Bibiana Stanciulov: ”Valoarea unui brand cu vechime presupune, în mod logic, plus valoarea calității, într-un stat unde se pune accent pe nutriție”

După 1990 liniile de producție au fost dezafectate și folosite ca fier vechi. Retehnologizarea a costat 600.000 de euro, întreținerea anuală a utilajelor, atât timp cât mai sunt încă noi, reprezintă 5% din valoarea liniilor de producție iar promovarea mărcii a presuspus un buget de un milion de dolari. Bibiana Stanciulov spune că brandul este notorietatea produsului, cartea de vizită pentru partenerii din țările evoluate din punct de vedere al civilizației comerciale, este ”cartea de identitate” cu ajutorul căreia producătorul își poate face dreptate în justiție. Mai mult, ”Brandul este cerificarea calității produsului. Valoarea unui brand cu vechime presupune, în mod logic, plus valoarea calității, într-un stat unde se pune accent pe nutriție”, declară Bibiana Stanciulov. Tot ea spune că până în acest moment, poate enumera numai dezavantaje ale preluării unei vechi fabrici, dacă se referă strict la termenii financiari. Iar în rândul cauzelor enumeră absența unei legislații foarte stricte în materie de concurență neloaială, imposibilitatea prezentării la raft într-o zonă clar delimitată, în hiper și supermarketuri. ”Pentru notorietatea pe care o creezi ca producător, primești drept răsplată apariția unei multitudini de produse care copiază cât mai multe semne distinctive ale mărcii proprii, cu prețuri de dumping și care încearcă să îți sufoce cât mai rapid brandul”.