege viitorul căsniciei.” 

În 2020, soții și soțiile aveau același nivel general de educație în 44,5% dintre căsătorii, în scădere față de peste 47% la începutul anilor 2000. Dintre căsătoriile mixte educațional, majoritatea – 62% – erau hipogame, în creștere față de 39% în 1980. Calculând ușor diferit, Benjamin Goldman, profesor de economie la Uni-versitatea Cornell, a descoperit că printre americanii născuți în 1930, 2,3% erau într-o căsnicie în care femeia avea o diplomă universitară de patru ani și bărbatul nu. În rândul celor născuți în 1980, cifra a crescut la 9,6%. (Această tendință nu este specifică doar SUA – hipogamia devine mai frecventă la nivel global.)

Ascensiunea soției mai educate ridică o mulțime de întrebări fără răspunsuri clare: ce îi at-rage pe oameni în aceste relații? Le oferă femeilor mai multă autonomie economică libertatea de a se căsători cu cine iubesc, sau pur și simplu fac compromisuri? Cum își împart aceste cupluri munca plătită și cea casnică? Sunt fericiți sau această formulă neconvențională este o sursă de tensiune? Nici măcar nu știm dacă aceste cupluri sunt în mod special progresiste, mi-a spus Nadia Steiber, profesoară de sociologie la Universitatea din Viena, care coordonează un proiect multianual dedicat hipogamiei. Unii își imaginează poate că femeile educate, căsătorite cu bărbați mai puțin educați, sunt feministe convinse care resping rolurile tradiționale de gen. Și totuși, bărbații cu un nivel educațional mai scăzut tind să aibă viziuni mai tradiționale – ceea ce ar putea sugera că femeile foarte educate care se căsătoresc cu ei împărtășesc sau acceptă, măcar parțial, aceste perspective.

Cât despre motivele acestor relații, o parte tot mai mare din cercetări sugerează că femeile se căsătoresc cu bărbați mai puțin educați pur și simplu pentru că aceștia sunt cei disponibili – nu neapărat din cauza unei schimbări în preferințe. În 2021, în SUA, cu 1,6 milioane mai multe femei decât bărbați erau înscrise în colegii de patru ani, mi-a spus Clara Cham-bers, cercetătoare la Yale. Dar, conform unui studiu recent pe care l-a semnat alături de Goldman și Jo-seph Winkelmann de la Harvard, rata căsătoriilor în rândul femeilor cu studii superioare a rămas relativ stabilă. Explicația e simplă: pentru că nu sunt suficienți bărbați cu studii universitare, femeile educate ajung să se căsătorească cu bărbați fără diplomă. Acest model – hipogamia ca reacție la constrângeri demografice și nu la emanciparea economică a femeilor sau apariția aplicațiilor de dating – a fost obser-vat și în alte țări. Chiar dacă normele și preferințele nu sunt factorii principali ai creșterii hipogamiei, ele evoluează în paralel cu aceasta. World Values Survey, un studiu global privind valorile și convingerile, în-treabă în mod constant dacă respondenții sunt de acord că „dacă o femeie câștigă mai mult decât soțul, cuplul va avea cu siguranță probleme.” Schwartz și colegii ei au constatat că în țările unde femeile sunt mai educate și hipogamia e mai comună, mai puțini oameni sunt de acord cu această afirmație. Faptul că bărbații și femeile formează cupluri în ciuda diferențelor de educație arată că preferințele sunt, poate, mai flexibile decât se crede. Mai multe studii sugerează că „preferințele nu sunt ceva fix”, a spus Schwartz. 

Oamenii reacționează „destul de repede la disponibilitatea partenerilor.” Este important totuși să nu exagerăm schimbarea. Nivelul de educație nu corespunde întotdeauna cu venitul. Deși femeile din căsătorii hipogame au o probabilitate ceva mai mare de a câștiga cât sau mai mult decât soții lor, potrivit lui Schwartz, majoritatea nu o fac. Studiul lui Steiber din Austria a arătat că femeile mai educate decât soții lor pierd ceva mai puțin la nivel de venit după nașterea unui copil decât alte mame, dar tot intră în tiparul clasic: bărbatul devine principalul susținător financiar al familiei. Cercetările re-cente oferă o explicație parțială: când Goldman, Chambers și Winkelmann au analizat câștigurile bărbaților fără studii superioare, au descoperit că cei căsătoriți cu femei educate s-au descurcat mai bine decât ceilalți. Veniturile lor au crescut ușor în timp, chiar ajustate la inflație. În schimb, bărbații fără diplomă și fără soții educate au avut un declin semnificativ al veniturilor. Cu alte cuvinte, femeile edu-cate se căsătoresc cu cei mai bine plătiți bărbați fără diplome. „Restul bărbaților fără facultate se luptă serios,” a spus Goldman. Această realitate a ieșit la iveală și din discuțiile cu cupluri hipogame din SUA. În cele mai multe cazuri, bărbatul era cel care câștiga mai mult. De exemplu, Mitchell Self din California s-a căsătorit cu Mary, partenera lui din liceu. După ce a lucrat în agricultură, Mitchell a devenit sudor și și-a deschis propria firmă. Mary a terminat o facultate în studii geospațiale, dar acum are grijă de cei doi copii ai lor și spune că Mitchell va câștiga întotdeauna mai mult decât ar putea ea. Altele au spus că veniturile soțului au fost cele care le-au permis să-și continue studiile. Allison Hiltz, de exemplu, și-a putut obține diploma de master și să intre în politica locală pentru că soțul ei, mecanic de utilaje de gunoi, câștiga suficient. Câteva dintre soțiile care câștigau mai mult aveau educație foarte avansată. Sonia Ben Hedia Twomey, acum lingvist computațional într-o mare companie tech, are un doctorat. Soțul ei, John, are o diplomă de licență și lucrează în industria auto. „Face bani decenți, dar nu ca ea,” a spus el. Pentru cei mai mulți, diferențele educaționale nu erau o problemă. O altă Mary, cu masterat, spunea despre soțul ei, încă student: „E foarte educat. Doar că nu are o diplomă.” Pentru multe femei, educația nu echivalează cu inteligența sau curiozitatea. Unele au sugerat că lipsa tensiunilor s-ar putea datora faptului că soțul câștigă totuși mai mult. Poate, au speculat ele, a câștiga mai puțin decât parten-era ar fi o amenințare mai mare pentru masculinitate decât a fi mai puțin educat.   

Cum stau lucrurile în Europa?

Studiul intitulat „The Reversed Gender Gap in Education and Assortative Mating in Europe”, realizat de Yolien De Hauw, André Grow și Jan Van Bavel, analizează modul în care inversarea decalajului de gen în educație influențează formarea cuplurilor în Europa. Potrivit acestuia, dacă în trecut bărbații aveau, în general, un nivel de educație mai ridicat decât femeile, în ultimele decenii, această tendință s-a inver-sat, iar în multe țări europene, femeile depășesc bărbații în ceea ce privește educația superioară. Acest fenomen ridică întrebări despre impactul său asupra dinamicii relațiilor și a formării cuplurilor. 

Metodologia: 

Cercetătorii au utilizat date din European Social Survey (runde 1–6) și au aplicat modele de regresie mul-tinomială pe mai multe niveluri pentru a examina proporțiile bărbaților și femeilor care trăiesc cu un partener cu un anumit nivel de educație, în funcție de propriul lor nivel educațional și de raportul de gen specific cohortelor în rândul populației cu studii superioare la nivel de țară.

Constatări principale:

• Pentru femei:

Femeile cu studii superioare tind să formeze mai des cupluri cu bărbați cu un nivel educațional inferior, decât să rămână singure. De asemenea, femeile cu educație medie sunt mai puțin susceptibile să formeze cupluri cu bărbați cu studii superioare.

• Pentru bărbați: 

Nu există dovezi că bărbații sunt mai predispuși să formeze cupluri cu femei cu studii superioare. În schimb, s-a constatat că aceștia trăiesc singuri mai frecvent.