Bursele rămân fără companii americane

Una dintre cele mai importante decizii din viața unei companii este aceea de a vinde sau nu acțiuni. Decizia de a lista compania pe bursă este influențată de mai mulți factori, precum condițiile economice, legislația în vigoare, caracteristicile firmei sau condițiile impuse de instituția bursieră aleasă.

Numărul companiilor publice a scăzut cu 50% în perioada 1996-2016, principalul motiv fiind creșterea costurilor de administrare venită pe fondul unei înăspriri a legislației americane. Unele costuri sunt financiare (așa cum sunt cele legate de listarea în sine și apoi de raportarea datelor), în vreme ce altele sunt mai puțin tangibile (compania poate fi în permanență ”hăituită“ de investitori sau poate fi ținta unor presiuni politice). Deși numărul de companii publice a scăzut la jumătate, valoarea celor existente a crescut de la 105% din valoarea PIB-ului la 136% la sută raportat la același nivel de referință. |n același timp, numărul anual de listări a scăzut dramatic, de la 845 în 1996 la 128 în 2016.

Companiile așteaptă mult mai mult înainte de a se lista, asta în condițiile în care decid să o facă. Reducerea numărului de listări pe bursă a crescut vârsta medie a companiilor publice cu 50%, de la 12 la 18 ani. Și dacă situația nu este încă atât de gravă în sectorul tehnologic, unde companiile au în general un capital mare, impactul asupra organizațiilor mici și mijlocii a fost devastator. Un studiu al celor de la Wall Street Journal este grăitor în acest sens: valoarea medie a companiilor listate a crescut cu 400% în ultimii 20 de ani.

Cei care au beneficiat de pe urma acestui trend sunt investitorii puternici, având de obicei în spate numele unui fond de investiții cu resurse însemnate.

Pe de altă parte, nici beneficiile listării nu mai sunt ce-au fost; companiile private au o capacitate mult mai mare de a obține investiții în runde târzii, reușind astfel să finanțeze inovațiile propuse. Procesul de prelistare a devenit, practic, oferta publică inițială din urmă cu 30 de ani.

Faptul că organizațiile de azi își cresc valoarea anterior listării și nu ca urmare a acesteia demonstrează că investitorii privați, care nu lucrează alături de fonduri de investiții, sunt în pericol de a rata numeroase ocazii.

Un alt pericol pentru aceștia e adus de lipsa opțiunilor  există mai puțin de 4.000 de companii listate, în vreme ce numărul companiilor private trece de 6 milioane. Cu alte cuvinte, pentru aceștia a devenit imposibil să obțină o expunere diversificată fără a apela la fondurile de investiții. Strategia clasică de a avea o structură investițională de 60/40  60% investiții în acțiuni, 40% credite  nu va mai fi fezabilă în anii ce vin.

Cadrul în care funcționează investițiile în companii publice s-a schimbat fundamental în ultimii 20 de ani. Spre exemplu, cei care au investit la momentul listării Amazon, în 1997, au obținut un câștig de 565 de ori mai mare decât suma investită; cei care au investit în listarea Google, din 2004, și-au înmulțit banii de 20 de ori. Investitorii individuali care încearcă să aibă un portofoliu diversificat trebuie să abordeze un număr mult mai mare de companii în căutarea biletului norocos. |n prezent, strategiile care se laudă cu un ROI (return on investment – n.red.) de 15-20% au devenit mult mai atractive.

Lucrurile stau mult mai bine în Europa, unde valoarea listărilor a ajuns la 43,9 miliarde de euro, bifând o creștere de 57% față de 2016, în timp ce volumul listărilor a crescut cu 30%, potrivit unui raport realizat de PwC. FTSE 100, indicele primelor 100 de companii cu cea mai mare capitalizare de piață de pe bursa de valori din Londra, a încheiat anul 2017 cu rezultate record și a continuat și în 2018. De asemenea, DAX și alți indici bursieri europeni au atins și bătut recorduri în 2017 și toate semnele arată către un an bun pentru bursele de pe bătrânul continent.

Volatilitatea indicilor europeni a scăzut la un nivel istoric, iar acest lucru a contribuit la crearea unei piețe favorabile pentru listările la bursă.

Cele mai mari nouă listări la bursă au fost de peste 1 miliard de euro. Locul 10 a fost ocupat de Gestamp Automocion din Spania, care a strâns fonduri de 870 milioane de euro.

Bursa de Valori de la Londra a fost cea mai activă pe piață, reușind să strângă 12,5 miliarde de dolari în urma a 103 listări. De asemenea, bursele din Londra și Dublin au găzduit împreună cea mai mare listare europeană, Allied Irish Banks plc, strângând 3 miliarde de dolari.

După Londra, cea mai importantă bursă a fost cea italiană, unde 32 de IPO-uri au strâns 5,2 miliarde de dolari, din care aproape jumătate a fost asigurată de listarea Pirelli (2,2 miliarde de euro).

Cele mai multe listări la bursă au venit din domeniul financiar, apoi din industrie, urmată de industria bunurilor de consum. Cele mai puține IPO-uri au venit din domeniile energiei (petrol și gaze), utilităților și telecomunicațiilor.

Și numărul ofertelor publice inițiale de tip cross-border (listarea unei companii în altă țară decât în cea în care are sediul central) a crescut anul trecut. |n 2017 au fost înregistrate 106 IPO-uri cross-border, cu o valoare de 12,3 miliarde de euro, față de 73 de listări, cu o valoare de 6,2 miliarde de euro, în 2016. Aproape jumătate din aceste listări au avut loc la bursele americane deoarece un număr semnificativ de companii chinezești, precum Rise Education Cayman Ltd sau China Internet Nationwide Financial, au ales să se listeze în SUA. Pe locul doi a fost Londra, listările de acest tip atrăgând 3 miliarde de euro. Una dintre ofertele publice inițiale de acest fel a fost a companiei rusești EN+Group, care a strâns 1,3 miliarde de euro, primul IPO al unei companii din Rusia din 2014 până în prezent.

BURSA AMERICANĂ NU MAI E ATRACTIVĂ

Un studiu realizat de Michael Mauboussin, de la Credit Suisse, a încercat să explice cauzele și efectele fenomenului din Statele Unite. Maubossin a identificat două motive de îngrijorare pentru manageri atunci când vine vorba de listare: legea Sarbanes-Oxley și ideea că piețele private le pot da o perspectivă mai bună pe termen lung.

Legea Sarbanes-Oxley, cunoscută și sub numele de Actul contabilităților companiilor publice de reformă și de protecție a investitorilor (în Senatul Statelor Unite ale Americii) sau Actul corporativ și de audit al răspunderilor și responsabilităților (în Camera Reprezentanților) este o lege americană federală adoptată pe 30 iulie 2002. Actul e împărțit în 11 secțiuni și a fost adoptat ca reacție la scandaluri ce au zguduit Statele Unite, așa cum au fost Enron sau WorldCom. Legea se referă la responsabilitatea pe care o are consiliul de administrație al unei companii private și trece pedepsele din sfera civilă în cea penală, fapt care a schimbat în mod fundamental percepția asupra listării pe bursă.

Airbnb exemplifică perfect trendul din Statele Unite: are zece ani vechime și încă nu s-a listat pe bursă (ca termen de comparație, Amazon a devenit companie publică la trei ani de la înființare). Airbnb a strâns investiții de miliarde de dolari în urma rundelor de finanțare, având 26 de investitori externi. A terminat anul 2017 cu un profit brut de 450 de milioane de dolari, perspectivele financiare fiind pozitive. Mai mult, în cadrul ultimei runde de finanțare, din 2016, angajații au putut vinde acțiuni în valoare de 200 de milioane de dolari, anulând astfel un alt motiv de listare pe bursă.

Un alt aspect este cel legat de companiile care ies de la bursă. O treime din aceste ieșiri sunt involuntare  companiile scad în valoare și nu mai sunt eligibile pentru investiții publice sau intră în faliment; în restul cazurilor, e vorba de fuziuni și achiziții.
Unele companii sunt cumpărate de fonduri de achiziții, altele sunt preluate de corporații care vor să-și extindă prezența într-un anumit sector. Deși există voci care spun că astfel de achiziții reprezintă un semn de competitivitate în piață, realitatea e diferită: o mare parte a economiei e controlată de câteva companii, explică Mauboussin.

Toate aceste lucruri s-ar putea însă schimba dacă euforia legată de companiile din tehnologie ar dispărea. Ar deveni mai greu pentru start-up-uri să obțină finanțare, iar asta ar duce la o reorientare a investitorilor către alte companii.

Trebuie totuși amintit că un singur start-up din tehnologie a eșuat, recent, în mod lamentabil: Theranos, o companie cu soluții de testare a sângelui care însă nu au funcționat.

Jay Clayton, președintele SEC (Securities and Exchange Comission, echivalentul ASF-ului din România – n.red.), a numit fenomenul ”o problemă serioasă pentru piețe și pentru țară“; cu toate acesta, principala instituție care ar trebui să reglementeze situația a luat puține măsuri în această direcție. Diverse propuneri, așa cum ar fi posibilitatea de a păstra confidențialitatea datelor înainte de listare, verificând astfel interesul posibililor investitori, nu sunt suficiente pentru a îndrepta situația.

Statele Unite au dat, de-a lungul timpului, nivelul de referință în ceea ce privește rolul unei companii în economia de piață, fie organizația publică sau privată. Rămâne de văzut dacă evoluția burselor și a numărului de companii listate va deveni un trend și în Europa sau Asia.