Capitalismul ucide căsătoria?​„Muncim mai mult, cheltuim mai mult, călătorim mai mult, ieșim mai des în oraș, ne preocupăm mai mult de propria imagine, și, da, ajungem să ne căsătorim

Statisticile arată că numărul anual al căsătoriilor a scăzut în România cu peste 50.000 în ultimii 30 de ani. În același interval de timp, vârsta medie la care se căsătoresc tinerii a crescut cu peste șase ani. De ce nu mai vor românii să se căsătorească și care sunt consecințele acestui fenomen? 

“Căsătoria nu cred că ne-ar aduce nimic în plus. După 13 ani nu cred că am nimic de câștigat de pe urma unui act și niciunul dintre noi nu crede în beneficiile religioase ale căsătoriei, acesta fiind un posibil argument pentru un cuplu”, spune Cristina, în vârstă de 31 ani, care trăiește într-o relație de concubinaj de mai bine de 10 ani. 

Cristina spune că s-ar căsători „doar dacă acest lucru ar avea o însemnătate”, iar ea nu reprezintă un caz particular, ci este o manifestare socială care se conturează din ce în ce mai pregnant. Între birou și chirie, între distracțiile cotidiene și distracțiile erei tehnologice, tinerii din generația actuală aleg să se căsătorească mai puțin, mai târziu sau deloc.

Datele de la Statistică arată că vârsta medie de căsătorie a crescut din 1990 până în prezent cu peste șase ani, atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Dacă în urmă cu 28 de ani bărbații alegeau să se căsătorească în medie la 25 de ani și femeile la 22 de ani, astăzi o serie de progrese sociale precum emanciparea femeii și accesul în masă la educație superioară reprezintă câțiva dintre factorii principali care determină tinerii să se căsătorească mai târziu, la 31,5 ani în cazul bărbaților, respectiv 28,2 ani în cazul femeilor.

„Cu cât avansează economia și tehnologia mai mult, oamenii ajung să nu mai aibă relații”, consideră Cristina, subliniind că unul dintre motivele pentru care există și se accentuează acest fenomen social ar putea fi orientarea oamenilor preoponderent înspre carieră.
Fenomenul nu este prezent doar în România. Publicația americană New York Times scria în luna mai că sociologii, psihologii și alți experți care studiază relațiile susțin că această îndepărtare de ideea căsătoriei a devenit din ce în ce mai mult o normă, pe măsură ce femeile au intrat mai mult în piața muncii în ultimele decenii. Astfel, și pentru americani media de vârstă la căsătorie a crescut de la 23 la 29,5 de ani pentru bărbați și de la 20,8 la 27,4 de ani în cazul femeilor. Atât bărbații, cât și femeile tind să fie mai interesați de avansarea în carieră înainte de a se așeza la casa lor, concluziona articolul respectiv.

„Sunt câteva motive invocate de sociologi în ce privește întârzierea căsătoriei, și anume nevoia de a termina studiile, de a obține o oarecare stabilitate financiară, o desprindere relativă de familia de origine, tradițională și de la normele ei”, observă psihologul Bogdan Lucaciu.

Însă specialistul consideră că parcursul profesional „nu e un motiv, ci adesea un pretext de amânare a căsătoriei. Persoanele ambițioase hotărâte să-și construiască o carieră sunt de obicei pretențioase privind alegerea partenerului, uneori la pragul workaholismului, sau mulțumindu-se cu relațiile pasagere ori de conveniență. Amânarea căsătoriei este mai degrabă o consecință a oscilației între succesul profesional și angajarea într-o relație. Este cazul tipic al corporatiștilor cu vise de parvenire socială”, consideră Lucaciu.

O reflexie fidelă a felului în care s-a dezvoltat societatea
Bogdan Badea, CEO al eJobs, susține că fenomenul reprezintă „o reflexie fidelă a felului în care s-a dezvoltat societatea în ansamblul ei și a felului în care arată astăzi profilul omului de succes”. În plus, din punctul lui de vedere, oportunitățile de împlinire, la nivel de individ, au crescut atât de mult încât vrem cu toții să le avem pe toate: și carieră, și casă, și mașină, și călătorii, și experiențe inedite și, bineînțeles, o familie. Așa că, în toată această ecuație foarte complexă, majoritatea încearcă să le bifeze pe toate într-o ordine cronologică. Iar asta înseamnă împlinirea pe plan profesional, în primul rând, și apoi întemeierea unei familii.

CEO-ul eJobs observă și el că „treptat, s-au schimbat și mentalitățile și dacă acum 20 de ani tinerii se căsătoreau mult mai devreme și se ocupau abia după aceea de achiziția unei case sau de consolidarea unei cariere, acum abia în jurul vârstei de 30 de ani încep să se gândească la căsătorie, la copii”. El întărește ideea că aceasta este o tendință care se manifestă la nivel global și care în unele state europene a impus chiar politici naționale de încurajare a natalității la nivel general, de susținere a programelor de natalitate pentru cuplurile cu vârsta de peste 35-40 de ani, în particular, sau a mamelor singure: „Pentru că sunt tot mai multe cazuri, chiar mai multe decât la noi, când discuția întemeierii unei familii apare abia în jurul vârstei de 40 de ani”.

Specialiștii consideră că fenomenul este mult mai general și poate fi privit la scară amplă și pe o perspectivă mai lungă de timp. „Acum 100 de ani, fetele se măritau la 15-17 ani, logica fiind aceea că intri în viața socială după ce ai terminat cu școala. Prima condiție în lumea modernă a fost aceea a creșterii vârstei de educație. În societățile tradiționale băieții terminau cu 4-5 clase, iar la ei criteriul de trecere la viața socială era armata, de aceea ei se căsătoreau la vârste mai înaintate decât femeile. Acum, femeile se maturizează mai repede în societate ca urmare a unui moment în care ele nu au fost subiectul educației”, consideră sociologul Alfred Bulai, conferențiar în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA).

Sociologul critică modul în care a evoluat perspectiva societății contemporane pentru că „sugerează femeii că trebuie să aibă un job, o carieră, să lucreze, deoarece faptul că e femeie și crește copilul nu mai este privit ca ceva neapărat important, deși este extrem de complicat să crești un copil. Acum, ideea de bază este ca femeia să lucreze în corporație. În aceste condiții se încearcă o amânare a căsătoriei, pentru că în cazul femeilor aceasta ar permite apariția copiilor în scurt timp și ar fi vorba de o complicație fantastică a vieții”, adaugă sociologul.

Sau o consecință a exemplului puternic de „așa nu”
Din altă perspectivă, refuzul sau amânarea căsătoriei își poate avea rădăcinile și în experiențele anterioare ale oamenilor și în modelul pe care l-a reprezentat sau nu familia în care a crescut. Astfel, disfuncționalitățile văzute și urmărite în copilărie ar putea determina adultul să își dorească să evite conjunctura, crede Roxana, în vârstă de 35 ani, care se află într-o relație de tip parteneriat de aproape patru ani.
„Sunt mai multe motive. La Revoluție, eu aveam 6 ani. Aș spune că oamenii din generația mea sunt cei care au prins ambele lumi. Pe de o parte este influența părinților, a bunicilor, care ne-au crescut într-un anumit spirit, cu anumite așteptări, pe de altă parte este toată noutatea din ultimii aproape 30 de ani. (…) O parte dintre prietenii mei vin din familii tradiționale, dar complet nefuncționale. Știu oameni care au trăit drame în copilărie, drame neștiute de nimeni, ascunse sub preș, să nu știe vecinii, să nu afle cineva. Nu dădea bine. Adulții de azi, în care s-au transformat acei copii, nu pot avea sau aspira la familii tradiționale, în sensul clasic. Familia în care au crescut nu este aspirațională, nu e model. Asta nu înseamnă o impotență de a relaționa, ci o nevoie de a ține ferestre deschise, de a prețui ce ai. Asta poate rezulta și într-o amânare a deciziilor, dar nu e o lipsă de curaj. Trebuie să fii sigur”, spune Roxana, care lucrează într-o companie media.
Roxana remarcă și evoluția comportamentului într-o relație, care nu mai este atât de legat de „ce-ar spune vecinii” și s-a schimbat odată cu generațiile, concluzionând că noțiunea de relație nu va dispărea, indiferent de ritmul în care aleg sau nu oamenii să se căsătorească.
„Relațiile au ieșit din zona aceea de monogamie forțată care oricum ascundea infidelități. Dacă încerci destinații, încerci și oameni. Și asta amână luarea unei decizii. La final însă, nevoia de companie, de parteneriat, de construcție va fi mereu acolo. Indiferent dacă este concubinaj, căsătorie sau orice altceva, cuplul va exista între femeie și bărbat, bărbat și bărbat, femeie și femeie și tot așa pentru că nicio călătorie nu are sens de unul singur. Doar că acum încercăm să ne dăm mai bine seama cum ne este cel mai OK”, crede Roxana.
Roxana spune că impactul va fi la nivel de natalitate, însă aceasta nu ar fi doar o problemă de cuplu. „Pe termen scurt vom avea mai puțini copii, dar acest lucru nu se echilibrează doar din relația de cuplu. Societatea are un impact major. Am prieteni care au plecat de aici gândindu-se la copii și oameni care nu se gândesc să facă un copil decât dacă pleacă. Când în anii 2000 s-a vândut toată România, generația lor a vândut și o parte din viitorul meu. Inconștient, au vândut și viitorul nepoților lor, care riscă să rămână nenăscuți. Acum plângem toți pe umerii sporului pozitiv pierdut. Pe termen lung, cred că lucrurile se vor așeza, iar copiii născuți din părinți din generația mea vor pleca la drum cu niște lecții foarte bune pentru că noi am prins ambele lumi și mulți dintre noi au luat ce e mai bun din ele”.

Care este prețul?
În România ultimilor 30 de ani, numărul căsătoriilor a scăzut dramatic. Potrivit datelor INS, în 2017 numărul căsătoriilor a fost de 142.613, în comparație cu 192.652 în 1990. Ce impact are acest fenomen asupra aspectelor demografice, economice și sociale ale unei țări?
„Tabloul ultimilor 20 de ani s-a schimbat radical, din absolut toate punctele de vedere: muncim mai mult, cheltuim mai mult, călătorim mai mult, ieșim mai des în oraș, ne preocupăm mai mult de propria imagine, investim și, da, ajungem să ne căsătorim și să facem copii mai târziu. Pentru că munca nu mai este doar un instrument cu ajutorul căruia câștigăm bani ca să supraviețuim, ci este și o componentă foarte importantă a dezvoltării noastre ca indivizi. Avem nevoie de carieră ca să ne validăm nu doar în ochii celor din jur, ci și în propriii noștri ochi”, explică Bogdan Badea.

Directorul celui mai mare site de joburi din România susține că „toate aceste schimbări s-au văzut și în cifre – de la explozia consumului până la scăderea natalității”. Avem, observă el, la nivel de familie, mai multe case, mai multe mașini, mai multe bunuri, în general, dar mai puțini copii, spre exemplu, decât acum 20 de ani. „Într-o măsură destul de mare, la acest switch a contribuit și social media, care ne permite tuturor să proiectăm (și să vedem la alții) profilul vieții ideale, a omului renascentist varianta 2000+, care le are pe toate: jobul perfect, călătorii, experiențe, casa perfectă, curtea perfectă, prietenii perfecți, familia perfectă.

Cu cât le vedem mai des, cu atât cădem pradă acestei iluzii, avem senzația că exprimă realitatea și ne dorim cu orice preț să avem și noi tot ceea ce alții par să fi obținut atât de repede și de ușor.”

Sociologul Alfred Bulai abordează direct problema dureroasă a natalității, ca efect direct al acestui fenomen social. „Pentru firme, pentru capitaliști, e bine. Că au forță de muncă acum. De altfel, o femeie care naște ar avea o perioadă lungă de timp în care nu lucrează sau lucrează mai puțin, pentru că atunci când ai copii nu poți sta nici 8 ore la muncă. Pe de altă parte, pe termen lung, pentru societate este grav, pentru că ai natalitate mai mică.”

Dacă la natalitatea redusă adăugăm și migrația ridicată, Bulai observă că, pe termen lung, deficitul forței de muncă se va adânci. „Per ansamblu, din cauza deficitului de forță de muncă nu putem profita de șansele țării și rămânem cu o populație îmbătrânită, inactivă, cu mulți pensionari și asistați social.”

Fenomenul migrației a generat și un alt trend în ceea ce privește evoluția numărului căsătoriilor, unde căsătoriile în mediul urban au scăzut cu circa 20.000, în timp ce în mediul rural acestea au scăzut cu peste 30.000, de la aproximativ 82.000 la 50.000. „Acesta este un efect al migrației, generat de cei care au plecat. Majoritatea care au plecat din țară erau din mediul rural și majoritatea erau tineri la vârsta căsătoriei. Cine să se mai căsătorească?”, spune Bulai.

Însă, într-o notă optimistă, acesta consideră că trendul s-ar putea chiar inversa. „Dacă România începe cu adevărat să funcționeze bine, tendința va fi de scădere a vârstei căsătoriei. Dacă aveți tot ce vă trebuie, nu aveți de ce să mai strângeți bani, să mai amânați.”
Datele de la Statistică ar putea susține această perspectivă în condițiile în care în 2010 numărul căsătoriilor a fost de circa 115.000, iar din anul 2015 a revenit pe un trend ascendent puternic odată cu perspectivele de creștere economice ale României, îndreptându-se spre 125.000.

Fenomenul are impact și asupra pieței muncii, argumentează Felix Toma, country manager la GI Group, companie ce se ocupă cu recrutarea forței de muncă. „Faptul că se căsătoresc mai târziu poate influența un parcurs mai rapid în carieră în primii ani după ce angajații intră în câmpul muncii. Iar faptul că se căsătoresc mai târziu influențează disponibilitatea lor de a se deplasa dintr-un oraș în altul sau dintr-o țară în alta. Pe de altă parte, candidații care sunt căsătoriți și își întemeiază o familie sunt stabili și mai puțin dispuși să se reloce deoarece intervine și nevoia de a reloca întreaga familie”, observă el.

Toma menționează și fenomenul migrației săptămânale, adică candidați care au familia într-un alt oraș sau altă țară și călătoresc doar pe parcursul săptămânii pentru job. Au existat candidați care au refuzat să se reloce dintr-un oraș în altul sau dintr-o țară în alta ca urmare a existenței unei familii. Au fost unii care au apelat la migrația săptămânală – într-o societate globală ca a noastră, să călătorești săptămânal pentru lucru devine ceva normal.”

Tot dintr-o perspectivă legată de piața muncii, Marian Popa, head of DB Global Technology, care s-a lansat în misiunea de a repatria talentele plecate peste hotare, susține că „este întrucâtva logic ca generațiile să-și schimbe comportamentul. Altfel generația anterioară a trăit degeaba”.

„Cred că este o consecință a maturizării și creșterii responsabilității (n.red.: amânarea căsătoriei). Cred că noua generație realizează foarte bine că intrarea într-o relație – fie ea formalizată sau nu, cu toate consecințele pe care le poate avea – este în primul rând un act de responsabilitate și nu doar un imbold natural și îl tratează ca atare. Impactul? Cred că vom avea generații mai mature, mai responsabile, mai doritoare să se implice. Obligații pentru care doresc să fie pregătiți. De aici întârzierea față de generațiile anterioare”, crede Marian Popa.
Astfel, odată cu mentalitățile se schimbă și piața forței de muncă și nevoile economice.

Generațiile actuale aleg să se căsătorească mai târziu, mai puțin sau deloc, fie pentru că nu are nicio însemnătate specială, fie pentru că prioritizează cariera. Printre altele, generația actuală preferă să nu se grăbească și vrea să nu repete greșelile părinților. Din multe perspective acest fenomen social este unul normal, însă o serie de consecințe derivate pot arăta că nu este neapărat și o normalitate de succes pentru societate ca întreg.

Fenomenul social al concubinajului are impact asupra unor piețe, precum cea imobiliară, și conturează trenduri noi, ponderea celor care achiziționează locuințe fiind necăsătoriți sau doar într-un parteneriat fiind ridicată. Spre exemplu, în complexul House Residence Brașov, din totalul de 160 de apartamente, 40% au fost cumpărate de tineri necăsătoriți, cupluri sau tineri singuri, preferința lor fiind imobilele cu 2 camere, potrivit Ruxandrei Morar, directorul general al complexului Primo Pin-House Residence din Brașov.

„Media lor de vârstă este de 29 de ani, iar cei mai tineri preferă să cumpere un apartament decât să stea cu părinții sau în chirie, au

24-25 de ani. (…) Deocamdată tendința tinerilor este tot de achiziție atât timp cât rata unui credit ipotecar sau Prima Casă nu depășește chiria lunară. Majoritatea au acest argument când achiziționează chiar dacă sunt sau nu căsătoriți”, descrie Ruxandra Morar un comportament observat în rândul clienților lor.

Publicația americană Forbes scria despre tinerii din generația Millennials că este generația în care 71% dintre persoane ar prefera să cumpere o mașină în loc să o închirieze, în timp ce 59% ar prefera să închirieze o casă în loc să o cumpere, acestea fiind trendurile comportamentale mai importante din Statele Unite.

Scăderea numărului căsătoriilor în favoarea concubinajului și a parteneriatelor afectează și alte industrii, unele dintre acestea conexe cu nunțile, de pildă. Tinerii nu mai sunt atât de interesați să cumpere diamante precum generațiile anterioare, scrie CNBC. Industria diamantelor nu suferă la nivel de venituri absolute, ci la nivel de produse vândute, încât generația actuală cumpără diamante mai scumpe dar mai puține. Unul dintre motive ar putea fi apetența pentru inele și verighete neconvenționale. În plus, cuplurile tinere schimbă trendurile globale de consum dinspre produse spre servicii. În loc să aleagă mașini scumpe și case mari, cuplurile actuale preferă vacanțe și concerte populare, pe care le pot distribui pe social media.

Mai mult, analiza americanilor arată că, în timp ce în urmă cu câteva decenii societatea era una patriarhală, unde bărbatul muncea și lua toate deciziile, inclusiv pe cele legate de achiziții, astăzi modelul este unul bazat pe parteneriat, unde cei doi concubini iau decizii de consum împreună. Un studiu realizat de gigantul bancar Goldman Sachs arată că generația Millennials este una care schimbă regulile actorilor economici, lăsând loc pentru o piață de sharing cu actori precum Uber și Airbnb și îmbrățișând servicii precum Facebook. Astfel, odată cu mentalitățile se schimbă și trendurile de consum, tendințele din piață și nevoile economice.

Psihologul Bogdan Lucaciu consideră că nu se poate vorbi despre avantaje și dezavantaje din perspectiva impactului acestui fenomen. „Este vorba doar de o schimbare a realității sociale pornită dintr-o evoluție a mentalităților. Coaliția pentru Familie – o mișcare conservatoare – încearcă să se opună acestei tendințe, după părerea mea fără succes. Creșterea numărului familiilor monoparentale, a copiilor din afara căsătoriei sau a căsătoriilor mixte sunt fenomenele cărora societatea se va adapta. Desigur, și creșterea demografică negativă este corelată cu această tendință, dar aceasta este soarta societăților euratlantice”, consideră Lucaciu.

Așa că, în așteptarea (sau nu) a căsătoriei, cuplurile aleg să trăiască în concubinaj în timp ce se concentrează pe carieră și pe o viață cât se poate de activă și plină, așa cum arată trendurile de consum. În orice caz, „marea întrebare”, cu inel sau fără, ar putea deveni pentru generația actuală: „Vrei să fii concubina mea?”.