Bogdan Putinică, la BM Storytellers: Pentru cei care vor și care pot România este în continuare un El Dorado pentru investiții

Iată discursul lui Bogdan Putinică, vicepreședinte ENEA Software, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existență a revistei Business Magazin:

Istoria mea de antreprenor începe în anul 2000, când aveam 23 de ani, eram foarte tânăr, și când printr-o conjunctură fericită am pus bazele unei companii românești de software. Lucrând în 95% din cazuri pentru clienți din afara țării, nu pot să povestesc prea multe realități românești. Cu toate acestea, lucram din România.

În 2005, am avut un moment în care compania noastră depășea un pic mai mult decât puteam noi doi (eu și partenerul meu de afaceri Daniel) să conducem; cerințele, stafful, provocările de business erau prea mari, așa că ne-am oprit și am acceptat că este momentul să angajăm o echipă de management profesionist. A fost o furtună internă, deoarece doi antreprenori tineri, cu posibilități infinite de decizie, s-au acomodat cu niște fărâme de dezvoltare organizațională care le-au prins foarte bine. Primul sfat foarte bun pe care l-am primit de la unul dintre noii colegi a fost: „Bogdan, ai mare grijă, contabilul și avocatul te fac și te desfac„; în timp, am învățat că și bancherul e foarte important. Nu este atât de ușor să ai o relație bună cu banca; poate băncile din România își doresc să fie flexibile și facile, dar e departe de a fi așa, spune experiența mea. E o discuție mai lungă despre cum ar putea băncile să își întoarcă fața către antreprenoriatul românesc.

Am avut un moment de tip «Aha» când am început să lucrăm cu avocații noștri și ne-am dat seama că trebuia să facem asta mult mai devreme; avocatul este una dintre componentele importante ale unui business care se dorește de succes.
Din poziția noastră de firmă românească înființată de doi oameni foarte tineri am făcut toate greșelile din manual, ba chiar și mai multe. Îmi aduc aminte de momentul 2005, când am învățat ce înseamnă cash-flowul: ne întinseserăm cu personalul mai mult decât ne era plapuma când partenerul nostru din America ne-a lăsat fără nimic de lucru. Atunci a intrat în schemă bancherul, iar o linie de credit deschisă ne-a ajutat să trecem peste moment; cu această ocazie ne-am angajat un CFO, care ne-a băgat mințile în cap și ne-a învățat cum să lucrăm cu banii.

Provocările companiei noastre au fost tot timpul generate de piața din afară; noi suntem o industrie perfect globalizată – poți lucra în acest domeniu cu o firmă de oriunde din lume și sunt puțini factori de diferențiere între furnizorii de servicii din această zonă. Industria din care facem parte a cunoscut un moment de vârf în 2006, când mai multe companii de servicii de pe piața locală au fost cumpărate. Industria noastră a trecut printr-un proces în care s-a ales grâul de neghină; au fost mai multe companii vizate pentru achiziții, dar nu foarte multe au reușit să treacă prin proces.

Am trecut în 2005 prin dușul rece al unui process de due-dilligence, când o firmă adversă de avocatură, împreună cu o firmă adversă de contabilitate și cu o firmă de investment banking ne-au puricat bilanțurile și contractele. O lecție foarte bună pentru un tânăr de 26 de ani. În 2006, am semnat cu Adecco, un gigant elvețian care a cumpărat pachetul de control. Aici începe momentul când doi tineri antreprenori români se iau la trântă cu un gigant elvețian și într-o oarecare măsură pierd, într-o altă măsură câștigă. Uitându-mă înapoi, pot spune că a fost un MBA pe gratis, de top, la care nu ai acces în România. Văzând o corporație pe dinăuntru și învățând enorm în fiecare zi, am ajuns la performanța de a ști ce înseamnă un salt de 0,1% al cursului valutar în profitul nostru operațional de la final de an. Îți dă un control asupra businessului cu care, antreprenor fiind în România, nu ești obișnuit. Lucrând cu o corporație, am învățat să îmi bazez deciziile pe cifre.

După perioada supracorporatistă din acești doi ani, am învățat să nu ne pierdem într-un colos corporatist unde ești o căsuță în Excel și să producem valoare. Am crescut aproape în permanență, ceea ce e foarte greu pentru o companie românească care lucrează pentru exterior. În 2008 am avut oportunitatea de a face un nou M&A pentru companie și astfel am vândut firma de două ori. Exitul complet a fost către un grup suedez, Enea, care a văzut oportunitatea de a investi în oamenii deștepți din România. Între timp, am devenit cea mai mare divizie de cercetare pe care acest grup o are în toată lumea, nu numai în Europa. Suntem 300 de ingineri în București care lucrăm pentru companii de top din toată lumea, de la Boeing până la Eriksson și altele.

Începând din 2010, drumul meu profesional s-a îndepărtat de România și fac parte din boardul Enea. Nu sunt în vârstă și nu am avut un parcurs profesional ca să găsesc aseemenea oportunități. Pentru un român, este o poziție excepțională. Oamenii mă întreabă de ce am renunțat la antreprenoriat și am devenit un animal de corporație. Nu am renunțat la antreprenoriat, antreprenoriatul este ceva la care nu poți renunța odată ce dai nasul cu el, în primul rând pentru că eu cred că asta îți asigură un drum către libertate. Cu toții avem obiective și suntem mai mult decât un job și o carte de muncă; un individ dezvoltat complet nu este doar jobul pe care îl are, trebuie să aibă idealuri și în afara lui. Am afaceri pe care le conduc din poziția de investitor. Vârsta fragedă la care am început prima afacere și faptul că am ajuns destul de târziu să lucrez cu avocați și adviseri de top au avut ca rezultat o grămadă de eșecuri ca antreprenor, dar stau mai bine decât media pe industrie.

Din 20 de proiecte în care am investit, patru se ridică frumos și asta este o lecție, o lecție de umilință că nu ești cel mai bun și întotdeauna mai ai ceva de învățat. Drumul meu de până acum a fost foarte frumos și m-a adus foarte sus, dar cred că mai este loc de mai mult și voi face acest lucru din România. Cred că oportunitățile din România sunt mult mai mari decât în altă parte, iar pentru cei care vor și care pot România este în continuare un El Dorado pentru investiții.